Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Tema luniiNr. vizualizari: 3624

Vizita Papei Francisc în Israel - între sincretism antihristic și unitate apostată?

Tags: ecumenism; Patriarhul Ecumenic; apostazie;
Vizita Papei Francisc în Israel - între sincretism antihristic și unitate apostată?

Papa Francisc a efectuat un pelerinaj la Locurile Sfinte în perioada 24-26 mai 2014, în cadrul căruia a vizitat Iordania, Cisiordania și Israel. În vizita sa în Orientul Mijlociu, Papa a fost însoţit de doi prieteni din Argentina: rabinul Agraham Skorka, co-autor al unei cărţi în colaborare du actualul papă, şi şeicul Omar Abbound, liderul comunităţii musulmane din Argentina. Potrivit Vaticanului, vizita lui Francisc în Orientul Mijlociu este prima ocazie de acest fel în care anturajul papei include lideri ai altor religii, relatează CNN. Postul TV comentează astfel că gestul lui Francisc este mai mult simbolic, oferind totodată un mesaj important tuturor celor care au participant la eveniment sau care au stat până la capăt: cooperarea între creştini şi evrei este posibilă. Itinerariul lui Francisc a presupus vizitarea a trei oraşe, conducerea a câteva slujbe religioase şi susţinerea a mai mult de 10 discursuri. Vizita s-a dorit a fi una religioasă, nu politică. Papa însuşi a subliniat că vizita sa pe Pământul Sfânt este una strict religioasă, fără implicaţii politice, numind-o şi „pelerinaj pentru rugăciune”. Declaraţiile suveranului pontif au fost interpretate drept tentative de a îndepărta aşteptările potrivit cărora prezenţa sa în regiune ar influenţa planurile autorităţilor privind negocierile israelo-palestiniene.

În Iordania, papa s-a întâlnit cu regele Abdullah al II-lea, a vizitat refugiaţii irakieni şi sirieni, a condus o slujbă religioasă şi a vizitat râul Iordan, unde a fost botezat Iisus.

În Bethleem, pontiful a avut programată o întrevedere cu preşedintele Autorităţii Palestiniene, a oficiat o slujbă religioasă în Piaţa Manger, a luat prânzul cu familii palestiniene și a vizitat copiii din taberele  cu refugiaţi, nu înainte de a se reculege la locul nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene (ANP), Mahmoud Abbas, va merge la 6 iunie la Vatican, ca răspuns la invitaţia adresată de Papa Francisc atât preşedintelui palestinian, cât şi şefului statului israelian, Shimon Peres, a relatat, pentru AFP, negociatorul palestinian Saëb Erakat. (Agerpres) . “Vreau să spun din toată inima că a venit vremea să se pună capăt unei situaţii care este din ce în ce mai inacceptabilă, pentru binele tuturor“, a spus Papa Francisc, referindu-se la conflictul israeliano-palestinian… În acest loc, Betleem, unde s-a născut Prinţul păcii, vreau să vă adresez o invitaţie, domnule preşedinte Mahmoud Abbas, şi domnului preşedinte Shimon Peres, de a ne ruga împreună, intens, pentru a-i cere lui Dumnezeu darul păcii“, a spus Papa Francisc la finalul Sfintei Liturghii, oficiată la Bethleem… Vă invit la mine acasă, la Vatican, pentru această rugăciune. Cu toţii ne dorim pacea. Multe persoane o construiesc zilnic, prin gesturi mici. Dar noi – cei plasaţi în serviciul popoarelor noastre – avem datoria de a fi instrumente şi artizani ai păcii, înainte de toate prin rugăciune. Este greu să construim pacea, dar să trăim fără pace este şi mai greu”, a insistat Papa Francisc.

La câteva ore după ce Papa s-a închinat în Peştera Naşterii de la Betleem, a izbucnit un incendiu, din cauze necunoscute, în urma căruia au ars acoperămintele de pe Sfânta Masă a altarului care se află în Peşteră, chiar pe locul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. O parte din icoane şi pereţii peşterii au fost de asemenea avariaţi, după cum precizează site-ul romfea.grComentariu Revista Atitudini: Dacă în Biserica Ierusalimului nimeni nu a strigat că Biserica este una, singură şi apostolească, prin care mărturisim un singur Botez prin care ni se iartă păcatele – iar această Biserică nu poate fi decât cea Ortodoxă, predată nouă de Sfinţii Părinţi prin luminarea Duhului Sfânt, prin care Duh Sfânt s-au dat anatemei ereziile papistaşe, catolice împreună cu promotorii lor; dacă păstorii ortodocşi au îmbraţişat erezia catolică, îmbrăţisând şi sărutând ca pe un oaspete de onoare pe cel ce este capul acestei erezii – Papa – iată că cineva a strigat. Nu omul, ci piatra, după cum a profeţit Mântuitorul, piatra Peşterii din Betleem unde Hristos  S-a născut ca să lumineze pe cei dintru întunericul necunostintei.

În Ierusalim, papa a fost întâmpinat de mai mulţi rabini şi lideri iudaici, a vizitat Zidul de Vest, memorialul Holocaustului Yad Vashem, a depus o floare pe mormântul  fondatorului sionismului modern şi a semnat o declaraţie comună cu liderul Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. De asemenea, Papa Francisc a avut o întâlnire cu preşedintele şi premierul Israelului. O premieră a ultimilor 50 de ani a fost oficierea unei slujbe comune de către cei doi lideri, catolic și ortodox.

Nonconformismul papei a ieșit din nou la iveală. În timpul vizitei sale pe Pământul Sfânt, pontiful a fost urmărit cu mare atenţie, întreaga comunitate internaţională aşteptându-se la noi fapte ieşite din tipare.  Pentru început, el a refuzat să călătorească precum majoritatea liderilor şi a renunţat la maşina blindată în drumurile sale din Orientul Mijlociu, abătându-se de mai multe ori de la traseul sau programul inițial convenit. Cu mai multe săptămâni înainte de sosirea Papei, pereţii bisericilor creştine au început să fie umplu te cu graffiti, mai exact mesaje pline de ură („moarte arabilor şi creştinilor” indică unul dintre grafferi). Evrei ultraortodocşi au promis că vor protesta în afara sitului istoric cunoscut drept „cenaclul”, notează CNN.

Declarația comună a Papei Franscisc și a Patriarhului Bartolomeu semnata la Ierusalim pe 25 mai 2014

1. Asemenea venerabililor noștri predecesori, Papa Paul al VI și Patriarhul Ecumenic Athenagoras, care s-au întâlnit aici în Ierusalim acum cincizeci de ani, noi, Papa Francisc și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, suntem determinați să ne întâlnim în Tara Sfânta, “în care Mântuitorul nostru comun, Hristos, Domnul nostru a trăit, a învățat, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri, de unde a trimis Duhul Sfânt asupra Bisericii în curs de formare” (comunicatul comun al Papei Paul al VI-lea și Patriarhului Athenagoras, emis după întâlnirea de pe 06 ianuarie 1964). Noua noastră întâlnire între Episcopii Bisericilor din Roma și Constantinopol fondate, respectiv, de doi Frați, Apostolii Petru și Andrei, este pentru noi o sursă de bucurie spirituală profundă. Ea oferă o ocazie providențială pentru a reflecta asupra profunzimii si autenticității legăturilor existente  între noi, care sunt rodul unui parcurs plin de har, de-a lungul căruia Domnul ne-a condus din acea zi binecuvântată de acum cincizeci de ani.

2. Întâlnirea noastră fraternă de astăzi este o nouă și necesară etapă pe drumul unității, către care numai Duhul Sfânt poate să ne conducă, cea a comuniunii într-o diversitate legitimă. Ne amintim, cu profundă recunoștință, pașii pe care Domnul ne-a făcut capabili  să-i întreprindem deja. Brațele deschise între Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras, aici în Ierusalim, după atâtea secole de tăcere, a pregătit calea pentru un gest important, de a retrage din memoria și sânul Bisericii actele de excomunicare reciprocă din 1054. Acest gest a fost urmat de un schimb de vizite între Scaunele respective de la Roma și Constantinopol, printr-o corespondență regulată și, mai târziu, prin decizia anunțată de către Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Dimitrios, amândoi de fericită pomenire, să inițieze un dialog teologic în adevăr între catolici și ortodocși. De-a lungul acestor ani, Dumnezeu, Sursă a toată pacea și iubirii, ne-a învățat să ne uităm unii spre alții ca membri ai aceleiași familii creștine, sub un singur Domn și Mântuitor, Iisus Hristos, și sa ne iubim unii pe alții, astfel încât să putem mărturisi credința noastră în aceeași Evanghelie a lui Hristos, așa cum a fost primită de către Apostoli, exprimată și transmisă nouă de către Sinoadele Ecumenice cât și prin Părinții Bisericii. În timp ce suntem conștienți că nu am atins obiectivului comuniunii depline, astăzi confirmăm angajamentul nostru de a continua să mergem împreună spre unitatea pentru care Hristos, Domnul nostru S-a rugat Tatălui “ca toți să fie una” (Ioan 17 , 21).

3. Deși conștienți că unitatea este manifestă în iubirea lui Dumnezeu și în iubirea aproapelui, așteptăm cu nerăbdare acea zi în care, în sfârșit, vom împărtăși împreuna Cina euharistică. Ca și creștini, suntem chemați să ne pregătim pentru a primi acest dar al Împărtășirii euharistice, în conformitate cu învățătura Sf. Irineu din Lyon (Împotriva ereziilor, IV, 18, 5, PG 7, 1028), prin mărturisirea aceleiași credințe, rugăciune stăruitoare, o transformare lăuntrica, o viața reînnoită și un dialog frățesc. În realizarea acestui obiectiv dorit, vom arăta in lume dragostea lui Dumnezeu prin care suntem recunoscuți ca adevărați ucenici ai lui Iisus Hristos (cf. Ioan 13: 35) .

4. În acest scop, dialogul teologic întreprins de Comisia Mixta Internațională oferă o contribuție fundamentală la căutarea deplinei comuniuni între catolici și ortodocși. In timpul succesiv Papei Ioan Paul al II-lea, a Papei Benedict al XVI-lea și a Patriarhul Dimitrios, progresele întâlnirilor noastre teologice au fost substanțiale. Astăzi, noi exprimăm aprecierea noastră sinceră pentru realizările făcute, precum și pentru eforturile în curs de desfășurare. Acestea nu sunt doar un exercițiu pur academic, ci un exercițiu în adevăr și iubire, care necesită o cunoaștere mereu mai profundă a tradițiilor celuilalt pentru a le înțelege și a învăța de la ele. Astfel, afirmăm încă o dată că dialogul teologic nu caută cel mai mic numitor comun prin care să se ajungă la un compromis, ci mai degrabă își propune să aprofundeze înțelegerea adevărului întreg pe care Hristos l-a dat Bisericii Sale, un adevăr pe care nu ne oprim niciodată să-l înțelegem atunci când urmăm îndemnurile Duhului Sfânt. Prin urmare, afirmăm împreună că fidelitatea noastră față de Domnul cere o întâlnire frățească și un dialog adevărat. Această căutare nu ne îndepărtează de adevăr; dimpotrivă, printr-un schimb de daruri, sub călăuzirea Duhului Sfânt, ne va conduce la tot adevărul (cf. Ioan 16 : 13).

5. Cu toate acestea, chiar făcând împreună acest drum spre deplina comuniune, avem acum datoria de a oferi mărturia comună a dragostei lui Dumnezeu pentru toți, lucrând împreună în serviciul umanității, în special în apărarea demnității persoanei umane în toate etapele vieții și sfințeniei familiei bazate pe căsătorie, în promovarea păcii și a binelui comun, și de a răspunde pentru suferința care continuă să afecteze lumea noastră. Noi recunoaștem că foamea, sărăcia, analfabetismul, distribuția inegală a resurselor trebuie să fie în mod constant confruntate. Este de datoria noastră de a căuta să construim o societate dreaptă și umană, în care nimeni să nu se simtă exclus sau marginalizat.

6. Avem convingerea profundă că viitorul familiei umane depinde și de modul în care ne-am salva – atât de atent și cu compasiune, cu dreptate și corectitudine – darul creației pe care Creatorul nostru ni l-a încredințat. Prin urmare, regretăm tratamentul rău, abuziv, al planetei noastre, care este un păcat în ochii lui Dumnezeu. Reafirmăm responsabilitatea și obligația noastră de a încuraja sensul smereniei și moderației, astfel încât toată lumea să simtă nevoia de a respecta creația și de a o salva cu grijă. Împreună, reafirmăm angajamentul nostru de a crește gradul de conștientizare cu privire la gestionarea creației; facem apel la toți oamenii de bună credință să ia în considerare modalitățile de a trăi mai sobru, cu mai puțină risipă, manifestând mai puțină lăcomie și mai multă generozitate pentru protecția creației lui Dumnezeu și pentru binele Poporului său.

7.  În mod similar, există o nevoie urgentă pentru o cooperare eficientă și angajamentul creștinilor în vederea salvării pretutindeni a dreptului de a-și exprima public credința lor, și de a fi tratați corect, atunci când se promovează ceea ce creștinismul continuă să ofere societății și culturii contemporane. În acest sens, invităm toți creștinii să promoveze un dialog veritabil cu iudaismul, islamul și alte tradiții religioase. Indiferența și ignoranța reciprocă poate duce doar la neîncredere, chiar și, din păcate, la conflict.

8. Din acest oraș sfânt, Ierusalim, ne exprimam profundele noastre preocupări comune pentru situația creștinilor din Orientul Mijlociu și dreptul lor de a rămâne cetățeni cu drepturi depline în țările lor. Cu încredere, ne întoarcem către Dumnezeul atotputernic și milostiv într-o rugăciune pentru pace în Țara Sfântă și Orientul Mijlociu, în general. Ne rugăm în special pentru Bisericile din Egipt, Siria și Irak, care au suferit cel mai dureros, din cauza evenimentelor recente. Încurajăm toate părțile, indiferent de convingerile lor religioase, să continue să lucreze pentru împăcare și recunoaștere echitabilă a drepturilor popoarelor. Noi credem că nu sunt armele, ci dialogul, iertarea și împăcarea care sunt singurele mijloace posibile pentru a obține pacea.

9. Într-un context istoric marcat de violență, indiferență și egoism, mulți bărbați și femei simt astăzi că și-au pierdut reperele. Tocmai prin mărturia noastră comună a veștii celei bune a Evangheliei am putea fi în măsură să ajutam contemporanii noștri să redescopere calea care duce la adevăr, dreptate și pace. Uniți în intențiile noastre, și amintindu-ne de exemplu, în urmă cu cincizeci de ani, al Papei Paul al VI-lea și al Patriarhul Athenagoras, facem apel către toți creștinii, cat și către credincioșii din toate tradițiile religioase și către toți oamenii de bună voință, de a recunoaște urgența orei care ne obligă să căutam reconcilierea și unitatea familiei umane, cu respectarea deplină a diferențelor legitime pentru binele întregii omeniri și a generațiilor viitoare.

10. Prin efectuarea acestui pelerinaj comun la locul unde Unicul și Același Domn al nostru, Iisus Hristos a fost răstignit, a fost îngropat și a înviat din nou, recomandam cu umilință, spre mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, viitorii noștri pași pe drumul spre deplinătatea unității, încredințând întreaga familie a omenirii dragostei infinite a lui Dumnezeu.

“Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască!  Să-Şi întoarcă Domnul fața Sa către tine şi să-ți dăruiască pace! ” ( Num. 6 , 25-26) .

Semnata la Ierusalim, 25 mai 2014

———-

Interviu cu Patriarhul Bartolomeu despre întâlnirea cu papa Francisc la Ierusalim 

“În 1964 a început un drum “care de acum nu se mai poate opri”: încă n-am ajuns“la ţinta unităţii creştinilor”, însă din acel moment “am învăţat să ne iertăm unii pe alţii pentru greşelile şi neîncrederea din trecut şi am făcut paşi importanţi spre reapropiere şi reconciliere“. Acum “a venit momentul de a merge înainte – afirmă Bartolomeu, Patriarh ecumenic de Constantinopol, - şi cu Papa Francisc vom face chiar un frumos pas înainte”. Aceasta este o convingere pe care Patriarhul a nutrit-o de când l-a întâlnit pe Pontif cu ocazia celebrărilor pentru începerea slujirii petrine. Pentru aceasta a propus să reevoce împreună a cincizecea aniversare a “îmbrăţişării istorice din Ierusalim“. Despre roadele pe care el le aşteaptă de la această întâlnire Bartolomeu vorbeşte în interviul acordat ziarului nostru în ajunul plecării spre Ţara Sfântă. Papa Francisc pe urmele lui Paul al VI-lea după cincizeci de ani. În această perioadă s-a trecut de la “dialogul iubirii” la “dialogul adevărului”. Şi acum cum va putea continua drumul în vederea ţintei finale?

Nu este nicio îndoială că întâlnirea istorică dintre venerabilii noştri predecesori, Patriarhul ecumenic Atenagora şi Papa Paul al VI-lea – pe care Biserica catolică romană îl va beatifica în scurtă vreme – a marcat un nou început în relaţiile dintre catolicismul roman şi ortodoxie. Este bine de amintit că acea întâlnire urma după un întreg mileniu de neîncredere reciprocă şi de înstrăinare teologică între marile noastre tradiţii. În pofida istoriei noastre comune de Scriptură şi Tradiţie, cele două Biserici ale noastre riscau aşadar să fie dăunate de izolare şi de autosuficienţă, mergând pe drumuri diferite încă din secolul al XI-lea. Întâlnirea la Ierusalim, la 5 ianuarie 1964, a fost un punct de plecare extraordinar pentru drumul lung de reconciliere şi de dialog, pe care generaţiile succesive au fost chemate să-l continue. Privind în urmă la ultimii cincizeci de ani, putem fi recunoscători lui Dumnezeu pentru ceea ce a fost realizat fie în “dialogul de iubire” fie în “dialogul de adevăr”. Spiritul de iubire fraternă şi de respect reciproc a luat locul vechilor polemici şi al suspiciunii.

Şi la nivel teologic?

Comisia mixtă internaţională pentru dialogul teologic al celor două Biserici a produs diferite documente comune importante. Însă suntem conştienţi că există încă multe de făcut între cele două Biserici ale noastre, precum şi în interiorul lor. Fără îndoială, drumul este lung şi dificil. Totuşi, ca discipoli ai Domnului nostru, care l-a rugat pe Tatăl şi i-a îndemnat pe discipolii săi să fie “una” – ut unum sint, se citeşte în Evanghelia lui Ioan (17,21) – nu avem altă alternativă decât să continuăm acest drum de reconciliere şi de unitate. Orice altă cale ar fi o ruşinoasă trădare a voinţei Domnului şi o întoarcere inacceptabilă la trecutul nostru separat.

Dumneavoastră aţi spus recent că speraţi să puteţi convoca în curând Marele Conciliu al Bisericii Ortodoxe pentru a simboliza unitatea Bisericii dumneavoastră.Va putea să fie ocazie şi pentru a redescoperi valoarea unităţii tuturor creştinilor?

În timpul ultimei adunări, synaxis, a conducătorilor Bisericilor ortodoxe autocefale din lume, pe care am găzduit-o la Istanbul de la 6 la 9 martie, primaţii Bisericilor ortodoxe au vorbit despre problema Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii ortodoxe, hotărând în mod unanim că, accelerând procesul de pregătire, va fi convocat la Constantinopol în 2016. Acest sinod, aşa cum afirmaţi dumneavoastră, va fi un semn vital de unitate dintre Bisericile ortodoxe, într-un timp în care lumea cere un răspuns unificat la provocările sale fundamentale. În cursul acestei adunări i-am informat pe fraţii primaţi despre apropiata noastră întâlnire cu Papa Francisc la Ierusalim. Ei au exprimat astfel sprijinul lor pentru eveniment şi au reafirmat angajarea în favoarea dialogului teologic cu Biserica catolică romană. Acest lucru este important, deoarece întâlnirea de la Ierusalim va fi mult mai mult decât o confirmare simbolică puternică a disponibilităţii noastre de a continua drumul de iubire început în urmă cu cincizeci de ani de predecesorii noştri în spirit de fidelitate faţă de adevărul Evangheliei. Va fi şi o ocazie importantă pentru ca lumea să poată vedea o apropiere unită – dincolo de identităţile confesionale şi de diferenţe – de suferinţa creştinilor în atâtea locuri, în special în regiunile în care creştinismul s-a născut şi s-a dezvoltat. În afară de asta va fi şi o oportunitate pentru a vorbi despre nedreptăţile pe care membrii cei mai vulnerabili ai societăţilor contemporane sunt constrânşi să le îndure, precum şi despre consecinţele îngrijorătoare ale crizei ecologice.

Există multă aşteptare pentru această întâlnire. Mulţi nutresc speranţe concrete pentru un decisiv pas înainte care să ducă la depăşirea obstacolelor care încă se interpun în calea unităţii dintre creştini. Care sunt aşteptările dumneavoastră şi speranţele dumneavoastră?

Astăzi, mai mult decât în urmă cu cincizeci de ani, este o nevoie urgentă de reconciliere şi acest lucru face din apropiata noastră întâlnire cu Papa Francisc la Ierusalim un eveniment cu mare semnificaţie. Desigur este vorba – aşa cum trebuie să înţelegem şi să admitem cu umilinţă – numai despre un prim pas pentru a merge în întâmpinarea lumii, ca afirmare a dorinţei noastre de a mări eforturile în favoarea reconcilierii creştine şi paşnice. Cu toate acestea asta va demonstra disponibilitatea şi responsabilitatea noastră comună în a continua pe drumul pregătit de predecesorii noştri. Apoi, ca lideri ecleziastici şi spirituali, ne vom întâlni pentru a adresa un apel şi o invitaţie tuturor persoanelor, făcând abstracţie de credinţa şi virtuţile lor, pentru un dialog care în fond este îndreptat spre cunoaşterea adevărului lui Cristos şi pentru a gusta bucuria imensă care însoţeşte întâlnirea cu El. Totuşi, în ultimă analiză, acest lucru este posibil numai umplând despărţirea interioară a unora de ceilalţi şi prin unitatea tuturor oamenilor în Cristos, care este adevărata plinătate a iubirii şi a bucuriei.

Dar acesta era şi obiectivul întâlnirii din 1964.

Desigur că din 1964 până astăzi nu am ajuns la comuniunea deplină, care trebuie să fie obiectivul ultim al credincioşilor discipoli ai lui Cristos. Însă am învăţat să ne iertăm unii pe alţii pentru greşelile şi neîncrederea din trecut; şi am făcut paşi importanţi spre reapropiere şi reconciliere. Atenagora şi Paul al VI-lea au fost desigur mari anticipatori ai unităţii.

În orice caz, un alt pas important spre reconciliere şi unitate va fi făcut, cu harul lui Dumnezeu, la 25 mai 2014, prin întâlnirea cu fratele nostru Papa Francisc. Fie ca să poată fi conformă voinţei lui Dumnezeu. (După L `Osservatore romano, 24 mai 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Mitropolitul Emmanuel, președintele Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța și directorul Biroului Bisericii Ortodoxe la Uniunea Europeană, unul dintre organizatorii întâlnirii ecumenice dintre Patriarhul Bartolomeu I cu Papa Francisc la Ierusalim, a acordat un interviu pentru Radio Vatican (în franceză) din care spicuim câteva dintre afirmațiile sale:

- Cred că această nouă întâlnire la Ierusalim va da un impuls și cred că Duhul Sfânt va fi acolo pentru a ne ghida să mergem mai departe pentru a recâștiga comuniunea deplină între cele două Biserici. Dincolo de caracterul jubiliar și de caracterul simbolic al întâlnirii, va exista o întâlnire cu un conținut. Cred că este într-adevăr un moment care ar putea marca mișcarea ecumenică, nu numai relațiile dintre cele două Biserici, ci relațiile cu toate bisericile creștine.

- Cred că nu trebuie să ne așteptăm la evenimente spectaculoase. Nu putem stabili peste noapte comuniunea între cele două Biserici. Este o întreaga lucrare ce trebuie să fie făcuta înainte, și aceasta este lucrarea Comisiei Teologice Internaționale. Ar fi frumos dacă, după această întâlnire, am putea sa ne împărtășim din același Potir. Este dorința noastră și este scopul nostru. Scopul dialogului acesta este.

- Nu este vorba că vrem să punem deoparte problema Primatului, cum a fost trăit în primul mileniu unde a fost Pentarhia în care Roma a avut primul loc. Nimeni nu neagă acest fapt, dar interpretarea care a fost dată mai târziu a cauzat probleme pentru Biserica Ortodoxă. [...] Și cred că Papa Francisc, de la începutul pontificatului său, a arătat deja semne, si s-a numit el însuși Episcopul Romei. De asemenea, el a vrut să dea un rol mai important Sinodalității.

- [Patriarhul Bartolomeu] nu se angajeze prin această întâlnire sau în tot ce ar face în numele Bisericii Ortodoxe. El se angajează ca Primul Episcop în Biserica Ortodoxă.

- Această întâlnire se face în Ierusalim, unde este Patriarhia Ortodoxa Greacă. Patriarhul Teofil va fi, de asemenea, la Sfântul Mormânt. Cred că este voința întregii Biserici Ortodoxe să vadă acest dialog continuu, să vadă rezultatul acestui dialog, iar rezultatul nu este nimic altceva decât întâlnirea in jurul aceluiași Potir. Toate Bisericile Ortodoxe sunt implicate în această lucrare teologică și cred că este o necesitate, și aceasta este o datorie pe care o avem, ca să toți să fim una.

Să ne amintim ce zice Părintele Justin Pârvu despre catolicism şi ecumenism:

Eu aş crede în botezul catolicilor dacă ar renunţa la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime, ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e Botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor.
Iată cum este văzut Hristos în concepţia papală, de altfel de aici au apărut şi dogmele lor eretice despre infailibilitatea papală, Filioque şi alte inovaţii de ale lor, pentru a crea un sistem autonom şi dictatorial în biserică, până într-acolo încât Îl scoate pe Dumnezeu din lume. Nu mai există Dumnezeu, ci omul, iar omul superior este, bineînţeles, Papa. Nu vedeţi şi dumneavoastră asemănarea izbitoare între doctrina umanistă, nihilistă, papală şi comunistă?
Mântuitorul spune limpede: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5)”. Eu nu pot să mă fac judecător în locul lui Dumnezeu, nu e în competenţa mea să spun cine se mântuieşte sau nu, avem însă o rânduială stabilită de Sf. Părinţi şi nişte sfinte canoane. Nu putem să spunem noi altfel decât sfintele canoane. Pentru că aşa se face sminteală. Cădem sub anatema Bisericii dacă îndrăznim din voia noastră să adăugăm la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iotă, sau să scoatem ceva. Eu am spus-o şi o repet: Trebuie să mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învăţătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, ca să ne putem mântuim în aceste vremuri, când ecumenismul vrea să distrugă Singurul Adevăr Ortodox. Sfântul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fără să ţinem seama de calea Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi, fără a urma Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi după Acela care este singurul şi adevăratul Dumnezeu în toate lumile, şi fără de închinarea înaintea singurului, şi adevăratului, şi veşnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului şi Mântuitorului Hristos, este neîndoielnic că omul se va afunda în marea moartă a civilizatelor închinări europene la idoli, şi, în locul viului şi adevăratului Dumnezeu, se va închina idolilor mincinoşi ai veacului acestuia, întru care nu este mântuire, nici înviere, nici în-dumnezeire pentru fiinţa cea nenorocită care se cheamă om.

În Apus, creştinismul s-a laicizat foarte mult. Papa a transformat religia în cultură, dar nici măcar o cultură bună. Apusul s-a aliniat la toată ştiinţa satanică. Şi cultura are rostul şi importanţa ei, dacă este sub protecţia religiei, dar dacă este sub stăpânirea ştiinţei, atunci nu mai e bună la nimic. Papismul va pica, dar Ortodoxia va rămâne până la sfârşitul veacurilor. Cerul şi pământul vor trece, dar Ortodoxia va rămâne, căci este adevărul cuvântului lui Hristos. (text preluat din cartea Din învăţăturile şi minunile Părintelui Justin)

O galerie foto cu momente din vizita Papei Francis la Ierusalim puteți viziona aici. 

30-05-2014
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Ana-Maria S - 15-10-2014:

Oare cat timp va mai veni Lumina cea sfanta, dumnezeiasca, nestricacioasa si nematerialnica la Invierea Domnului si numai la Pastele Ordodocsilor, in Betleem, de unde este mai apoi purtata in intreaga lume, daca  prin incendii aparute din "senin", se poate astfel usor "motiva" candva, interziceara pelerinajelor si asa foarte deranjante pt. unii?