Sfârșit de săptămână cu soția în Parisul Musulman

Povestea jurnalistului Martin Kohout (Cehia) care a vizitat Parisul în weekend și a surprins câteva lucruri șocante în timpul călătoriei.
 „Recent am mers cu soția la Paris pentru weekend. Nu am mai vizitat acest oraș pentru mai mult de 10 ani. Un alt motiv pentru care am decis să ne diversificăm nițel sfârșitul de săptămână a fost costul extrem de mic al biletelor Air France. Biletul de întoarcere pentru o singură persoană a fost la numai 100$, inclusiv comisioanele, și asta ar trebui să fie un semn de alertă, dar din păcate, nu am considerat nimic dubios în afacerea planificată intenționat.Zborul spre Paris a decurs normal și ajunși la aeroport, ne-am urcat în trenul care trebuia să ne conducă spre centrul orașului. După sosirea la Gara de Nord, eu și soția mea am avut primul șoc: pretutindeni dezordine și haos și cel mai important – nici un francez alb.  Ne-am urcat în metrou și am mers să vizităm principalele obiective turistice. În timpul unei călătorii cu metroul de la Grand Etoile la muzeul Luvru, ne-am dat seama dintr-odată că din tot vagonul doar 2 persoane erau albe – eu și soția mea. Acțiunea s-a desfășurat în ziua de vineri, la ora 14.00. La intrarea în muzeu nu puteai găsi pe cineva cu cine să poți împărtăși viziunea asupra artei, în schimb peste tot patrulau soldați înarmați până în dinți cu arme de foc, cu degetele fixate pe trăgaci. La scurt timp am aflat de la un prieten că Franța se află într-o stare de urgență de acum un an..
 *Mai târziu am luat prânzul cu prietenii la câțiva pași de Grands Boulevards, pe strada căruia am întâmpinat doar migranți. Seara ne-am îndreptat către Turnul Eiffel, unde, ca de obicei, puteai da de zero turiști și de un duium de solați și jandarmi, care îi percheziționau corporal pe toți turiștii cu excepția femeilor mulsumane acoperite cu straie din cap până-n picioare – probabil că astfel se manifestă egalitatea franceză.

În schimb în cartierul Trocadero am trăit iadul pe pământ – pretutindeni ne poticneam de vânzători africani ciudați „de suvenire” vagabonzi din Africa  și hoți de buzunare arabi.*
 *Poliția închide ochii la infracțiunile mici. Seara, în apropierea Turnului Eiffel imigranții arabi au violat o tânără franțuzoaică. Firește, la noutăți aceste eveniment s-a menționat în treacăt.
Probabil, cele întâmplate reprezintă un fenomen normal în cadrul îmbogățirii culturale…*
*În dimineața următoare, i-am sunat pe prietenii meu cu propunerea de a ne întâlni la un picnic în centru, ca pe vremurile anilor de studenție. Aceștia mi-au răspuns că e mai sigur să ne întâlnim într-un restaurant pentru că picnicul poate fi foarte periculos. Nu prea am înțeles despre ce era vorba, dar am acceptat invitația și ne-am îndreptat spre Bastille. Aici din nou am dat peste mizerie, murdărie și un cârd de refugiați.*
 *Punctul culminant al serii a fost vizita la un bistro mic unde ne-am oprit pentru a savura câte un pahar de vin. Dar un bărbos „francez” de undeva de prin Algeria ne-a spus că nu va vinde niciodată alcool în țara lui, după care i-a înjurat pe blestemații „creștini”. După o asemenea discuție am preferat să revenim cât mai curând la hotel. Era abia sâmbătă, însă noi eram în așteptarea duminicii și plecării acasă. Franța de odinioară a luat aspectul Africii musulmane, în care noi nu mai aveam dorința să revenim…*
 *Weekendul la Parisul de azi a fost o experiență cu adevărat teribilă. Nici nu-mi pot imagina ce s-a făcut din orașele Calais și Marseille unde imigranții de facto au capturat și au preluat controlul acestora. Franța va trăi fie o dictatură, fie un război civil.

Adio, dulce Franța!

Noi vom face totul, ca Republica Cehă să nu experimenteze ceea ce suportă actualmente țara modei și a parfumului!”*

sursa: http://sibiu.justitiarul.ro/decaderea-parisului/