Această operă de mântuire este mărturisită sintetic în otpustul Vecerniei plecării genunchilor: „Cel ce din sânurile Tatălui S-a deșertat pe Sine și din cer pe pământ S-a pogorât și a luat toată firea noastră cea omenească și a îndumnezeit-o, iar după aceea iarăși S-a suit la ceruri și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatălui, și a trimis, peste Sfinții Săi Ucenici și Apostoli, pe Duhul Cel dumnezeiesc și Sfânt, Cel de o ființă și de o putere, întocmai slăvit și împreună-veșnic; și printr-Însul i-a luminat pe ei și prin ei pe toată lumea”.
În Biserica Ortodoxă Română, sărbătoarea Sfintei Treimi este legată de Duminica Cincizecimii sau a Rusaliilor, fiind prăznuită în Lunea Pogorârii Sfântului Duh. Cu prilejul acestui praznic luminat, am preamărit prin laude şi cântări duhovniceşti Preasfânta Treime, deoarece toate lucrările sacre din cultul Bisericii se fac în numele Persoanelor Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Vecernia plecării genunchilor ce s-a săvârşit imediat după Sfânta Liturghie din Duminica Cincizecimii, când s-au citit cele şapte rugăciuni prin care s-a cerut ajutorul Preasfintei Treimi. Această Vecernie care a deschis ziua liturgică de luni a făcut trecerea de la sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt la cinstirea Preasfintei Treimi.
Credința noastră ortodoxă este aceea că Dumnezeu este Unul în Ființă și Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, mărturisind astfel adevărul dogmatic al Sfintei Treimi, care este fundamentul învățăturii de credință a Bisericii noastre. Întreaga Creaţie este adusă din nefiinţă la fiinţă de lucrarea plină de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi: Tatăl creează prin Fiul în Duhul Sfânt.
Pentru noi, creştinii ortodocşi, credinţa în Sfânta Treime este fundamentală. Nu putem fi ortodocşi dacă nu credem în Preasfânta Treime. Această credinţă se bazează pe revelaţia supranaturală din paginile Sfintei Scripturi, unde Dumnezeu ne descoperă taina comuniunii de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi. Adică credinţa noastră într-un singur Dumnezeu Întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită. Acest adevăr este mărturisit şi de Crezul Bisericii Ortodoxe alcătuit la primele două sinoade ecumenice de la Niceea (325) şi Constantinopol (381).
Preasfânta Treime este prezentă permanent în viața Bisericii și-i poartă de grijă, făcând-o călăuza tuturor spre mântuire. Toate mărturisirile de credință ortodoxă au la bază dogma Sfintei Treimi, pe care o mărturisim în cult sub formă doxologică: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau „lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”.
Când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, spunem: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Facem acest lucru pentru că și noi credem, ca Sfântul Grigorie Teologul, că, atunci când spunem Dumnezeu, înțelegem Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Conform dogmei ortodoxe, noi credem „întru unul Dumnezeu”, Care este Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este o singură Ființă, Care este întreagă și deodată în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt. De aceea noi mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul și pe Dumnezeu Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită.
Dumnezeu-Tatăl este Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute, după cum mărturisim în Crez. Mărturisindu-L pe Dumnezeu ca Tată, arătăm credinţa noastră în El ca „Cea dintâi Persoană a Preasfintei Treimi”, Care „a născut din veci pe Fiul şi purcede pe Sfântul Duh” şi la plinirea vremii „a trimis în lume pe Fiul, prin a Cărui învăţătură, Pătimire, Moarte şi Înviere ne-a izbăvit de păcat”, dăruindu-ne viaţă veşnică, după cum ne învaţă Catehismul ortodox.
Cea de-a doua Persoană a Preasfintei Treimi este Dumnezeu-Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos. Articolele Crezului niceean mărturisesc că Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, de o fiinţă cu Tatăl, Care S-a născut din Tatăl înainte de veci şi Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om, S-a răstignit pentru noi, a pătimit şi S-a îngropat, a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Simbolul credinţei cuprinde sintetic învăţătura ortodoxă despre cea de-a treia Persoană a Presfintei Treimi, Dumnezeu Duhul Sfânt. Mărturisim că noi credem „Întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci”. Din acest articol al Crezului înţelegem că Duhul Sfânt este Dumnezeu adevărat, la fel ca Tatăl şi Fiul. El este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul şi I se aduce aceeaşi închinare ca şi celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi.
Biserica ne învaţă pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii că „în Sfânta Treime este un singur izvor şi pentru Fiul, şi pentru Duhul Sfânt, Dumnezeu-Tatăl. Această învăţătură, că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, este păstrată şi propovăduită neschimbat de Sfânta Biserică Ortodoxă” (Cartea de învăţătură creştin-ortodoxă, 1978).
Pentru noi, creştinii ortodocşi, Dumnezeu este Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care alcătuiesc Sfânta Treime, Căreia ne rugăm în fiecare zi: „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău”. De asemenea, o preamărim mărturisind: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
