Erezia crestinilor copti si armeni - monofizismul

Să îl urmărim pe profesorul și teologul Ioan Vlăducă, explicându-ne de ce monofiziții sunt eretici. Pentru că aceasta, monofizismul, este erezia pe care au îmbrățișat-o, din păcate, copții și armenii. ÎN CE CONSTĂ EREZIA CREȘTINILOR COPȚI SAU ARMENII?

Ce este monofizismul?

Întrebare: Ce este monofizismul?

Răspuns: Monofizismul este erezia conform căreia Domnul nostru Iisus Hristos ar avea după întrupare doar o singu­ră fire.

Întrebare: Ce noţiuni trebuie să cunoaştem pentru a înţelege corect învăţătura despre Domnul nostru Iisus

Hristos?

Răspuns: Pentru a înţelege corect învăţătura despre Domnul nostru Iisus Hristos trebuie să cunoaştem următoarele:

Natură (fire) înseamnă ceea ce este comun, de exemplu omenitatea (natura umană). Astfel, Petru este om, aşa cum este şi Pavel sau cum sunt ceilalţi oameni. Toţi oamenii au aceeaşi natură.

Ipostas (ipostasă) este ceea ce este luat ca parte: un anumit individ sau o anumită persoană. Astfel, Petru este un ipostas, iar Pavel un altul.[1]

Lucrarea este puterea naturală de manifestare a oricărei fiinţe. Lucrătoare este natura (firea). Cel ce lucrează este cel care se foloseşte de lucrare, adică ipostasul.[2]

Voirea este puterea simplă de a voi. Voinţa este voirea îndreptată spre un lucru. Lucrul voit, lucrul supus voirii, adică ceea ce voim, spre exemplu: dorinţa se mişcă spre mâncare. Cel înzestrat cu puterea de a voi este cel care are facultatea de a voi, spre exemplu: omul. Cel care voieşte, este acela care face uz de voire, adică ipostasul.[3]

„Cuvântul «Dumnezeire» indică firea, iar cuvântul «Tată» indică Ipostasa, după cum şi «omenirea» (sau «omenitatea» – n. n.) indică firea, iar «Petru» indică ipostasa. Cuvântul «Dumnezeu» indică şi comunul firii, dar se dă prin derivaţie şi fiecăreia din Ipostase, în acelaşi fel şi cu cuvântul «om».

Întrebare: Care este învăţătura cea adevărată despre Domnul nostru Iisus Hristos?

Răspuns: Cunoaştem şi mărturisim că este un singur Dumnezeu, adică o singură Fiinţă; că este în trei Persoane, adică Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; că Fiul, Unul-Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, din pricina îndurării milei Sale pentru mântuirea noastră, a fost zămislit, fără de sămânţă, prin bunăvoinţa Tatălui şi prin conlucrarea prea Sfântului Duh, şi S-a născut prin Sfântul Duh, fără stricăciune, din Preasfânta Fecioară şi Născătoarea de Dumnezeu Maria şi S-a făcut din ea Om deplin; că acelaşi este, în acelaşi timp, şi Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, în două firi, care au facultatea de a înţelege, de a voi şi de a lucra.

Aşadar, Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat; El este un singur Ipostas (o singură Persoană) în două firi (dumnezeiască şi omenească).

Dumnezeu este Cel care are fire dumnezeiască, iar om cel care are fire omenească”.[4]

[1] Cf. Sfântul Ioan Damaschin, Despre cele două voinţe ale lui Hristos, cap. 4.

[2]  Ibidem, cap. 34-35.

[3] Cf. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, II, cap. XXII.

[4] Ibidem, cap. XI.

DE CE ESTE IMPORTANT ACEST LUCRU PENTRU MÂNTUIREA NOASTRĂ?

Întrebare: De ce este atât de important să recunoaştem două firi în Hristos?

Răspuns: Recunoscând două firi în Hristos, mărturisim că El este Dumnezeu adevărat şi om adevărat.

„Şi fiind Dumnezeu desăvârşit, se face om desăvârşit şi săvârşeşte cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu. Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să Se facă om? Şi Cuvântul S-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt şi din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu”.[1] El Se face mijlocitor între om şi Dumnezeu şi „se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră şi făcându-ni-Se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putinţă să dobândim mântuire”.[2]

Unii monofiziţi, urmând rătăciţilor Eutihie şi Dioscor, consideră că Hristos ar avea după întrupare doar fire dumne­zeiască. În acest caz, care ar fi folosul întrupării?

Alţi monofiziţi, urmând ereticului Sever al Antiohiei, spun că cele două firi (dumnezeiască şi omenească) s-ar fi amestecat, rezultând o nouă fire. Dacă  ar fi cum spun ei, această fire hibridă nu ar fi nici dumnezeiască, niciomenească, iar Hristos nu ar fi nici Dumnezeu, nici om. Dacă nu ar fi Dumnezeu, nu ar avea putere să ne mântuiască. Iar dacă prin întrupare n-ar fi devenit om, ce rost ar mai fi avut întruparea?

[1] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, III, cap. I.

[2] Ibidem.

Sursa: Revista Atitudini