Cookies de navigare nu pot fi dezactivate, iar cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Sfânta Tradiţie şi ereziileNr. vizualizari: 95375

Dăm acatiste, pomelnice, liturghii sau sărindare?

Cristina Roman
Tags: acatist; Sfânta Liturghie; pomelnic;
Dăm acatiste, pomelnice, liturghii sau sărindare?

În Sfânta Scriptură găsim mai multe pasaje cu referire la pomenirea unei persoane.  „Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI" (Matei 26:13). Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu!... Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 10:4-31). Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENESTE-MĂ, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta " (Luca 23:42). 4. „Ce este omul, că-l POMENEŞTI pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?" (Evrei 2:6).

Mergând la biserică, fie la sfintele slujbe, fie doar pentru o scurtă rugăciune în afara programului liturgic, ne-am obișnuit să dăm un acatist, sau să lăsăm un acatist ori pomelnic. Uneori îl înmânăm direct preotului, alteori observăm o cutie pe care scrie Acatiste și lăsăm acolo pomelnicul nostru cu mulțumirea sufletească de a fi făcut ceea ce este bine spre pomenirea noastră și spre răspuns bun la rugăciunile noastre. Există însă, diferențe clare între acatist, pomelnic, sărindar, diferențe care țin de conținut, dar și de locul și momentul când ele se aduc și ce citesc în biserică. Pentru a evita situațiile jenante în care avem tendința să transformăm pomelnicul în scrisoare de doleanțe, ori situațiile în care, din neștiință, pomenim în mod greșit la Sf. Maslu și pe cei adormiți, dar și pentru a nu deranja desfășurarea slujbelor înmânând pomelnicul la momentul nepotrivit, ar fi bine să cunoaștem următoarele:

Indiferent că dăm pomelnic, acatist, liturghie sau sărindar, este suficient să scriem prenumele celor care dorim să fie pomeniți. Mai exact, scriem numele de botez al celor pomeniți și ținem cont ca aceștia să fie cu toții ortodocși. Doar în cazul clericilor, trecem înaintea numelui, după caz, treapta preoțească: părintele, monahul, ieromonahul, monahia, preoteasa etc. Să avem credința și încredințarea că Dumnezeu cunoaște deja nevoia, necazul și suferința fiecăruia. Nu se detaliază în dreptul fiecărui nume cererea specifică pentru acea persoană. Cel mult, putem adăuga lângă un nume un singur cuvânt care să sintetizeze rugăciunea pentru el. Putem scrie, de exemplu: Ion, bolnav; Gheorghe, pătimaș; Maria, elevă; Elena, însărcinată etc. Nu este timp ca preotul să citească largi compuneri și detalii despre fiecare persoană în parte. Aceste lucruri se cade a fi discutate la Taina Spovedaniei.

Deosebit de important este să nu cerem lui Dumnezeu, prin pomelnic, răzbunare asupra vrăjmașilor noștri, să nu blestemăm și să nu dorim răul nimănui. Dimpotrivă, să trecem pe pomelnic nu doar pe cei iubiți ai noștri, ci și pe cei care ne urăsc, binecuvântându-i pe toți după cuvântul Mântuitorului care zice: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac rău” – Luca 6: 27-28. Un alt aspect demn de semnalat este că “eficienţa” pomelnicului nu depinde de citirea lui cu voce tare sau în taină de către preot. În realitate, citirea pomelnicelor cu voce tare provoacă o evidentă şi deranjantă ruptură în cadrul slujbei, o întrerupere care, de obicei, devine pretext de vânzoleală şi şuşoteală în sfântul lăcaş.

Pomelnicul - este o listă cu persoane în viaţă sau decedate, al căror prenume îl citește cu voce tare sau în taină preotul la unele slujbe și rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni" – a aduce aminte. Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta! Așadar, pomenirea se face spre a aduce aminte lui Dumnezeu despre cei al căror nume stă scris pe pomelnic, chiar dacă aceștia nu sunt prezenți la acea slujbă, pentru ca Harul lui Dumnezeu să se coboare asupra lor spre iertarea păcatelor și ajutor la diverse trebuințe. Scriem pomelnicul, nu pentru că Dumnezeu ne-ar uita, nu ne-ar mai cunoaște pe noi și nevoile noastre, ci pentru a împlini porunca Rugați-vă unii pentru alții… căci mult poate rugăciunea celui drept, și pentru a chema în ajutor Harul Sfântului Duh care lucrează în chip minunat și tainic în sfintele slujbe. Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă: „Când vă rugaţi, rugaţi-vă pentru toţi şi pentru fiecare. Şi adăugaţi: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluieşte-mă şi pe mine“. Astfel, puţin câte puţin, conştiinţa voastră se va lărgi“.

Când sunt pomeniți cei vii și când sunt pomeniți cei adormiți?

Cei vii sunt pomeniți la toate Sfintele Taine (Sf. Liturghie, Sf. Taină a Cununiei, Sf. Botez, Sf. Maslu, Sf. Spovedanie… ), la slujba Vecerniei cu priveghere (Litie) și la rugăciuni pentru diverse trebuințe.

Cei adormiți sunt pomeniți doar la Sf. Liturghie și la slujba parastasului. Așadar, este greșit a scrie pomelnic cu cei adormiți la Sf. Maslu sau la Litie, întrucât aceste două slujbe sunt destinate exclusiv iertării de păcate și însănătoșirii trupești și sufletești a celor vii.

Pomenirea cea mai de preț pentru orice suflet, fie el viu sau adormit, se face în cadrul Sfintei Liturghii la Proscomidie. Atunci, preotul scoate o firimitură din prescură pentru fiecare nume de pe pomelnic (viu sau adormit), pe care o așează pe Sfântul Disc, împreună cu Sfântul Agneț, care preînchipuie Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, și împreună cu părticele de prescură scoase pentru Maica Domnului, îngeri și sfinți. Un moment de puternică pomenire a celor pentru care s-au scos miride este la ieșirea preotului cu Sfintele Daruri când, în fața Ușilor Împărătești, părintele se roagă între altele și pentru cei care au adus aceste Sfinte Daruri (n.n. prescura și vinul), și pentru cei pentru care s-au adus, vii sau adormiți.

Este important de știut că preotul poate să scoată părticele/miride pentru cei pomeniți la Proscomidie numai până la momentul în care în biserică se cântă Imnul Heruvic (Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim…). După acest moment, pomelnicele vor mai putea fi citite de preot în taină la momentul în care în biserică se cântă Axionul, cântarea închinată Maicii Domnului, dar fără a mai putea scoate miride pentru fiecare nume. Pomelnicele trimise în Sfântul Altar după Axion vor putea fi pomenite abia la următoarea Sfântă Liturghie. Așadar, să pregătim pomelnicele pentru Sfânta Liturghie din timp și să le înmânăm preotului slujitor cât mai la începutul Sfintei Liturghii. Astfel vom fi cu siguranță pomeniți la Sfânta Proscomidie și nu vom crea agitație și gălăgie în momentele cele mai tainice ale Liturghiei, în drumul nostru către și dinspre Sfântul Altar.

Pentru Sfânta Liturghie pomelnicul trebuie făcut pe două coloane distincte, una pentru vii şi una pentru răposaţi, cu menţiunea „Vii” şi „Adormiţi”. Cei vii se scriu în partea stângă, iar cei adormiți, în dreapta. A da pomelnic la Sfânta Liturghie se mai numește în popor și a da liturghie. De aici și expresia a da 40 de liturghii pentru odihna sufletelor celor adormiți. Când dăm liturghie este bine ca pomelnicul nostru să fie însoțit și de lumânări, prescură, vin, tămâie, ulei pentru candele. Nici numărul, nici cantitatea acestor mici jertfe nu sunt fixate de canoanele Bisericii, ci fiecare poate să facă după cum crede, după cum poate, respectând după putere eventuale reguli particulare încetățenite în parohia sa. (De exemplu, sunt parohii la țară unde pomelnicele sunt preluate de crâsnic/paraclisier de la credincioși și duse în Sfântul Altar. Sunt alte parohii unde la începutul Sf. Liturghii, părintele deschide ușa Sf. Altar și începe a primi pomelnicele de la cei prezenți care se așează frumos la rând. În funcție de fiecare biserică, lumânările care însoțesc pomelnicul pot fi sau nu aprinse etc.)

«Când proscomidiesc, spunea Stareţul, văd su­fletele cum trec prin faţa mea şi cum mă roagă să le pomenesc. Să vreau să le uit, dar nu pot. Când preotul scoate părticele şi pomeneşte nu­mele credincioşilor la Sfânta Proscomidie atunci se coboară îngerul Domnului şi ia pomenirile acestea şi le duce şi le pune la tronul Stăpânului Hristos, ca ru­găciuni pentru cei pomeniţi la Sfânta Proscomidie. Într-o zi, spunea Stareţul, am uitat să pomenesc la cei adormiţi pe maica mea, care a fost o femeie sfântă. Când am terminat Dumnezeiasca Liturghie şi m-am dus la chilia mea, acolo unde stăteam, a venit sufletul maicii mele şi mi-a zis cu plângere:

- Părinte Iacov, nu m-ai pomenit astăzi.

- Cum, maică, nu v-am pomenit? În fiecare zi vă pomenesc şi, desigur, cea mai bună părticică v-o scot, i-am zis.

- Nu, copilul meu, astăzi m-ai uitat şi sufletul meu nu s-a odihnit tot atât ca şi în celelalte zile în care m-ai pomenit, mi-a răspuns. Gândiţi-vă ce mare câştig şi folos primeşte sufle­tul când îl pomeneşte preotul la Sfânta Proscomidie». (Un Stareţ sfânt – fericitul părinte Iacov Egumen al Sfintei Mănăstiri „Cuviosul David”, Editura Bunavestire - Bacău 2002)

Acatistul – este pomelnicul de vii care se pomeneşte la ecteniile Slujbei Acatistului cu scopul strict de mulţumire sau îndeplinire a unor cereri (sănătate, izbăvirea de nevoi, încetarea vrajbei etc.). Slujba Acatistului are loc de obicei în cursul săptămânii, după-amiaza. De aceea, putem da acatist și scriind un pomelnic al celor vii pe care să îl lăsăm în cutia din biserică pe care scrie Acatiste. La începutul slujbei acatistului, preotul va lua toate pomelnicele din respectiva cutie, împreună cu pomelnicele care i-au fost înmânate personal și le va citi, de regulă cu voce tare, la ectenie. Preotul va rosti numai prenumele celor pomeniți, nu și cererea precisă scrisă în dreptul lor. Aceasta va fi parcursă de preot cu privirea și gândul, rezolvarea fiind deja încredințată lui Dumnezeu din momentul în care acatistul a fost scris. În timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. Acatistele se pot citi și acasă, de către fiecare credincios. Cei care citesc Acatiste trebuie să ştie că nu sunt unele mai puternice sau mai eficiente decât altele, ci totul depinde de cel care citeşte, adică de credinţa şi convingerea cu care se roagă.

Sărindarul – vine de la grecescul saranda care înseamnă 40 şi este pomelnicul numai pentru morţi, de regulă pentru o singură persoană, recent decedată, care se pomeneşte la Sfânta Liturghie până la parastasul de 40 de zile al răposatului. De regulă, sărindarul conține pe lângă numele celui adormit, o sticluță cu vin, o prescură sau colac, lumânare și tămâie.

Există și o ierarhie ce se recomandă a fi respectată când scriem un pomelnic.  Începem cu preotul care a săvârşit botezul celui care dă pomelnicul și continuăm cu preotul duhovnic; naşii (de la botez şi cununie); soţ/ soţie şi copii; alte rude şi apropiaţi.

Persoane care nu pot fi trecute pe pomelnic: persoanele nebotezate; copiii avortaţi; nu se pomenesc vrăjitorii, descântătorii, ghicitorii sau cei ce practică magia albă; nu se pomenesc sinucigaşii, apostaţii, ereticii, schismaticii; nu se pomenesc la răposaţi dispăruţii despre care nu avem certitudinea morţii lor; nu se scriu nume de persoane vii pe pomelnicul celor răposaţi cu părerea că aşa s-ar provoca moartea persoanei respective; nu se cere pedepsirea sau răul vreunei persoane considerate duşman; pe pomelnicul de la Sfântul Maslu nu se trec răposaţi. (Lumea Credinței, anul VI, nr. 7 (48) Iulie 2007) Deși pare că se subînțelege, subliniem că pe pomelnic trecem doar numele oamenilor, niciodată al vreunui animal, indiferent cât de drag și apropiat ne este.

Sfântul Simeon al Tesalonicului spune şi de ce nu pot fi pomeniţi cei pe care i-am enumerat mai sus sau cei asemenea lor. La Sfânta Proscomidie, după prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Domnului (numai Agneţul, nu şi miridele, se transformă în Trupul Domnului), părticelele scoase pentru fiecare nume sunt puse în Sfântul Potir și unesc cu Sângele Domnului. Dacă persoana pomenită este în stare potrivită împărtăşirii (viaţă curată, stare de pocăinţă), primeşte în chip nevăzut împărtăşirea Duhului (în momentul în care pune miridele pentru vii şi adormiţi în Sfântul Potir, preotul rosteşte: „Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi”); dacă are o viaţă păcătoasă şi nu se depărtează de păcat (dacă nu are stare de pocăinţă), atunci jertfa adusă îi va fi spre osândă. Aşadar, este nevoie de atenţie atât din partea celui care face şi aduce pomelnicul, cât şi din partea preotului.

Este bine să știm și faptul că nu există nicio rugăciune specială la slujba parastasului pentru cei care au murit nepregătiți, adică neîmpărtășiți, nespovediți, fără lumânare. Așadar, a trece aceste detalii în dreptul numelui celui adormit nu ajută la obținerea unor dezlegări speciale. Dezlegarea ține de credința celor rămași în viață, de cât de des aceștia se îngrijesc să îl pomenească pe cel adormit mai ales la Sfânta Liturghie, să dea milostenie pentru sufletul lui și, mai ales, de milostivirea lui Dumnezeu.

Mențiuni și argumentări suplimentare pentru cei care nu trebuie trecuți pe pomelnic

Biserica nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi, întrucât învățătura bisericească spune că acei copii avortaţi nu intră în împărăţia lui Dumnezeu, ci rămân în planul iconomiei, milei şi iubirii divine. Neajungând momentul naşterii şi mai ales al botezului, ei nu sunt părtaşi împărăţiei lui Dumnezeu în care se intră numai prin botez: “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5).

Sinucigașii nu trebuie trecuţi pe pomelnice, întrucât conform Sfintei Scripturi nu sunt iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.” (Marcu 3:28-29). Deci, pe cei ce şi-au curmat firul vieţii, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic.

Cât despre cererile personalizate de pe pomelnice, iată ce ne spune Părintele Cleopa: „Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe DRACUL NOROC, zicând: Pentru norocul fetei, norocul băiatului, pentru norocul familiei. De ce mi-aţi pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Şi voi, creştinilor, scrieţi noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare rătăcire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?... ”  (în „Ne vorbeşte Părintele Cleopa", volumul 7, pagina 68)

În aceeași categorie pot fi incluse și acele cereri specifice, ca de exemplu: baftă la examen; mersul de bine în afaceri; să fiu văzut bine de şefi; câştig de bani; aducerea cât mai repede a ursitei; dezlegarea cununiilor; bărbat bun fără vicii; îndepărtarea femeilor desfrânate şi clevetitoare care vor să ne distrugă familia; reușită la tribunal; ferirea de accidente ș.a.m.d. Dumnezeu ne-a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă" (Matei 16:33).

 

04-02-2014
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu
Saulescu Bogdan Catalin - 17-09-2015:

Este foarte bun acest articol. O adevarata lectie de practica crestina.

Ionescu - 27-03-2017:

Foarte bine scris, pe înțelesul tuturor. Clar și la obiect. Multe am invatat. Doamne-ajută!

Elena - 28-04-2017:

Da... Un lucru nu l-am înțeles. Citeam despre pomelnic și scria important ca cel ce este pomenit să fie ortodox. Oare nu există doar un singur D-zeu? Dacă era Catolic nu am voie să îl pun pe pomelnic...

Redactia - 05-05-2017:

Dna sau dra Elena,

Daca aveti pe cineva pentru care doriti sa va rugati faceti-o, spuneti si altora sau preotului, chiar daca e de alta credinta. Trebuie sa fim deschisi in dragostea noastra catre toti. Pomelnicele insa se dau in primul rand pentru Sfanta Liturghie, iar cei pomeniti ajung prin miridele (firimiturile) scoase de preot la proscomidie, in Sfantul Potir, in Sangele lui Hristos. Langa Impartasanie se afla deci si cei pomeniti, in mod tainic. Biserica nu are comuniune cu cei care sunt din afara ei, iar Impartasania noastra este pentru noi care facem parte din Biserica. Nu ne impartasim de la catolici, nici ei de la noi. Este invatatura noastra. In liturghie noi ne rugam si pentru cei care sunt dusmani ai Bisericii, pentru cei care nu sunt crestini (cei chemati), pentru conducatorii tarii, care nu sunt toti nici crestini , pentru tot poporul roman, care nu e tot crestin si nici neaparat ortodox s.a.m.d., dar tainele Bisericii sunt pentru credinciosii ei, desi in mod exceptional unele se pot da in caz de forta majora ori pericol de moarte si altor crestini. Nu e un pacat, ci o greseala sa pui pe cineva care nu e ortodox pe pomelnic, poate sa iti fie chiar fiu, chiar mama sau sot in unele cazuri, dar gandul spre el este unul diferit, neimplinit caci nu sta in comuniune cu tine ca membru al Bisericii. Ar trebui sa se scrie acolo ce confesiune are, ca sa stie si preotul (sau dvs) care pomeneste sa se roage pentru el la anumite slujbe sau la anumite momente ale slujbelor cu precadere cele precum: Acatistele, Laudele, chiar la Maslu. Ne rugam pentru ei ca unii care nu se pot impartasi de roadele unora din slujbele noastre, dar Dumnezeu poate lucra prin altele sau cum voieste El. Nu putem sa ii excludem din rugaciunile noastre personale, dar din cele care sunt tainice si daruite celor din interiorul Bisericii nu ii putem potrivi deplin, ci doar in parte. Nu ii excludem, ci ii includem diferit fata de cei dreptmaritori, dar mereu in duhul dragostei. In concluzie, doar la pomenirea la liturghie ar fi o exceptie.

mai mult...
Bogdan - 12-06-2018:

Eu nu sunt de acord cum că cei ce duc o viață departe de Dumnezeu nu trebuiesc pomeniți. Cu atât mai mult pentru aceștia trebuiesc făcute liturghiile pentru căci Iisus nu a venit pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși. Eu cred că aceasta este o ispită și o o viclenie a celui rău foarte bine strecurată cu argumente care pot pot părea sfinte. Eu cred că pomenind la litughie pe un om, nu numai că Dumnezeu iartă păcatele celui pomenit, dar cu siguranță trimite ajutor ca omul să se schimbe... iar atunci diavolul vazand asta, poate ispitii chiar si pe un sfant sa zica, cum ca Litughia poate aduce osândă unora, tocmai pentru ca să nu ajungă la mântuire nici unul.

Cristina Roman - 21-06-2018:

Doamne ajuta, domnule Bogdan! Înaintea comentariului dvs. este un altul, asemanator, al doamnei Elena, pe care vi-l punem si dvs la suflet ca posibil răspuns. De asemenea, am putea adăuga următorul exemplu: când o doamnă, care era bolnavă de mulți ani s-a adresat cu nedumerire părintelui Ilie Cleopa, intrebându-l care este cauza suferinței sale, cu darul înainte vederii, părintele i-a amintit că respectiva doamnă pomenește de tot atâția ani, la Sfânta Liturghie, o persoana care s-a sinucis. Părintele Cleopa i-a spus atunci: "dacă Biserica spune să nu-i pomenești, păi nu-i pomenești!"...

Există în mediul online și alte articole pe acest subiect, poate viziunea dvs se apropie mai mult de cea din acest articol din revista Lumea credintei.  . 

Important este că în rugăciunea personală, ca și în alte rugăciuni ale Bisericii, îi putem pomeni pe toți cei dragi ai noștri, iar iubirea va face să răzbată cerul până la Dumnezeu, care este milostiv și grabnic iertător. Totuși, la Sfânta Liturghie, nu putem pomeni pe cei care de bună voie s-au despărțit de comuniunea cu Hristos. Închei cu un citat din Sfântul Siluan Athonitul: 

Poate va spune cineva: „Cum să mă rog pentru lumea întreagă, când nu mă pot ruga nici pentru mine însumi?” Dar aşa vorbeşte cine n-a înţeles că Domnul ascultă rugă­ciunile noastre şi ia aminte la ele.

Roagă-te simplu, ca un copil, şi Domnul va asculta ru­găciunea ta, pentru că Domnul nostru este un Părinte atât de milostiv că noi nu putem să înţelegem sau să ne închi­puim aceasta, şi numai Duhul Sfânt ne descoperă marea Lui iubire.

Celui ce iubeşte pe cei întristaţi, Domnul îi dă o rugă­ciune fierbinte pentru oameni. El se roagă cu lacrimi pen­tru norodul pe care-1 iubeşte şi pentru care se întristează, şi această întristare a lui este plăcută lui Dumnezeu.

Domnul vrea să-i mântuiască pe toţi oamenii şi în bu­nătatea Lui cheamă la El lumea întreagă. Domnul nu ia voinţa de la suflet, ci prin harul Său El o îndreptează spre bine şi o atrage spre iubirea Lui. Când Dumnezeu vrea să miluiască pe cineva, atunci insuflă altora dorinţa de a se ruga pentru acesta şi-i ajută în rugăciunea aceasta. De aceea, trebuie ştiut că atunci când se iveşte dorinţa de a te ruga pentru cineva, e semn că Domnul însuşi vrea să mi­luiască acest suflet şi ascultă cu milostivire rugăciunile tale. Nu trebuie însă confundată această dorinţă de a te ruga insuflată de Domnul cu dorinţa iscată de legătura pă­timaşă faţă de cel sau cea pentru care te rogi.

Când rugăciunea izvorăşte numai din întristare faţă de cineva aflat în viaţă sau care a murit, ea este liberă de ori­ce legătură pătimaşă. în această rugăciune sufletul se în­tristează pentru acesta şi se roagă din inimă, iar aceasta e un semn al milei lui Dumnezeu.

 

mai mult...
Clotan mirela - 04-11-2018:

Pomenire anuala dupa sase sapt a sotului adormit cum se da

Redac?ia - 07-11-2018:

Răspuns pentru doamna Clotan Mirela

Fiecare regiune geografică a țării are diferite tradiții și obiceiuri legate de organizarea parastaselor pentru cei adormiți. Vă sfătuim să contactați preotul paroh de la parohia de care aparțineți, pentru îndrumare.

Ca regulă generală, pomenirea cuiva dintre cei adormiți întru Domnul înseamnă participarea la Sfânta liturghie în cadrul slujbelor de pomenire, după cum sunt specificate în calendarul creștin ortodox, sau cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de la data adormirii. La biserică se aduce pomelnic, însoțit de prescură și vin, urmând ca la sfârșitul liturghiei, să se facă slujba parastasului, după care trebuie împărțite de către familie prinoase, după putere, colaci, fructe, colivă etc.

Mariana - 20-01-2019:

Eu as dori sa fac parastas in luna februarie pentru mama mea, decedata acum patru ani,  si nu am inteles daca trebuie sa ii dau sarindare cu doua saptamani inainte, asa cum mi-a indicat o persoana apropiata. Este suficient parastasul pentru pomenire sau nu? Nu sunt prea familiarizata  cu practica crestina,  va rog sa imi dati un sfat...

Cristina Roman - 21-01-2019:

Pentru doamna Mariana

Pentru mama dvs. puteti face parastas la o data apropiata de cea a trecerii ei la Domnul, dar inainte de implinirea termenului de 4 ani. Slujba parastasului va fi facuta de catre preotul paroh, cu care trebuie sa luati legatura in timp util pentru a stabili de comun acord data cea mai potrivita. Tot parintele paroh va poate invata ce trebuie sa pregatiti pentru slujba parastasului, dupa cum este si obiceiul locului. 

In principiu, daca slujba parasatasului va fi facuta la biserica, imediat dupa Sfanta Liturghie, atunci este recomandat sa participati si la Sfanta Liturghie, unde sa duceti la altar un pomelnic insotit de lumanare, putin vin si o prescura. Apoi, pentru slujba parastasului, veti pregati pomelnic, coliva, colaci, vin, mici pachete cu alimente, care se impart la sfarsitul slujbei de pomenire, insotite de cate o lumanare. 

Dumnezeu sa o ierte!