Versuri

Fereastra Raiului

Cel ce-ntinzi cerul ca un cort
Şi-aprinzi candelele-n amurg,
Luciri aduni din fir de tort,
Slăvit să fii a toate Demiurg.

Cu hlamidă de păduri şi flori
Ai îmbrăcat din veac pământul
Iar zorii zilei i-ai pictat cu nori;
Cum oare ţi-ai ţesut veşmântul?

Din bucuria Ta măiastră
Ştergar din raze ai cusut
De a Taborului fereastră,
Prin ea să Te zărim lucrând
Părinte Nevăzut.

Luminile PAȘTELUI

De unde vine prima vară?...
Dinspre Lumina nesolară
Ce ziua o-nmulţeşte
Şi floarea-o izbucneşte
În muguri, pui de fruct,
Din seva gliei supt...

Unde se ascunde noaptea
Şi se îngroapă moartea?...
Mai jos de cripta goală
În vindecata boală
A pocăitului tâlhar,
Sfeșnic viu aprins de Har,

Purtat pe aripa de lemn
Al dezrobirii veșnic semn,
Înfipt în umbra lui Adam,
Uscatul, ferecatul ram,
Zvârlit din cer, acum iertat,
La Paştele cel așteptat,

când HRISTOS A ÎNVIAT!

                              AMIN

VECERNIE  ATONITĂ

S-a îmbujorat pământul
Marea l-a stropit cu-n val
Peste deal se-apleacă vântul
Suflă colbul jos la mal.

Ziua se ascunde-n stele
Codrul verdele şi-a stins
Pleoape-nchise de zorele
Scară cerului au tins.

Crinii din căţui măestre
Tămâiază lin văzduhul
Toaca bate la ferestre

Din înalt pogoară Duhul
Peste firea-ngenunchiată
Sub icoana nepictată.

PRODROMIŢA    

Icoana, glas al iubirii depline,   
Topeşte în suflet cântec de dor,   
Cereasca vedere strânge în sine   
Lumina de aur, snopi pe ogor.

Icoana aprinsă, foc viu pe gheţar,  
Păleşte al zilei urcuş tremurat,   
Alungă ispita mai jos de tartar,  
Aşează în suflet bob înspicat.

Icoana adună torent de lumină   
Din lacrima jertfei de seară,   
Candela aprinsă de cer o anină,   
Plină de stele, spre noi o coboară.

Icoana, fereastră deschisă la cer,   
Înalţă-n iubire fiinţa,    
Nădejde şi sprijin celor ce pier,   
Fiul cu Maica Sa Prodromiţa.   
 
 
         PECETE

Un gând în inimă să porţi:
Hristos, îndemn şi călăuză,
Ridică arca din ecluză
Până la ceruri, sus la Porţi.

Răbdare ai ca să suporţi
Pe umeri cruci şi lanţuri grele,
In Har să te încingi cu ele,
Ca să învii din morţi.

Spre zarea Raiului deschis,
Topit în pace şi iubire,
Treaz vei fi în dulce vis

Purtat de valuri de uimire,
Străpuns de-al dorului abis,
Străpuns de Suprafire.

  CULOAREA  TIMPULUI

Culoarea timpului aprinsă
În tainice chilii pătrunse
De cântul şoaptelor ascunse
În clipe dulci din lumea stinsă

Topeşte viaţa-n veşnicie
Mai sus de cerurile albastre
Prelinsă dulce pe sub astre
În boarea stelelor ce-adie

Serafic glas de psalmodie
A vieţii care va să vie
Dinspre Lumina de acasă

Ce inima adânc apasă
Belşug de Aur în văzduh
Treime Sfântă văz în Duh.

DIN  TĂCERE AM A-ȚI SPUNE

Fir de floare pân-la cer
Se înalţă lin pe-o boare
Din cântul adunat, lujer,
Adăstat din dor ce doare.

Spic de aur înflorit,
Cald, din rugăciune,
Tainic gând, abia şoptit,
Din tăcere am a-Ţi spune…