Vizita Patriarhului Kiril la București - analiză și rezultate

 

Un succes al diplomației bisericești a BOR

Vizita istorică la București pe care Preafericitul Părinte Patriarh Kiril al Moscovei și al întregii Rusii a acceptat să o facă la Sărbătoarea Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștilor și la împlinirea a 10 ani de la întronizarea PF Părinte Patriarh Daniel, reprezintă un succes pentru diplomația noastră bisericească, o confirmare a prestigiului de care BOR beneficiază în spațiul ortodox. Apreciem că această imagine bună a BOR în exterior se datorează mai cu seamă poziționării sale argumentate și asumate față de „Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericilor Ortodoxe de la Creta“ (16-26 iunie 2016), la care a avut o contribuție teologică unanim apreciată. Răsfoind paginile electronice se poate lesne constata că nici contestatarii vehemenți ai acestui Sfânt Sinod ("nepomenitorii", generatori ai unor mișcări aproape schismatice) nu au avut vreun cuvânt critic la adresa oportunității vizitei patriarhului rus la București.

Mai mult, cele mai recente acțiuni externe ale Bisericii ruse arată conștientizarea importanței coerenței și credibilității comunicării din interiorul Ortodoxiei, precum și cu restul lumii. "Noi, ca Biserică Ortodoxă cea Una, împărtășim viziuni comune și trebuie să ne reprezentăm interesele împreună", a afirmat PF Kirill în 10 octombrie 2017 la întâlnirea reprezentanților Bisericilor ortodoxe pe lângă UE (CROCEU).

Pe de altă parte, invitația adresată Patriarhului Kiril de a susține o alocuțiune pe tema sensibilă a mărturisirii credinței ortodoxe în sistemul de stat ateu, în cadrul Ședinței Solemne a Sfântului Sinod al BOR, a cântărit mult în luarea deciziei Întâistătătorului rus de a veni la București, știut fiind faptul că atât bunicul, cât și tatăl său au fost întemnițați de regimul comunist moscovit.

Surpriza anului

Vizita patriarhului Kiril a fost caracterizată de mass-media drept surpriza anului întrucât deosebit de atent la imaginea publică și mesajele transmise personal, ierarhul rus este parcimonios cu astfel de gesturi de deschidere și prietenie, iar vizitele sale externe au loc după consultarea prealabilă cu președintele rus. De aici și conotațiile politice care au fost speculate în presă pe marginea vizitei. În ceea ce ne privește, întâlnirea patriarhilor român și rus la București are în primul rând o importantă dimensiune eclezială/bisericească/religioasă. Vizita a reconfirmat și a accentuat existența, conservarea și întărirea comuniunii euharistice dintre cele două Biserici, în afara căreia nicio chestiune, fie ea cât de sensibilă (precum chestiunea Basarabiei), nu ar putea exista pe agenda discuțiilor. De altfel, având în vedere înghețul discuțiilor pe tema Mitropoliei Basarabiei, dar și contextul vizitei, acela al comemorării istoriei comune din perioada comunistă, cel mai probabil acest subiect nici nu ar fi fost oportun de abordat.

Discuții private și tratative

După cum am fost informați de Biroul de presă al Patriarhiei române, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii şi Patriarhul României au avut în cursul serii de joi, 26 octombrie, o întâlnire privată, în cadrul căreia au făcut schimburi de informații cu privire la problemele bisericești și relațiile dintre cele două Patriarhii. Astfel, aflăm că Preafericitul Părinte Patriarh Kirill a vorbit despre manifestările viitoare dedicate aniversării a 100 ani de la Sinodul din 1917-1918, restabilirea Patriarhatului și întronizarea patriarhului Tihon și persecutarea Bisericii Ortodoxe în perioada regimului comunist. Cu acest prilej, Patriarhul Daniel a fost invitat să efectueze o vizită la Moscova pentru a participa la aceste evenimente (după cum am anticipat în comentariul redacției pe marginea vizitei, n.n.). Alte subiecte abordate în cadrul discuției au făcut referire la: situația creștinilor din Orientul Apropiat; ajutorarea creștinilor persecutați; situația din Ucraina; misiunea de pace a Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Așadar, nimic explicit despre Sfântul și Marele Sinod din Creta, nimic despre Mitropolia Basarabiei. Putem chiar concluziona că delegația rusă a venit cu propunerea de agendă la masa tratativelor, iar din cordialitate și în semn de apreciere a vizitei, delegația română nu a negociat includerea vreunui subiect suplimentar.  

Descifrarea comunicării non-verbale

În ceea ce privește limbajul mimico-gestual, pe tot parcursul evenimentelor festive, cei doi patriarhi au afișat o atitudine pozitivă, deschisă, protocolară dar dezinvoltă. PF Părinte Patriarh Daniel s-a dovedit o gazdă stăpână pe sine și pe situație, credincioșii au putut vedea astfel doi patriarhi umăr la umăr, de la egal la egal, o oglindă a unei BOR puternice și a unei BORu binevoitoare.

O informație demnă de a fi reținută în perspectiva ceremoniilor de marcare a 100 de ani de la Marea Unire și sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, este că patriarhul rus nu figurează între personalitățile invitate la manifestări. PF Părinte Patriarh Daniel, mulțumind la sfârșitul Sfintei Liturghii oaspetelui rus, i-a adresat invitația de a reveni în România peste câțiva ani, cu ocazia sfințirii picturii Catedralei Mântuirii. A mai precizat în context, că cei doi întâistătători urmează a se mai vedea între timp la alte evenimente legate de viața bisericească, fără a numi vreunul în mod explicit. Am putea deduce că PF Daniel nu va participa în luna decembrie la ceremoniile de la Moscova, la 100 de ani de la reînființarea Patriarhiei ruse!? De altfel, nici în comunicatul de presă de la sfârșitul întâlnirii lor private, nu se menționează că invitația ar fi fost acceptată imediat. Diplomația bisericească ar cere ca prin reciprocitate, PF Daniel să onoreze invitația confratelui său rus la Moscova. Ceea ce complică logica simplă a lucrurilor este poziționarea față de acest eveniment a Patriarhului ecumenic Bartolomeu, care nici el nu a dat încă organizatorilor ruși un răspuns. Cheia problemei stă în poziția oficială a BORu pe marginea Documentelor adoptate în Creta, care întârzie să fie făcută publică. Patriarhia Ecumenică are nevoie de o reconfirmare a susținerii ruse pe acest subiect, dar și de un plus de vizibilitate internațională. Ori prezența concomitentă la Moscova a Patriarhului Daniel poate eclipsa delegația de la Constantinopol.

Revenind la contextul vizitei, se impun câteva precizări:

Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) și Biserica Ortodoxă Română (BOR) sunt cele mai mari Biserici Ortodoxe Locale, iar de la căderea comunismului, patriarhii acestora nu s-au întâlnit niciodată într-o astfel de vizită festivă. Cei doi patriarhi, de vârstă apropiată, au și biografii asemănătoare. Ambii au studiat în Occident în perioada regimului comunist și au avut o ascensiune rapidă în ierarhia bisericească, ceea ce a trezit suspiciunea că fiecare ar fi avut legături cu Securitatea. În aceeași perioadă de timp, în anii 80, ambii au activat la Geneva, în Consiliul Mondial al Bisericilor. Patriarhul Kiril al Rusiei are 70 de ani și conduce BORu din anul 2009, iar PF Daniel are 66 de ani și a fost ales patriarh al BOR în 2007.

PF Patriarh Daniel a transmis de altfel, tuturor Întâistătătorilor Bisericilor ortodoxe din statele foste comuniste, o invitație pentru a comemora împreună suferința mărturisitorilor din timpul prigoanei comuniste, anul 2017 fiind declarat de Patriarhia Română drept Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului. Demersul Patriarhiei se dorește a fi o împreună-asumare identitară a unei tumultoase istorii comune, în care mărturisirea de credință a fost prilej de prigoană și martiriu. Să ne amintim că în octombrie 2017 se împlinesc și 100 de ani de la Revoluția bolșevică din Rusia.

Biserica s-a dovedit a fi portdrapel al inițiativei și acțiunilor de comemorare a memoriei mărturisitorilor din temnițele comuniste, subiect devenit parcă tabu în ultimii ani. BORu a canonizat câteva sute de martiri din perioada comunismului, iar în calendarul său se regăseşte o zi de comemorare a victimelor comunismului - 25 ianuarie, dat fiind că prima victimă a regimului bolşevic din rândurile clerului a fost în data de 25 ianuarie 1918, mitropolitul Vladimir de Kiev. Toate Bisericile locale părtașe ale acestei istorii comune, pot acum împărtăși experiența reclădirii la propriu și la figurat, având acum de înfruntat parșiva provocare a secularizării. Din această perspectivă, întâlnirea ierarhilor români cu cei din delegațiile Bisericilor ortodoxe surori departe de a fi  doar un summit bisericesc, confirmă nevoia și bunăvoința de a reda Ortodoxiei în Estul Europei un firesc al comuniunii ecleziale.

O confirmare explicită, dar și răspunsuri ascunse printre rânduri, ne oferă cuvintele de învățătură și mesajele transmise la București de PF Kiril. În Omilia Patriarhului Kiril al Moscovei şi al întregii Rusii la Dumnezeiasca Liturghie din Catedrala patriarhală „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, Bucureşti, 27 octombrie 2017, Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov, ierarhul rus a afirmat:

"Ne-am adunat aici la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru a săvârşi soborniceşte Dumnezeiasca Liturghie, pentru a înălţa rugăciuni împreună cu alţi arhipăstori, păstori şi fii sau fiice duhovniceşti ale Sfintei Biserici Române în această zi atât de semnificativă pentru Bucureşti, ziua de pomenire a Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov. În numele Biserici Ruse am adus aici în dar pentru Biserica Română o părticică din sfintele moaşte ale Cuviosului Serafim de Sarov, făcătorul de minuni, ca să fie întru amintirea unităţii noastre spirituale nedespărţite şi a patrimoniului duhovnicesc comun.

Pacea şi dragostea sunt nişte valori importante pentru om, indiferent de societatea şi vremea în acare trăieşte, pentru că aceste valori pornesc, nu de la om, ci de la Dumnezeu. Dorind să pună în practică aceste valori oamenii fac eforturi pentru a le implementa în societate. Comunităţile acestea ale societăţii se construiesc în diferite sfere a vieţii umane: în sfera culturii, a economiei, a politicii, dar, deoarece aceste valori izvorăsc din Dumnezeu, într-o singură comunitate acestea pot fi realizate deplin. Această comunitate este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică.

Ce înseamnă aceasta pentru noi care trăim în diferite ţări? Ce înseamnă noi care suntem supuşi influenţelor lumii de astăzi, inclusiv cele politice? Înseamnă că noi suntem parte Bisericii cele Una şi suntem parte a comunităţii care poate dobândi acest duh al păcii, indiferent de graniţele care ne înconjoară şi de dorinţele oamenilor. Această forţă pacificatoare a Bisericii trebuie să fie actualizată în fiecare epocă şi atunci când condiţiile externe sunt prielnice, dar şi atunci când nu sunt, pentru ca să realizăm ceea ce ne-am propus.

Fie ca duhul iubirii frăţeşti autentice să împărăţească totdeauna în inimile noastre. Fie ca legăturile dragostei între Bisericile Ortodoxe surori, Română şi Rusă, să se întărească continuu.

Ofer cu dragoste Preafericiri Voastre aceste sfinte moaşte cu dorinţa ca pentru rugăciunile sfântului cuvios Serafim Domnul să dăruiască ţărilor şi popoarelor noastre prosperitate întru mulţi ani."

Din Cuvântul Preafericirii Sale Kiril, rostit în Şedinţa Solemnă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2017, redăm câteva rânduri demne de reținut:

"Astăzi, creştinismul se confruntă cu invazia agresivă a secularizării militante în toate sferele vieţii sociale. Astăzi păcatul devine normă, pentru că în societatea de consum se pierde noţiunea de legătură între libertate şi responsabilitate. Libertatea de a alege, promovată astăzi de doctrina liberală, nu-i poate aduce de la sine omului fericirea şi bunăstarea, mai ales atunci când alegerea lui este definită exclusiv de factori materiali.

Alegerea răului devalorizează libertatea omului, mai ales atunci când aceasta este folosită cu scopul de a distruge demnitatea persoanei.  Atunci când libertatea devine un idol, când aceasta este separată de noţiunea de responsabilitate, omenirea este în pericol de moarte.

Iubiţi confraţi, Bisericile noastre trăiesc astăzi o vreme potrivită (Cor. 6, 2) şi se bucură de o libertate internă şi de o posibilitate nemaiîntâlnite de mărturisire a credinţei strămoşeşti.

Această libertate a fost dobândită cu un preţ amar plătit de generaţiile anterioare şi cu preţul jertfei multor mii de Mărturisitori şi Neomartiri ai Ortodoxiei, care au suferit în timpul comunismului. Vremurile de astăzi, când noi ne îndeplinim slujirea, şi posibilităţile pe care le avem reprezintă un talant preţios pe care l-am primit de la Mai-marele Păstor dumnezeiesc. Vom da socoteală în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei despre modul în care am folosit acest talant, pentru că noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).

Trebuie să păstrăm cu sfinţenie în memorie şi să studiem atent experienţa istorică a Sfintei Biserici din anii grei ai încercărilor. Să avem grijă şi să învăţăm turma binecredincioasă în vederea confruntării cu noile provocări ale contemporaneităţii şi ale viitorului. Această lucrare creatoare în via Sfintei Biserici a lui Hristos nu este posibilă fără comuniunea frăţească între noi toţi şi fără întărirea relaţiilor dintre Bisericile noastre surori şi popoarele pe care acestea le păstoresc.

Pentru rugăciunile şi mijlocirea Neomartirilor şi Mărturisitorilor credinţei, clerici şi ierarhi care au lucrat în via Domnului în vreme de prigoană, Domnul Iisus Hristos să ne trimită ajutorul Lui întru întărirea unităţii Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică!" 

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou 

Ocrotitorul Capitalei României şi al Catedralei Patriarhale, Sfântul Dimitrie cel Nou, a fost cinstit pe 27 octombrie la Patriarhie de mii de credincioşi. Preafericitul Părinte Kirill, Patriarhul Rusiei, a prezidat liturghia de hram în concelebrare cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, Preafericitul Părinte Anastasie, Arhiepiscopul Tiranei, Durresului și al întregii Albanii,  şi cu Preafericitul Părinte Rastislav, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Ţinuturile Cehiei şi din Slovacia. După citirea evangheliei, Preafericitul Părinte Patriarh Kirill a adresat o omilie pelerinilor aflaţi pe Dealul Patriarhiei cărora le-a spus că evlavia lor este o mărturie a înfloririi Ortodoxiei româneşti de astăzi. După cuvântul Preafericirii Sale, Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal, a citit actul solemn comemorativ al Sfântului Sinod care cinsteşte memoria Patriarhului Justinian şi a mărturisitorilor Ortodoxiei din timpul comunismului. Un moment deosebit al coslujirii a fost cel legat de comemorarea mărturisitorilor din toate țările comuniste trecuți la Domnul. A fost rostită o Ectenie pentru cei trecuți la Domnul şi Veşnica pomenire a fost intonată în română, slavonă şi albaneză în memoria celor care au apărat Ortodoxia cu preţul vieţii. Apoi, Patriarhul Daniel a acordat Crucea Patriarhală mai multor persoane care s-au nevoit în temniţele comuniste şi au mărturisit pe Hristos în vremea regimului de tristă amintire. Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că le-a fost acordată Crucea Patriarhală deoarece ei au purtat crucea lui Hristos în închisoare în timpuri foarte grele, când mulţi au mărturisit credinţa cu preţul vieţii lor.

La finalul Liturghiei, Patriarhul Kirill a mulţumit Patriarhului Daniel pentru invitaţia de a participa la manifestările prilejuite de sărbătoarea Sfântului Dimitrie. Preafericitul Părinte Kirill a vorbit despre mărturisitorii din perioada comunistă, despre care a spus că sunt un exemplu pentru societatea contemporană. De la ei învăţăm să fim credincioşi, fideli lui Hristos, să nu îl trădăm pe Mântuitorul, să fim împreună cu Hristos la bucurie, dar şi la necaz, să chemăm tot timpul numele Lui Cel Sfânt.

Patriarhul Rusiei a evidenţiat faptul că îndepărterea oamenilor de Dumnezeu nu se mai face neapărat prin forţă fizică, precum în timpul persecuţiilor, însă metodele actuale sunt abile şi îşi ating scopul. Preafericirea Sa a dăruit Patriarhului României o cârjă arhierească şi un engolpion reprezentând pe Mântuitorul Hristos. La rândul său, Patriarhul Daniel a mulţumit Patriarhului Kirill pentru bucuria realizată prin aducerea moaştelor Sfântului Serafim de Sarov, pentru conslujire, dar şi pentru dialogul purtat privind misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi. Părintele Patriarh Daniel i-a oferit în dar Patriarhului Rusiei o icoană reprezentând pe Sfântul Dimitrie ce are încrustat un fragment din moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou. Totodată, Preafericitul Părinte Daniel a adresat Patriarhului Kirill invitaţia de a fi prezent la sfinţirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului, eveniment preconizat a avea loc în viitorul apropiat.

De asemenea, Patriarhul nostru a făcut referire la numărul de ierarhi din Biserica Rusiei, peste 380, şi a apreciat activitatea misionară şi socială desfăşurată de Partiarhul Kirill evidenţiind grija deosebită purtată faţă de cler şi credincioşi.

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Preafericitului Părinte Anastasie o icoană reprezentând pe Sfântul Dimitrie cel Nou ca semn de preţuire, dar şi ca încurajare pentru că, în timpul comunismului, Albania a fost singurul stat declarat ateist din această parte a Europei în care orice religie a fost suprimată, preoţii ucişi şi interzisă orice manifestare religioasă. Patriarhul României a vorbit pelerinilor despre rolul providenţial pe care l-a avut PF Anastasie în restaurarea Bisericii din Albania, el fiind cel prin care Hristos Cel Răstignit şi Înviat a înviat Biserica răstignită din Albania. - Basilca.ro 

Diferendul istoric dintre BORu și BOR

"Chestiunea Basarabiei" a creat încă din anii 1990 un blocaj de comunicare între cele două Biserici. Majoritatea parohiilor din Basarabia țin de Mitropolia Chișinăului (din jurisdicția Moscovei), în timp ce Patriarhia Română a reactivat în anul 1992 Mitropolia Basarabiei, urmărind revenirea la status-quo-ul dinainte de Cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, în Republica Moldova există o situație necanonică: două jurisdicții ortodoxe pe același teritoriu. Nu este nici prima, nici singura situație de acest fel în care cele două Biserici locale sunt implicate. (Putem aminti aici chestiunea românilor ortodocși din Serbia, diferendul cu Patriarhia Ierusalimului privind statutul Așezământului românesc de la Ierihon, sau de cealaltă parte, tentativa de desprindere a unei părți din Biserica Ortodoxă a Ucrainei de la Patriarhia Moscovei).

Opinii ale unora dintre analiști (politici sau cu pregătire teologică), exprimate public înainte ca vizita să aibă loc:

Radu Preda  - a sesizat foarte bine cheia vizitei, trecutul istoric comun:

"Câteva cifre pe care le tot repet: din cele 16 Biserici Ortodoxe locale, autonome sau autocefale, 12 sunt în Europa. Dintre acestea, nu mai puţin de opt se află în ţări membre ale Uniunii Europene. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, fără a ignora sau minimaliza importanţa Patriarhiilor istorice de Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim, o asemenea realitate geografică, rezultat al unor mutaţii petrecute timp de secole, scoate Ortodoxia din categoria adjectivală a Orientului. Din acesta rămân elementele culturale, legătura inconfundabilă şi încă fertilă cu fostul leagăn al Creştinismului din primul mileniu. Europa înseamnă între timp foarte mult pentru Ortodoxia de azi, chiar dacă, prin moştenirea bizantină, ea face trecerea, la propriu, între un continent şi altul. Apoi, direct legată de noua aşezare pe hartă, istoria recentă a Ortodoxiei a fost marcată inevitabil – nu cauzal! – de experienţa dictaturii proletariatului. Nicio Biserică locală nu a scăpat, nici măcar cea din Grecia, ţară care suferă şi acum, ideologic mai ales, de pe urma războiului civil de la finalul anilor 40. Alături de alte confesiuni, ortodocşii au plătit un preţ enorm, numărul celor asasinaţi în lagăre sau prin înfometare, precum în Basarabia sau Ucraina, prin munci istovitoare şi deportări arbitrare ridicându-se la câteva zeci de milioane. Am putea spune, confruntaţi şi acum cu evidenţa, că trecutul comunist este unul comun, chiar dacă abordările sunt diferite, chiar opuse.

Cu toate că ar fi trebuit să se constituie într-o lecţie teologică de anvergură, suferinţa din deceniile ateismului de stat a lăsat urme uşor recognoscibile, dar nu ridică peste tot întrebări fundamentale, relevante inclusiv spiritual, precum sensul libertăţii, de ce este necesară domnia legii, cum se construieşte un stat de drept etc. Altfel spus, realitatea istorică nu a ajuns să fie tradusă într-o preocupare teologică pe măsură, altfel decât sporadică, punctuală. Acest trecut comun nu ne va lăsa însă în pace. Fie ca ne vor fi amintite păcatele acomodării cu regimul, fie că vor fi exagerate gesturile de colaborare, fie că ne va speria stafia imperialismului sovietic asumat deschis de actuala conducere rusă, fie că vom constata, iarăşi şi iarăşi, cât de profund suntem marcaţi, chiar şi în generaţiile născute după 1990, de comunism – trauma colectivă ne va însoţi fidel. Până în clipa în care vom şti să o vindecăm prin cunoaştere, asumare şi memorizare. Cu cât fugim de ea, cu atât umbra va fi la rândul ei mai grăbită. " 

Ioan Moga a reliefat rolul de mediator care i s-ar cuveni BOR în chestiunea Sinodului din Creta:

"Venirea Patriarhului Chiril la București este în primul rând semnul dezghețării relațiilor bilaterale dintre Biserica Ortodoxă Română și cea Rusă. Momentul mult așteptatei reapropieri între cele două Biserici ortodoxe (cele mai mari ca număr de credincioși) nu este unul întâmplător. După Sinodul din Creta (iunie 2016), unde Patriarhia Moscovei nu a participat, relațiile interortodoxe sunt intr-o expectativă incertă. Biserica Ortodoxă Rusă nu și-a clarificat încă poziția față de documentele și de statutul Sinodului. Din punct de vedere teologic e puțin probabil că ar avea vreun motiv să se distanțeze de aceste documente, de vreme ce a participat la redactarea lor. Încă din vara anul 2016 renumitul episcop și teolog ortodox englez Kallistos Ware și-a afirmat speranța, pornind de la prestația teologică suverană a Patriarhului Daniel în Creta, că Patriarhia română poate prelua din ce în ce mai mult funcția unui intermediar dintre polul slav și polul grec al Ortodoxiei. Ideea nu este nouă, ea îi flatează pe români, dar îi și obligă. Teoria unei a treia căi, cea a Ortodoxiei de tip latin, l-a enuziasmat la un anumit moment dat, în perioada interbelică, și pe părintele Dumitru Stăniloae. Ortodoxia românească a oscilat, de altfel, în diferite epoci ale istoriei, între acești doi poli. Între a oscila și a intermedia este însă o diferență semnificativă.

Este pentru prima dată în istoria recentă, când Ortodoxia românească chiar ar putea fi pregătită pentru acest rol de mediere nu neapărat politico-bisericească (pentru așa ceva atât grecii cât și rușii sunt mult prea convinși de propria strategie și experiență diplomatice, pentru a accepta mediatori adevărați), ci mai ales teologică și cultural-eclezială. Este ceea ce s-a văzut în Creta. Poziția românească a impus prin verticalitate și complexitate teologică, nu prin jocuri de culise.

Privită din exterior – ignorând, pentru moment, autopercepția subiectivă a românilor (fie ei fideli Bisericii, fie critici sau chiar adversari ai ei) – Biserica Ortodoxă Română se află într-un moment de puternică afirmare instituțională (a se vedea, de pildă, sutele de parohii din Diaspora, toate ambasade ale identității românești), de implicare social-caritabilă fără precedent și de angajament mediatic-misionar unic ca anvergură (nu există nici o altă Biserică ortodoxă care să dispună de instrumente mass-media proprii atât de congruente cum este Patriarhia română). În plus, Biserica Ortodoxă Română are marele „avantaj“ al unei evlavii populare puternice, care continuă să coexiste cu modernizarea accelerată – mai mult sau mai puțin reușită – a întregii societăți. Indiferent de felul în care dorim să evaluăm aceste lucruri din punctul de vedere al întâlnirii propice dintre Biserică și modernitate, ele impun în exterior."

Vlad Cubreacov (fostul avocat al Mitropoliei Basarabiei la CEDO şi bun cunoscător al problemei religioase din Republica Moldova) a marșat pe importanța avansării negocierilor privind Mitropolia Basarabiei, inoculând diverse căi de compromisuri reciproce:

"Fără rezolvarea corectă a diferendului jurisdicțional ruso-român din Basarabia și nordul Bucovinei, în corelare cu criteriul etnic instituit de canonul 34 apostolic, orice avansare pe calea reconcilierii dintre cele două Biserici și popoare nu va fi posibilă. Așa cum se știe, Pacea este adevărată și temeinică doar dacă se sprijină pe Adevăr și Dreptate. Iar adevărul este că noi suntem român (nu am ales, ne-a făcut Dumnezeu) și este drept, după orice lege omenească și după orice canon bisericesc, să fim uniți sub omoforul unui singur patriarh, cel de la București. Zonele despre care trebuie să discutăm noi, rușii și românii, sunt Transnistria, Basarabia (inclusiv sudul și nordul ei istoric), ținutul Herța, nordul Bucovinei. Nu avem voie să asistăm indiferenți sau neputincioși la strivirea românilor ortodocși din Ucraina de către tăvălugul ucrainizării induse direct din Rada Supremă. Granițele bisericești nu coincid cu cele ale statelor. În Ortodoxie ele trebuie să cuprindă neamuri întregi, nu să le fragmenteze asemenea granițelor politice. E de prisos să precizez că Bisericile sunt separate de State și că o autocefalie moldovenească este imposibilă canonic, întrucât nu are obiect – o etnie moldovenească distinctă.

BORu ar putea lua în calcul transmiterea către BOR a moaștelor Sfintei Teodora de la Sihla, Aura Carpaților, (păstrate în Lavra Pecerska din Kiev) și primi moaștele Sfântului Paisie Velicicovschi (păstrate în Lavra Neamțului din România). Alte gesturi de bunăvoință din partea BORu le-ar putea constitui decizia de transmitere către BOR a unei părți din moaștele Sfântului Antipa de la Valaam (numit și de la Calapodești) sau ale Sfântului Petru Movilă de la Kiev. BORu nu va putea deschide o nouă perspectivă în relația cu BOR fără să închidă o veche problemă, care pentru noi este, de fapt, o rană. Dacă patriarhul Kiril va veni la București cu mâna goală, fără un plan sincer și un mesaj clar de reconciliere istorică, degeaba se va osteni să bată drumul doar ca să arate că iese din autoizolarea pe care și-a impus-o BORu cu ocazia Sinodului Panortodox din insula Creta pe care a încercat fără succes să-l torpileze. Vizita patriarhului Kiril al Moscovei la București are de pe acum o latură pozitivă: ea confirmă faptul că BORu nu are curajul să întrerupă comuniunea canonică și euharistică cu BOR, așa cum amenințase altădată cu jumătate de gură, și că este cumva dispusă să cedeze în diferendul canonic istoric din Basarabia (și nordul Bucovinei). Ce a fost mai rău între cele două Patriarhii a rămas în urmă, ce poate fi mai bun are șansa abia să urmeze. "  

Radu Carp a evidențiat contribuția remarcabilă a BOR la comemorarea victimelor regimului comunist, comparativ cu instituții de stat insuficient implicate:

"Interesant este faptul că, în vederea comemorării victimelor comunismului, statul român nu a făcut mai nimic în ultima vreme. Nu avem deocamdată un Muzeu al Comunismului, nu există o zi în care cetăţenii să participe din convingere la comemorarea victimelor comunismului, deşi avem o lege în acest sens - cea privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România. Nici declararea anului 2017 ca An omagial în acest sens de către BOR nu pare a fi sensibilizat conştiinţele.

Cea mai indicată metodă pentru a analiza obiectiv o asemenea vizită este a-i descifra semnificaţiile religioase, iar apoi pe cele politice, pentru a realiza, pe cât posibil, o sinteză a celor două abordări. A crede că vizita Patriarhului Kirill la Bucureşti va rezolva disputa canonică de pe teritoriul Republicii Moldova este o utopie. BORu are relaţii tensionate cu mai multe Biserici Ortodoxe. Sinodul din Creta, disputa pe marginea locaţiei, apoi pe baza documentelor adoptate, arată că în interiorul Ortodoxiei se duce o luptă acerbă pentru supremaţie. Vechiul conflict între Moscova şi Constantinopol s-a acutizat. Ceea ce se poate spera este să se manifeste cel puţin voinţa celor două Biserici de a continua dialogul, sub egida celor doi Ȋntâistătători. Problema majoră este că nu avem un consens despre care ar putea fi obiectivele unui asemenea dialog. Vrem unirea cu Republica Moldova, pe baza identificării etnice sau vrem să consolidăm Republica Moldova în calitate de stat suveran, pe deplin integrat în Uniunea Europeană? Avem, prin urmare, două interptretări perfect contradictorii despre cum ar trebui abordat conflictul de jurisdicţie canonică din Basarabia. Ȋntr-o opinie se consideră că ar trebui să se păstreze jurisdicţia BOR în Basarabia, întrucât există o majoritate etnică românească care se suprapune peste cea confesională, într-o altă opinie se consideră că ar trebui depăşită discuţia etnică şi acceptată existenţa unei Biserici autocefale în Republica Moldova care să respecte totuşi graniţele etnice. Oscilaţia între cele două abordări ale problemei confesionale face ca un eveniment precum vizita Patriarhului Kirill la Bucureşti să nu poată fi folosită pentru a pune bazele comune rezolvării unui conflict canonic."

Cozmin Gușă a explicat vizita în context geopolitic global, pe zone mari de interese privind răspândirea influenței Ortodoxiei:

"Pentru credincioșii ortodocși, atât de numeroși în România, va fi un soi de revelație culturală pentru că discuțiile din jurul acestei întâlniri care se va petrece, vor fi unele panortodoxe, care vor da ocazia de fel de fel de lămuriri, adică ce ne apropie și ce ne desparte de bisericile ortodoxe de rit răsăritean, care este istoria noastră comună și ce se poate întâmpla în continuare.(...) Pentru analiștii de geopolitică este un eveniment plin de semnificații, pentru că Patriarhul Kiril este partenerul cvasi-instituțional al președinției ruse, iar el personal este partenerul lui Vladimir Putin, care l-a propulsat în această funcție... Ortodoxia este încurajată în China. Ne gândim la cea mai mare concentrare de populație națională, cea mai mare țară din lume ca număr de populație, și acolo, patriarhul Kiril are strategiile separate de ceea ce face în Europa. Dacă vrem o concluzie, vedem cum încet încet bisericile tradiționale, prin forța dată de religie și numărul de credincioși, și-au dat mâna, apropo de Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, și au fel de fel de strategii ca să se impună din nou în fața curentelor de tip neoprotestant, care au dominat o perioadă în capitalism, în special în partea vestică a Europei. Este o luptă de putere, pentru că cineva ca patriarhul Kiril este ombilical legat de Vladimir Putin, din punct de vedere instituțional, cât și la nivel personal."

Dan Dungaciu, are cea mai la subiect, coerentă și argumentată poziție:

"În sine, o conversaţie publică despre relaţia politică între Moscova şi Bucureşti sau o dezbatere despre biserica românească din stânga Prutului sunt binevenite. Doar că aceste teme nu au nicio legătură directă cu vizita Patriarhului Kiril la Bucureşti. În plus, îi denaturează serios profilul şi îi ridică, riscant şi hazardat, mizele. În realitate, chestiunea Ortodoxă este infinit mai complicată şi mai sofisticată decât libera cugetare vrea şi poate să admită. Vizita Patriarhului rus – o figură religioasă, totuşi, chiar dacă nu numai religioasă – a fost discutată pe toate palierele secundare, cu excepţia celui principal. Castravetele liberei cugetări de data asta e (strict) politica şi geopolitica. Că acestea nu pot fi excluse, e indubitabil. Dar, în realitate, Patriarhul Chiril este şeful unei Biserici creştin ortodoxe, cea mai mare în termenii cantitativi, prin urmare dimensiunea religioasă/eclezială a acestei vizite este, ne place sau nu ne place, fundamentală. Fie că vorbim de perspectiva Moscovei, fie de cea a Bucureştiului. Menţinerea comuniunii euharistice între cele două bisericii şi la nivelul întregii Ortodoxii este baza, fundamentul oricărei discuţii ulterioare. Fără asta nu se poate. Diplomaţia religioasă nu e diplomaţie seculară, care poate negocia orice, oricum şi oricând. În lipsa unui consens mai adânc, respectiv cel al slujirii împreună şi posibilitatea împărtăşirii din acelaşi potir, nimic nu se poate construi. Acesta este fundamentul întânirii pe care o discutăm aici. "

Citiți și: Ce scrie presa internațională despre vizita Patriarhului Kiril la București