Lumea, numărul și tâlcuirea denumirii îngerilor

Lumea, după Sfântul Grigorie de Nyssa, este o realitate creată care apare şi se menţine în existenţă participând la Dumnezeu. Ea se împarte în două: lumea de deasupra universului şi lumea dinăuntrul universului. Lumea de deasupra universului este lumea îngerilor. Ea este invizibilă, în timp ce cealaltă este vizibilă, atât una, cât şi cealaltă își găsesc izvorul şi forţa existenţei lor în natura necreată, dar creatoare. Lumea nevăzută creată de Dumnezeu este constituită din lumea îngerilor.

Cuvântul „înger” înseamnă sol, vestitor, crainic, şi arată misiunea specială a îngerilor de a fi vestitori ai voii lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se numesc uneori îngeri nu numai fiinţele nevăzute create de Dumnezeu, ci şi anumiţi oameni, care se înfăţişează ca trimişi ai lui Dumnezeu, ca Moise (Numeri 20, 16), sau Agheu profetul (1, 13), Ioan Botezătorul (Maleahi 3, 1) sau Apostolii (Luca 9, 52) şi chiar Mântuitorul Însuşi este numit „Îngerul legământului” (Maleahi 3, 1). În sens propriu, prin îngeri se înţeleg însă fiinţele spirituale, reale şi personale, deosebite de Dumnezeu şi de oameni, create cu o misiune specială.

Credinţa în existenţa îngerilor îşi are temeiul în Revelaţia divină a Vechiului şi a Noului Testament, unde se găsesc numeroase mărturii despre existenţa lor. Este adevărat că referatul biblic nu vorbeşte explicit despre crearea îngerilor, dar exprimă implicit acest adevăr în primele lui cuvinte: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”.

„Cerul” acesta despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură înseamnă lumea spirituală, aşa după cum „pământul” înseamnă lumea materială. Nu este vorba de cerul văzut, creat în cea de a doua zi a creaţiei, ci de cerul nevăzut, cu locuitorii lui, îngerii, întrucât în Sfânta Scriptură adeseori îngerii sunt arătaţi ca locuitori ai cerului, iar oamenii, ca locuitori ai pământului.

Prin constituţia lor spirituală, îngerii sunt fiinţe mai apropiate de Dumnezeu decât oamenii. După natura lor, îngerii sunt duhuri pure, imateriale şi necorporale, inferioare lui Dumnezeu, fiindcă sunt ființe mărginite, fără să fie nemuritoare sau omniprezente ca Dumnezeu după fiinţa lor. Ca şi oamenii, îngerii sunt fiinţe raţionale şi libere, zidite după chipul Creatorului, dar, spre deosebire de oameni, îngerii nu se căsătoresc şi nu se înmulţesc; însă se mişcă cu uşurinţă acolo unde le porunceşte Dumnezeu fiindcă nu au trup. Scriptura îi numeşte pe îngeri „duhuri slujitoare” (Evrei 1, 14), fiindcă „duhul trup şi oase nu are” (Luca 24, 39).

Revelaţia divină nu spune ­nimic despre numărul îngerilor, ci se arată doar că sunt foarte mulţi. Sfânta Scriptură vorbeşte despre tabere de îngeri (Facerea 32, 1-2), de zeci de mii şi milioane de milioane de îngeri (Daniel 7, 10; Evrei 12, 22; Apocalipsa 5, 11), mulţime de oaste cerească (Luca 2, 13), sau de legiuni de îngeri (Matei 18, 10).

În această lume spirituală, alcătuită dintr-un număr aşa de mare de îngeri, există o anumită ordine ierarhică, întemeiată pe puterile şi slujba deosebită a lor. Bazându-se pe Sfânta Scriptură şi urmând lui Dionisie Areopagitul, Biserica învaţă că ierarhia cerească se compune din nouă cete îngereşti, grupate în trei clase: Serafimi, Heruvimi, Scau­ne; Domnii, Puteri, Stăpânii; Înce­pătorii, Arhangheli, Îngeri. Toate cetele îngereşti sunt în mişcare, astfel că ceata de jos din fiecare grupare se află în stare de purificare, cea de mijloc în stare de iluminare, iar cea de sus în stare de desăvârşire. Cele de sus trec iarăşi printr-o stare de purificare mai înaltă, cea de mijloc la o desăvâr­şire mai înaltă, şi cea de jos la o luminare mai înaltă. Cetele de jos sunt ajutate în acest urcuş spiritual de cetele care sunt mai sus.

Părintele Dumitru Stăniloae arată că „Dionisie Areopagitul vede urcuşul acesta realizându-se în formă de spirală în jurul lui Dumnezeu, într-o apropiere con­ti­nuă de Dumnezeu, ca un fel de coloană a infinitului, în mişcare de înălţare şi de apropiere de Dumnezeu. Această mişcare eter­nă se face spre Persoanele dum­nezeieşti ale Sfintei Treimi, fiind­că cetele îngereşti sunt chipuri ale Treimii. Cetele îngereşti se mişcă în mod special spre Fiul lui Dumnezeu, Care recapitu­lează îngerii, împreună cu oamenii, în calitatea Sa de Cap comun al Bisericii (Efeseni 1, 10; Coloseni 1, 20; Evrei 2, 23), apropiindu-i şi mai mult pe unii faţă de alţii. Toată existenţa creată, a îngerilor şi a oamenilor, se înscrie într-o mişcare circulară continuă în jurul lui Hristos, Care recapitulează toate în Sine în calitatea Sa de Cap al Bisericii, Unul din Treime”.

Biserica ne cheamă în fiecare an la 8 noiembrie să cinstim pe sfinții îngeri care sunt puteri cerești, create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui și a sluji tainelor cerești. Îngerii sunt puteri slujitoare, mesageri ai lui Dumnezeu, cei care vestesc oamenilor planurile şi voia lui Dumnezeu. Între cele nouă cete îngereşti se regăsesc şi Sfinţii Arhangheli. Sfântul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: „Aceş­tia sunt cei care înmulţesc sfânta credinţă între oameni, luminând înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte”. Arhanghelii sunt numiți marii purtători de vești bune. Slujirea lor, după cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, constă în descoperirile făcute profeților, cunoașterea și înțelegerea voii lui Dumnezeu pe care o primesc de la îngerii celor mai înalte cete și pe care le vestesc celor mai mici, anume îngerii, iar prin aceștia, oamenilor.

Părintele arhimandrit Ilie Cleopa spune despre Sfinţii Arhangheli: „A venit unul dintre cele şapte duhuri care stau îna­intea lui Dumnezeu”. Acestea poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil şi Uriil. Toţi au terminaţia „il”. Ştiţi ce înseamnă? Înseamnă Dumnezeu! Ştiţi care este adevăratul nume al Arhanghelului Mihail? „Miha” înseamnă putere şi „il” Dumnezeu, El se tălmăceşte „puterea lui Dumnezeu”. Adevăratul lui nume l-a spus Sfântul Dionisie Areopagitul, „pasărea cerului”. Iar Gavriil, „Gav” înseamnă bărbat, „ri” înseamnă tare, şi „il” Dumnezeu. Adevăratul nume al lui Gavriil se tâlcuieşte „bărbat tare, bărbat Dumnezeu”. Toţi au nume dumnezeieşti: Rafail înseamnă „povăţuitor dumnezeiesc”; Varahil, „îndreptător dumnezeiesc”; Gudiil este îngerul pocăinţei lui Dumnezeu, al purtării de grijă; au miliarde de îngeri sub comanda lor. Salateil, „slujitorul cel mai înalt dumnezeiesc”, care duce rugăciunile tuturor oamenilor la Dumnezeu; iar Uriil se tâlcuieşte „foc şi lumină dumnezeiască”. 

Arhanghelul Mihail este numit „puterea lui Dumnezeu” şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. După ce Lucifer, cu acoliţii săi, a „căzut ca un fulger din cer”, Arhanghelul Mihail a strâns oştile cereşti şi le-a spus: „să stăm bine şi să luăm aminte, noi cei ce suntem zidiţi” şi astfel a încetat căderea îngerilor. Aceasta este prima adunare a îngerilor. Tot Arhanghelul Mihail este alături de Lot pe care îl scoate din Sodoma, ferindu-l de pieirea cea prin foc şi pucioasă. El călăuzeşte poporul evreu spre Ţara Făgăduinţei, în numele lui Dumnezeu. La sfârşitul lumii va suna din trâmbiţă pentru Judecata de apoi şi cu sabia de foc a dreptăţii va despărţi într-o clipă pe drepţi de păcătoşi.

Arhanghelul Gavriil este numit „bărbat-Dumnezeu” şi aduce bunele vestiri de bucurie. Lui i s-a încredinţat vestea copleşitoare pentru îngeri şi mai ales pentru oameni, şi anume întruparea Fiului lui Dumnezeu. El aduce în Templu preotului Zaharia vestea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Arhanghelul Gavriil se prezintă Sfintei Fecioare Maria ca sol al dumnezeirii, aducându-i vestea naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El este mesagerul păcii în lume şi al bunei voiri între toţi oamenii, fiind reprezentat în pictură cu un crin în mână.

Sursa: Ziarul Lumina

Citiți și: Numele îngerilor - Dilema veche

Foto: Cupola Bisericii Ortodoxe din Cisnadioara, Sibiu