Atac asupra moştenirii evreieşti şi creştine

O rezoluţie recentă a UNESCO (ONU), 24 de ţări au votat cum că evreii (şi implicit şi creştinii) nu au nici o legătură cu Templul lui Solomon şi numai 6 ţări au fost împotrivă, iar 26 de ţări s-au abţinut! Muntele Templului ar fi deci al musulmanilor. Mai mult, SUA nici nu recunoaşte Ierusalimul ca fiind capitala Israelului şi de aceea are ambasada la Tel Aviv. Donald Trump a promis însă că va recunoaşte Ierusalimul ca fiind capitala nedivizată a statului Israel.(nota red.)

În octombrie 2016, UNESCO, una dintre cele 17 agenţii specializate ale ONU, responsabilă pentru educaţie, ştiinţă şi cultură, cu sediul la Paris, a adoptat o rezoluţie ale cărei conţinuturi au avut puternice ecouri în lumea întreagă. În ziua următoare, directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, s-a distanţat de aceasta: «A nega, a disimula sau a elimina una dintre tradiţiile evreieşti, creştine sau musulmane legate de oraşul Ierusalim subminează integritatea locului.» Oraşul vechi al Ierusalimului, cu tot cu zidurile lui, a fost declarat în anul 1981 de către UNESCO drept patrimoniu universal. Irina Bokova a spus în continuare că acest loc trebuie considerat ca un «microcosmos al diversităţii spirituale a omenirii, în care mai multe popoare consideră ca fiind sfinte aceleaşi locuri, doar că le numesc diferit.»

Pentru evrei, Muntele Moria este Har HaBeit, «muntele casei», locul în care Avraam ar fi trebuit să îl jertfească pe fiul său Isaac şi în care s-au aflat Primul şi al Doilea Templu. Deoarece locul este considerat a fi Casa lui Dumnezeu, ei se simt cel mai aproape de Cel Preaînalt la Zidul Plângerii, la ruinele fostului templu. Creştinii numesc această înălţime Muntele Templului, destinaţia ultimei călătorii a Domnului Iisus, despre care El a spus: «Nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie» (Ioan 2, 16).

Musulmanii denumesc locul Al-Haram al-Sharif (nobilul loc sfânt, n.trad.), care, deşi nu este menţionat în Coran, este considerat a fi al treilea loc sfânt al islamului. Chiar dacă în rândurile erudiţilor în islam lucrul acesta este pus la îndoială, musulmanii cred cu tărie că acea călătorie de noapte a lui Mahomed, de la Mekka la al-Aqsa (locul de închinare îndepărtat, n.trad.) pe calul Buraq, l-a dus la Ierusalim, iar de acolo, de la Beit al Maqdis (casa sfântă, n.trad.) şi-a început înălţarea la cer.

Rezoluţia UNESCO are la bază o cerere din partea mai multor ţări, printre care le amintim pe Algeria, Egipt, Liban, Maroc, Oman, Qatar şi Sudan. Cu privire la o rezoluţie asemănătoare s-a votat deja în aprilie 2016. La a doua votare s-au înregistrat 24 de voturi pentru, 6 împotrivă şi 26 de abţineri. Împotrivă au votat SUA, Marea Britanie, Germania, Olanda, Lituania şi Estonia. Unii comentatori israelieni şi ambasadorul Israelului la UNESCO, Carmel Şama-Hacohen, au subliniat faptul că state europene importante au votat împotriva rezoluţiei. Franţa şi Suedia s-au abţinut, în condiţiile în care Franţa a votat pro la o rezoluţie anterioară. Important a fost de asemenea şi faptul că state ca Mexic şi Brazilia şi-au reanalizat votul. În rezoluţie au apărut şi câteva îmbunătăţiri în ceea ce priveşte conţinutul. În Paragraful 3 a fost recunoscută importanţa oraşului vechi Ierusalim pentru toate cele trei religii monoteiste, iar paragraful în care Israelul este acuzat de «deteriorarea moştenirii în afara Muntelui Templului» a fost eliminat. În ciuda tuturor acestor amendamente, rezoluţia constituie în continuare o mare problemă politică.

Nu doar participarea palestinienilor la formularea rezoluţiei este importantă, ci şi faptul că aceasta are la bază o campanie lansată în jurul anului 1997, care nega încă din acea vreme orice legătură evreiască cu Muntele Templului. În rezoluţie, moştenirea evreiască este disimulată, fiind folosite exclusiv denumirile arabe obişnuite, în vreme ce numele evreieşti sau englezeşti ale locurilor nu apar deloc, astfel încât Zidul Plângerii devine exclusiv zidul Al-Buraq. De aproape 20 de ani, politicienii şi simpatizanţii palestinieni susţin că nimeni în afară de musulmani nu are «vreun drept asupra şi celei mai neînsemnate fărâme de pământ din Ierusalim». Această politică este relativ nouă, lucru evidenţiat de faptul că dovezile istorice (documente scrise şi artefacte) sunt contestate, sustrase sau chiar prezentate ca fiind minciuni. Acelaşi lucru se poate spune şi despre «Ghidul Muntelui Templului» editat de Waqf, autoritatea musulmană responsabilă de aceste locuri. Acest document publicat în limba engleză în anul 1925 conţine, printre altele, citate din Vechiul Testament, cum ar fi, de exemplu, cel inclus în următorul paragraf: «Locul este unul dintre cele mai vechi din lume. Sfinţenia lui merge până în cele mai vechi timpuri. Identitatea lui ca fost loc al Templului lui Solomon este controversată. Aceasta este şi locaţia despre care se spune: „David I-a zidit acolo un altar Domnului”» (2 Sam. 24, 25).

În anul 2010, un studiu palestinian în care Zidul Plângerii era declarat ca făcând parte din Moscheea al-Aqsa a declanşat un scandal diplomatic cumplit. Ministerul american de Externe de atunci a declarat studiul ca fiind «incorect faptic şi extrem de provocator». Acum se pare că s-a ajuns la o situaţie asemănătoare, ceea ce l-a făcut pe premierul israelian Beniamin Netanyahu să vocifereze: «Absurdităţile ONU continuă. Este ca şi cum am spune despre China că nu are nicio legătură cu Marele Zid sau despre Egipt că piramidele nu îi aparţin.»

În Israel s-a creat multă tulburare. Rezoluţia a fost desemnată ca fiind o tentativă de a-i nega trecutul, cu scopul de a-i nega şi viitorul. S-a indicat de asemenea că acest succes al campaniei palestiniene încearcă să schimbe istoria evreiască a Ierusalimului, dar şi pe cea creştină. Numeroase entităţi creştine s-au alăturat plângerilor venite din partea evreilor. Presa mondială a relatat despre acestea: «Decizia UNESCO de a nega istoria evreiască este totodată o decizie de a nega istoria creştină. Dacă evreii nu sunt legaţi prin nicio moştenire de Muntele Templului, atunci acest lucru este valabil şi pentru creştini. Totuşi, ştim că în timpul vieţii Sale, Mesia al nostru a mers adesea la Templu, pentru a Se ruga acolo ca evreu Dumnezeului lui Israel, şi aceasta cu 600 de ani înainte ca Mahomed să se fi născut.» Aceeaşi opinie au împărtăşit-o şi cei 23 de parlamentari din 18 ţări diferite, care au venit la Ierusalim pentru a participa la o conferinţă internaţională organizată cu ocazia Sărbătorii Corturilor. Ei au criticat rezoluţia, considerând că este o tentativă de a contesta originea evreiască a Ierusalimului, a credinţei şi moştenirii creştine.

Chiar înainte de închiderea redacţiei, subiectul s-a încins din nou din cauza unui vot al Comitetului pentru Patrimoniul Mondial. Cei 21 de membri vor vota cu privire la Oraşul Vechi al Ierusalimului şi zidurile cetăţii. Acest vot a fost cerut de Liban şi Tunisia în numele palestinienilor, deoarece aceştia nu au statut de membri. Specialiştii au desemnat versiunea aceasta ca fiind mai blândă, dar între timp ceva pare să se fi pus în mişcare, deoarece unele ţări se trezesc, iar susţinerea scade. Mexic şi Brazilia, două ţări caracteristic creştine, s-au distanţat de susţinerea lor iniţială faţă de rezoluţia de la mijlocul lunii octombrie. Mulţi deputaţi cehi au condamnat rezoluţia, definind-o ca fiind plină de ură şi au criticat faptul că UNESCO promovează antisemitismul. Şi mai tranşant a fost prim-ministrul Italiei, Matteo Renzi, care i-a atacat pe reprezentanţii ţării sale pentru decizia de a se abţine. El a spus: «A considera că nu există nicio legătură între Ierusalim şi iudaism este ca şi cum am afirma că soarele aduce întuneric. Dacă noi, italienii, trebuie să ne separăm cu privire la această problemă de unitatea europeană, atunci aşa să fie.» În plus, într-o convorbire telefonică, el l-a asigurat pe premierul Israelului, Beniamin Netanyahu, că îşi va face simţită influenţa asupra reprezentanţilor europeni la votările viitoare. Astfel, Israelul pare să fi câştigat o luptă, dar nu şi războiul legat de rezoluţii de acest gen. (sursa: Stiri din Israel 11/2016)

Citiți și: De te vom uita Ierusalime! - Sever Voinescu