Păștițele nu înlocuiesc Sfânta Împărtășanie. Ce sunt și cum să le consumăm

Ce sunt și cum se consumă păștițele pe care le primim în noaptea de Înviere

Ne-am obișnuit ca prezența credincioșilor la biserică în noaptea de Înviere să fie deosebit de numeroasă. Dacă am face un sondaj între cei prezenți și i-am întreba de ce au venit la slujbă, mulți ar răspunde că au venit "să ia lumină și păștițe" pentru a le duce acasă. Sunt unii care vin la biserică chiar la sfârșitul slujbei special pentru a primi păștițele, întrucât există în popor tradiția de a nu începe masa de Paști înainte de fi consumat păștițele sfințite la biserică.

Că lucrurile stau astfel nu de ieri, de azi, dă mărturie mitropolitul Neofit Cretanul în prima jumătate a secolului al XVIII-lea: "Cei mai mulți din popor nici ar fi știind ce este Sfânta Priciastenie [Împărtășanie], ci numai la ziua Sfintelor Paști ar fi mergând la biserică și nu ca să asculte slujba Sfintei Liturghii și să se împărtășească cu Sfintele Taine fiind mai înainte spovediți și gătiți pentru această Taină Sfântă, ci numai ca să ia pâine și vin, ce se numește  "paști", iar alții cu ani îndelungați nu s-au spovedit, și alții iar în toată vremea vieții lor, după cum am înțeles, Spovedania și Sfânta Priciastenie [Împărtășanie] ce este nu o știu, fără decât aleargă în ziua de Paști pe la bisericile lor de iau atunci acea pâine și acel vin sau iau agheasmă, numind că este paști".

Mitropolitul Neofit dorea să sublinieze foarte clar că păștițele nu sunt deloc același lucru cu Sfânta Împărtășanie. Dacă mergem o dată în an la biserică, de Paști, luând păștițe, nu înseamnă că ne-am împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Sfânta Împărtășanie se ia doar după post și spovedanie, în timpul Sfintei Liturghii, în timp ce păștițele se dau credincioșilor după slujba de Sfintele Paști. La fel cum Agheasma Mare se oferă spre ajutor și mângâiere credincioșilor care nu au primit dezlegare pentru Sfânta Împărtășanie, așa și păștițele se dau în ziua de Paști ca toți credincioșii, pregătiți sau nepregătiți, împărtășiți sau neîmpărtășiți, care au postit sau nu au postit, să se bucure de marele praznic al Învierii Domnului.

"Paștile" sau "Păștițele" reprezintă cubulețe de pâine înmuiate cu vin și binecuvântate de preot prin stropire cu apă sfințită la Sfânta Liturghie din noaptea Sfintelor Paști și prin citirea rugăciunii numită Rugăciune la binecuvântarea pâinii, care se numește în popor "paști" și care se citește de preot când la strană se cântă Axionul: Îngerul a strigat.

Rugăciunea de sfințire a pâinii ce se cheamă "paști"

Dumnezeule cel atotputernic și Doamne atotțiitorule, Care ai poruncit robului Tău Moise, la ieșirea lui Israel din Egipt și la eliberarrea poporului Tău din robia cea amară a lui faraon, să junghie mielul, care închipuia mai dinainte pe Mielul, Cel ce de bunăvoie pentru noi s-a junghiat pe Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pe iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tine și acum cu smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta și o binecuvântează și o sfințește pe ea. Căci și noi robii Tăi pe aceasta am pus-o acum înaintea slavei Tale în această preastrălucită, preamărită și mântuitoare zi a Paștilor, spre cinstea și slava și spre aducerea aminte de slăvita Înviere a Aceluiași Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care din veșnica robie a vrăjmașului și din legăturile nedezlegate ale iadului am aflat dezlegare, liberare și ieșire. Deci și pe noi, care am adus-o și o sărutăm și din ea vom gusta, fă-ne a fi părtași binecuvântării Tale celei cerești și alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala și neputința, dându-ne la toți sănătate. Că tu ești izvorul binecuvântării și Dătătorul vindecărilor, și Ție, Părintelui celui fără de început, slavă înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață-făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Și îndată preotul stropește pâinea cu apă sfințită, zicând: Se binecuvintează și se sfințește pâinea aceasta, prin stropirea cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin (de trei ori).

Ce simbolizează și la ce sunt folositoare păștițele

Păștițele se dau credincioșilor după slujba de Paști, spre izbăvire de toată boala și neputința, spre sănătate, dar mai cu seamă spre aducere aminte de jertfa mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Consumând „păștițele”, dăm mărturie că „ori de câte ori mâncăm pâinea aceasta și bem paharul acesta” moartea Domnului vom mărturisi și Învierea vom vesti. Corect și complet este să postim după putere în Postul Sfintelor Paști, să ne spovedim la părintele duhovnic și după ce luăm dezlegare, să ne împărtășim mai întâi cu Trupul și Sângele Mântuitorului, adică să luăm Sfânta Împărtășanie, și apoi să luăm „păștițele”. Păștițele se consumă și în Săptămâna Luminată, dimineața pe nemâncate.

Denumirea de "paști" sau "păștițe" este legată de Sărbătoarea Sfintelor Paști, cuvântul „Paști” însemnând la evrei „trecere”. Termenul a fost folosit pentru prima dată în Vechiul Testament în timpul lui Moise, când, în seara dinaintea ieșirii din robia egipteană, au petrecut în tăcere faptul că vor traversa Marea Roșie spre Pământul Făgăduinței, „unde curge lapte și miere” (Țara lui Israel). Termenul a fost preluat și de către creștini, însă semnificația lui este cu totul alta, Paștile fiind trecerea de la viața trăită în letargie, indiferență și ignoranță spirituală, la viața de comuniune cu Dumnezeu, de reîntoarcere la plenitudinea bucuriei paradisiace. Este o sărbătoare plină de bucurie și iertare, curaj și demnitate.

Obiceiuri locale legate de consumul păștițelor

Întrucât cantitatea necesară de pâine și vin pentru păștițe este destul de mare, unele parohii obișnuiesc să facă o colectă în bani pentru acoperirea cheltuielii respective. În alte parohii, una sau mai multe familii îl anunță din timp pe preot că doresc "să dea paștile", adică să cumpere și să aducă la biserică pâinea și vinul care se vor sfinți.

În unele parohii, mai ales în zona de sud a țării, păștițele sunt uscate, adică mai puțin stropite cu vin, deoarece există credința că astfel se vor putea păstra nealterate o lungă perioadă de timp, păstrându-și proprietățile sfințitoare ca și agheasma.

În alte parohii, mai ales în Ardeal, păștițele sunt bine înmuiate în vin, fiind recomandată păstrarea lor la loc ferit și răcoros. Adeseori credincioșii vin pregătiți de acasă cu un vas, de regulă o cană, în care vor primi păștițele în noaptea de Înviere. Sunt și parohii care oferă păștițele în pahare de plastic de unică folosință, iar pe cele uscate, în pungulițe de plastic sau de hârtie, pregătite anterior momentului de sfârșit al slujbei de Paști.

Un obicei pitoresc este cel din Mărginimea Sibiului, zonă vestită prin oierit și creșterea vitelor, unde în noaptea de Paști se oferea credincioșilor, pe lângă păștițe, o bucată de brânză sau caș proaspăt. Alături de ouăle roșii aduse de săteni ca prinos la biserică, păștițele și cașul reprezentau prima gustare "de dulce" după postul aspru al Sfintelor Paști.

(Surse web consultate: episcopiaspanieiportugaliei.es; pemptousia.ro; sursă foto: blogul din alte zări)