Atac asupra moÅŸtenirii evreieÅŸti ÅŸi creÅŸtine

O rezoluÅ£ie recentă a UNESCO (ONU), 24 de ţări au votat cum că evreii (ÅŸi implicit ÅŸi creÅŸtinii) nu au nici o legătură cu Templul lui Solomon ÅŸi numai 6 ţări au fost împotrivă, iar 26 de ţări s-au abÅ£inut! Muntele Templului ar fi deci al musulmanilor. Mai mult, SUA nici nu recunoaÅŸte Ierusalimul ca fiind capitala Israelului ÅŸi de aceea are ambasada la Tel Aviv. Donald Trump a promis însă că va recunoaÅŸte Ierusalimul ca fiind capitala nedivizată a statului Israel.(nota red.)

În octombrie 2016, UNESCO, una dintre cele 17 agenÅ£ii specializate ale ONU, responsabilă pentru educaÅ£ie, ÅŸtiinţă ÅŸi cultură, cu sediul la Paris, a adoptat o rezoluÅ£ie ale cărei conÅ£inuturi au avut puternice ecouri în lumea întreagă. În ziua următoare, directoarea generală a UNESCO, Irina Bokova, s-a distanÅ£at de aceasta: «A nega, a disimula sau a elimina una dintre tradiÅ£iile evreieÅŸti, creÅŸtine sau musulmane legate de oraÅŸul Ierusalim subminează integritatea locului.» OraÅŸul vechi al Ierusalimului, cu tot cu zidurile lui, a fost declarat în anul 1981 de către UNESCO drept patrimoniu universal. Irina Bokova a spus în continuare că acest loc trebuie considerat ca un «microcosmos al diversităţii spirituale a omenirii, în care mai multe popoare consideră ca fiind sfinte aceleaÅŸi locuri, doar că le numesc diferit.»

Pentru evrei, Muntele Moria este Har HaBeit, «muntele casei», locul în care Avraam ar fi trebuit să îl jertfească pe fiul său Isaac ÅŸi în care s-au aflat Primul ÅŸi al Doilea Templu. Deoarece locul este considerat a fi Casa lui Dumnezeu, ei se simt cel mai aproape de Cel Preaînalt la Zidul Plângerii, la ruinele fostului templu. CreÅŸtinii numesc această înălÅ£ime Muntele Templului, destinaÅ£ia ultimei călătorii a Domnului Iisus, despre care El a spus: «Nu faceÅ£i din casa Tatălui Meu o casă de negustorie» (Ioan 2, 16).

Musulmanii denumesc locul Al-Haram al-Sharif (nobilul loc sfânt, n.trad.), care, deÅŸi nu este menÅ£ionat în Coran, este considerat a fi al treilea loc sfânt al islamului. Chiar dacă în rândurile erudiÅ£ilor în islam lucrul acesta este pus la îndoială, musulmanii cred cu tărie că acea călătorie de noapte a lui Mahomed, de la Mekka la al-Aqsa (locul de închinare îndepărtat, n.trad.) pe calul Buraq, l-a dus la Ierusalim, iar de acolo, de la Beit al Maqdis (casa sfântă, n.trad.) ÅŸi-a început înălÅ£area la cer.

RezoluÅ£ia UNESCO are la bază o cerere din partea mai multor ţări, printre care le amintim pe Algeria, Egipt, Liban, Maroc, Oman, Qatar ÅŸi Sudan. Cu privire la o rezoluÅ£ie asemănătoare s-a votat deja în aprilie 2016. La a doua votare s-au înregistrat 24 de voturi pentru, 6 împotrivă ÅŸi 26 de abÅ£ineri. Împotrivă au votat SUA, Marea Britanie, Germania, Olanda, Lituania ÅŸi Estonia. Unii comentatori israelieni ÅŸi ambasadorul Israelului la UNESCO, Carmel Åžama-Hacohen, au subliniat faptul că state europene importante au votat împotriva rezoluÅ£iei. FranÅ£a ÅŸi Suedia s-au abÅ£inut, în condiÅ£iile în care FranÅ£a a votat pro la o rezoluÅ£ie anterioară. Important a fost de asemenea ÅŸi faptul că state ca Mexic ÅŸi Brazilia ÅŸi-au reanalizat votul. În rezoluÅ£ie au apărut ÅŸi câteva îmbunătăţiri în ceea ce priveÅŸte conÅ£inutul. În Paragraful 3 a fost recunoscută importanÅ£a oraÅŸului vechi Ierusalim pentru toate cele trei religii monoteiste, iar paragraful în care Israelul este acuzat de «deteriorarea moÅŸtenirii în afara Muntelui Templului» a fost eliminat. În ciuda tuturor acestor amendamente, rezoluÅ£ia constituie în continuare o mare problemă politică.

Nu doar participarea palestinienilor la formularea rezoluÅ£iei este importantă, ci ÅŸi faptul că aceasta are la bază o campanie lansată în jurul anului 1997, care nega încă din acea vreme orice legătură evreiască cu Muntele Templului. În rezoluÅ£ie, moÅŸtenirea evreiască este disimulată, fiind folosite exclusiv denumirile arabe obiÅŸnuite, în vreme ce numele evreieÅŸti sau englezeÅŸti ale locurilor nu apar deloc, astfel încât Zidul Plângerii devine exclusiv zidul Al-Buraq. De aproape 20 de ani, politicienii ÅŸi simpatizanÅ£ii palestinieni susÅ£in că nimeni în afară de musulmani nu are «vreun drept asupra ÅŸi celei mai neînsemnate fărâme de pământ din Ierusalim». Această politică este relativ nouă, lucru evidenÅ£iat de faptul că dovezile istorice (documente scrise ÅŸi artefacte) sunt contestate, sustrase sau chiar prezentate ca fiind minciuni. AcelaÅŸi lucru se poate spune ÅŸi despre «Ghidul Muntelui Templului» editat de Waqf, autoritatea musulmană responsabilă de aceste locuri. Acest document publicat în limba engleză în anul 1925 conÅ£ine, printre altele, citate din Vechiul Testament, cum ar fi, de exemplu, cel inclus în următorul paragraf: «Locul este unul dintre cele mai vechi din lume. SfinÅ£enia lui merge până în cele mai vechi timpuri. Identitatea lui ca fost loc al Templului lui Solomon este controversată. Aceasta este ÅŸi locaÅ£ia despre care se spune: „David I-a zidit acolo un altar Domnului”» (2 Sam. 24, 25).

În anul 2010, un studiu palestinian în care Zidul Plângerii era declarat ca făcând parte din Moscheea al-Aqsa a declanÅŸat un scandal diplomatic cumplit. Ministerul american de Externe de atunci a declarat studiul ca fiind «incorect faptic ÅŸi extrem de provocator». Acum se pare că s-a ajuns la o situaÅ£ie asemănătoare, ceea ce l-a făcut pe premierul israelian Beniamin Netanyahu să vocifereze: «Absurdităţile ONU continuă. Este ca ÅŸi cum am spune despre China că nu are nicio legătură cu Marele Zid sau despre Egipt că piramidele nu îi aparÅ£in.»

În Israel s-a creat multă tulburare. RezoluÅ£ia a fost desemnată ca fiind o tentativă de a-i nega trecutul, cu scopul de a-i nega ÅŸi viitorul. S-a indicat de asemenea că acest succes al campaniei palestiniene încearcă să schimbe istoria evreiască a Ierusalimului, dar ÅŸi pe cea creÅŸtină. Numeroase entităţi creÅŸtine s-au alăturat plângerilor venite din partea evreilor. Presa mondială a relatat despre acestea: «Decizia UNESCO de a nega istoria evreiască este totodată o decizie de a nega istoria creÅŸtină. Dacă evreii nu sunt legaÅ£i prin nicio moÅŸtenire de Muntele Templului, atunci acest lucru este valabil ÅŸi pentru creÅŸtini. TotuÅŸi, ÅŸtim că în timpul vieÅ£ii Sale, Mesia al nostru a mers adesea la Templu, pentru a Se ruga acolo ca evreu Dumnezeului lui Israel, ÅŸi aceasta cu 600 de ani înainte ca Mahomed să se fi născut.» AceeaÅŸi opinie au împărtăşit-o ÅŸi cei 23 de parlamentari din 18 ţări diferite, care au venit la Ierusalim pentru a participa la o conferinţă internaÅ£ională organizată cu ocazia Sărbătorii Corturilor. Ei au criticat rezoluÅ£ia, considerând că este o tentativă de a contesta originea evreiască a Ierusalimului, a credinÅ£ei ÅŸi moÅŸtenirii creÅŸtine.

Chiar înainte de închiderea redacÅ£iei, subiectul s-a încins din nou din cauza unui vot al Comitetului pentru Patrimoniul Mondial. Cei 21 de membri vor vota cu privire la OraÅŸul Vechi al Ierusalimului ÅŸi zidurile cetăţii. Acest vot a fost cerut de Liban ÅŸi Tunisia în numele palestinienilor, deoarece aceÅŸtia nu au statut de membri. SpecialiÅŸtii au desemnat versiunea aceasta ca fiind mai blândă, dar între timp ceva pare să se fi pus în miÅŸcare, deoarece unele ţări se trezesc, iar susÅ£inerea scade. Mexic ÅŸi Brazilia, două ţări caracteristic creÅŸtine, s-au distanÅ£at de susÅ£inerea lor iniÅ£ială faţă de rezoluÅ£ia de la mijlocul lunii octombrie. MulÅ£i deputaÅ£i cehi au condamnat rezoluÅ£ia, definind-o ca fiind plină de ură ÅŸi au criticat faptul că UNESCO promovează antisemitismul. Åži mai tranÅŸant a fost prim-ministrul Italiei, Matteo Renzi, care i-a atacat pe reprezentanÅ£ii ţării sale pentru decizia de a se abÅ£ine. El a spus: «A considera că nu există nicio legătură între Ierusalim ÅŸi iudaism este ca ÅŸi cum am afirma că soarele aduce întuneric. Dacă noi, italienii, trebuie să ne separăm cu privire la această problemă de unitatea europeană, atunci aÅŸa să fie.» În plus, într-o convorbire telefonică, el l-a asigurat pe premierul Israelului, Beniamin Netanyahu, că îÅŸi va face simÅ£ită influenÅ£a asupra reprezentanÅ£ilor europeni la votările viitoare. Astfel, Israelul pare să fi câÅŸtigat o luptă, dar nu ÅŸi războiul legat de rezoluÅ£ii de acest gen. (sursa: Stiri din Israel 11/2016)

Citiți și: De te vom uita Ierusalime! - Sever Voinescu