Unirea Bisericilor şi credinţa în suflet

De la bun început trebuie precizat ca expresia " Unirea Bisericilor"  este intenţionat înşelătoare. Corect este revenirea părţii desprinse din Biserică la matca, cea una, sfântă, sobornicească si apostolească.

 "Unirea Bisericilor" :

La momentul 1054, al  anatemelor, intre ceea ce se va numi biserica catolica si Biserică era un şanţ, un început de  râpă. Astăzi, in sec. XXI, chiar după ridicarea anatemelor,  râpa a continuat sa crească, ajungând  la dimensiunea unei prăpastii, a unui mare canion. "Unirea" s-ar putea face doar daca teologi ortodocşi, in cunoştinţă de cauză, închid ochii si acceptă compromisuri de moarte. S-a mai încercat o astfel de " unire" la Ferrara-Florenta in 1439, dar Hristos a vorbit prin Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, si tâlhăria a căzut.

In vremurile cele mai din urma se urmăreşte un pan-compromis, o negociere a lui Hristos la pachet cu cei care I-au cerut răstignirea, cu Mohamed, cu Budha si cu alţii. Tâlhăria are toate şansele să reuşească. Când se va întâmpla aceasta, “…cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi. (…) Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi. (…) În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.(…) Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. “(Luca 17, 31,33-37) “Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.” (Luca 17,24)

La asemenea deznodământ, printre altele, contribuie si “credinţa in suflet”. 

Mai abitir prin biserica catolică si prin părţile desprinse din ea, dar si la unele mădulare ale Bisericii, bântuie o boală care se numeşte “credinţa in suflet”. Aceasta s-ar putea defini asa: “Dumnezeu e doar unul si biserica a fost tot una pana cand a devenit doar o alta institutie corupta. Dincolo de toate discutiile astea nu e nimic sfant. Sfant mai poate deveni doar sufletul care crede si face in consecinta fapte bune, fara granite ortodoxe, catolice sau de altfel. “ ( Venera si Ciprian, doi internauti cu "credinta in suflet"). Autosfintirea  sufletului prin “fapte bune, fara granite ortodoxe, catolice sau de altfel”! Nimeni nu poate face ceva bun fara Hristos: " Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. “ (Ioan 15,5)

In SUA, tara tuturor posibilităţilor si a oricărei posibilităţi, exista specialişti in spirituality care scriu ghiduri despre cum sa-si construiască omul o credinţă, daca nu are niciuna ( sau chiar daca are deja!). Cate suflete atâtea credinţe!  Înţelegem acum mai bine sensul întrebării Mântuitorului: “Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?”(Luca 18,8) Credinţe da! dar credinţa  in Hristos si Biserica Sa, pe ici, pe colea, ca zăpada rămasă in pliuri de munte in timpul verii.

Dar, oare, pentru creştinul ortodox  (nu intram in ograda altora) se poate credinţa fără Biserică?

“Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. (…) Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16,15-16,18)

Pe mărturisirea de credinţa a lui Petru - “ Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” - a zidit Hristos Biserica Sa. Înainte de Înălţare, Hristos a spus: “ Dar  Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (Ioan 14,26) Si a mai spus Hristos: “ …Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 18-20).

Munca si martiriul apostolilor, milioanele de martiri creştini, nevoinţele asceţilor, învăţăturile Sfinţilor Părinţi, cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice, lupta neîncetată cu ereziile, până in zilele noastre, este zidirea Bisericii, o lucrare divino-umana, stâlpul si temelia Adevărului. 

“Credinţa în suflet”, îl transforma pe creştinul ortodox intr-o mlădiţă uscată, în care se aciuiază  viermii cei neadormiţi  care lucrează in lume taina fărădelegii. Viermii cei neadormiţi se simt bine in “credinţa in suflet” si de acolo vorbesc chiar aşa: ”Satana este in biserică mai mult decât in orice alt loc. Recent am întâlnit un om din Guatemala. Acolo este de neconceput să afirmi că eşti ateu. Dar el a vrut neapărat să spună in gura mare (deşi nu l-a întrebat nimeni) că e ateu. Rar am întâlnit insă un om care să-l aibă pe Hristos in el mai mult ca el. Biserica ortodoxă deja s-a retras în suflete. Când a venit Hristos, tot acolo a găsit-o. Până să vină a doua oară, nu va mai rămâne cărămidă peste cărămidă, din fericire.” (Daniela, o internaută cu “credinţa in suflet”).Iluzia obsesiva a Satanei că porţile iadului vor birui Biserica.