Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Biserica. Neamul. Politica. LumeaNr. vizualizari: 145

Este Craciunul!

Ing. Ion Talpoş
Tags: cetele de feciori; Craciun;

 

Este Crăciunul! Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului! La Tălmăcel (în județul Sibiu), centrul satului prinde viață de la primul cântat al cocoșilor! Slujba religioasă începută la biserica-monument istoric din localitate, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”, a adunat și anul acesta în jurul preotului satului o mulțime de enoriași și oaspeți gătiți în haine de sărbătoare, veniți să întâmpine „Cetele de ficiori” și „Stelarii”... Sunt două dintre obiceiurile străvechi păstrate aici cu sfințenie! Anul acesta am fost martor al acestor obiceiuri, surprinzând în imagini câteva momente importante din parcursul lor. Despre etapele cronologice ale desfășurării în sine a acestora, mai ales în anii trecuți, mi-a vorbit în mod avizat, cu puțin timp în urmă, unul dintre fiii satului Tălmăcel: Nicolae Popa, acum preot în Boița, localitate învecinată cu Tălmăcelul.

„Este Seara de Ajun. Curtea Preotului din Tălmăcel este "asaltată" de feciori, îmbrăcați în hainele noastre româneşti: cămaşă, nădragi, şărpar, căciulă, apoi cojocul (care să-i apere de frig) şi bâta (să se apere de eventualele "pericole"). «Doarme Domnu' Părinte? Ba! Nu "durmim" - li se răspunde!» Şi se continuă cu vorniceala. Urmează colinda. Satul Tălmăcel începe să răsune de glasul, împreună, al feciorilor. Colindele minunate şi străvechi care sunt doar aici, la noi. Urmează domnu' vice. Apoi cetele se despart: Râu, Râuşor, Moara, Humele, Tălmăcuţ, Hindrigazurile.

Urmează "Cucerirea" satului cu minunatul Păltior, cu Ţărăneasca, D-ajunul şi alte colinde pe care ei le-au repetat, încă de la Sfântu' Nicolae. Ceata Mică, până la 20 de ani. Şi Ceata Mare, de la 20 de ani, "în sus". Sătenii îi primesc cu bucurie şi emoții. Colindatul satului continuă, până în zori.

Ora 4. Clopotele Bisericii cheamă sătenii la rugăciune, dar totodată "anunță" cetele că se apropie "terminatul" colindatului prin sat.

Ora 6.40 - 50 de tineri frumoşi şi viguroşi vin „În Uliță”, unii răguşiți, unii obosiți după noaptea nedormită, dar bucuroşi că şi anul acesta şi-au făcut datoria. Preotul anunță sfârşitul Slujbei. Feciorii se pregătesc de cea mai ”grea” Colindă: "Întreabă-mi de întreabă". Vin în glasul colindei, din fața școlii, în mijlocul „Uliții”. Câţiva săteni (altădată erau mulți!), care au participat la slujba de Crăciun, îi întâmpină. Intră în "scenă" şi Stelarii (Irod, Valtezar, Gaşpar, Melfior, Soldat 1, Soldat 2, Înger, Călugăr şi Cioban) care, după obicei, trebuie să participe la Slujbă, "să-i vadă oamenii" ai cui sunt, cum sunt îmbrăcați. Ei stau lângă Feciori, probabil pentru a "se învăța" şi pentru a se pregăti, când le vine rându'. Feciorii continuă "greaua" Colindă, apoi urmează colinda "Sus la poarta Raiului".

După această colindă, Primarul Cetei Mari îşi cere iertare în fața sătenilor, în numele tuturor Feciorilor, pentru eventualele neplăceri care s-ar fi putut întâmpla în noaptea de Ajun şi totodată le urează tuturor Sărbători Fericite! Apoi pleacă din mijlocul „Uliţii” spre școală, cântând ultima colindă "Oi zîori de ziuă / Nu vă revărsații", o colindă sugestivă. Sunt chiar zorile zilei, este ora 7:30. Parcă timpul "merge" după colindatul lor, al Feciorilor.

Urmează, spun eu, cel mai important moment: Feciorii intră în curtea bisericii, cu capetele descoperite, şi îngenunchează pentru rugăciunea de dezlegare pe care preotul o rosteşte la uşa (umbra) bisericii. Cine stă în genunchi, în fața lui Dumnezeu, poate sta DREPT, în fața oamenilor. Aşa au făcut Feciorii: au stat drept la colindat în sat şi au îngenunchiat, apoi, în faţa lui Dumnezeu.

Continuă Stelarii, îmbrăcați specific: cămaşă românească, fustă, berte şi căciula de stelar, puțin diferită de la personaj la personaj. Frumoși şi inocenți, ca Pruncul Hristos. Încep să meargă prin sat. Casa preotului, apoi din „Uliță”, pe „Râu”, pe „Râuşor”, „La Moară” şi a doua zi, pe „Tălmăcuț”. La ora 13, în ziua de Crăciun, "trage de Vecernie". Tălmăcenii din sat dar şi din Tălmaciu, vin să-i vadă pe Stelari şi pentru a primi colinda lor în Biserică. Pe la "mijlocul Vecerniei", Stelarii intră în Biserică. Cu capul acoperit, doar astăzi, lor le este permis să intre aşa în biserică. Este ziua pe care şi-o vor aminti toată viața. La sfârşitul Vecerniei, preotul le "dă dezlegarea", de a-şi cânta colindele (Toată Legea Creştinească, Vifleemul jidovesc, Acum am văzut Minunea, Steaua sus răsare, Naşterea şi altele), şi a se Muştrului, adică de a interpreta scena Naşterii Mântuitorului. Unii dintre ei (Craii, Îngerul şi Ciobanu'), îşi "cântă numele". Urmează Vorniceala (o mulțumire şi totodată o urare) pe care o rosteşte Irodul, apoi se încheie cu Trei Crai. Doi dintre ei "fug" la uşile bisericii, îşi dau căciula jos şi primesc darul sătenilor. Bani! S-a încheiat la biserică, dar se continuă colinda prin sat”.

(Preot al lui Dumnezeu, din Tălmăcel, Popa Nicolae).
(Sursa: Ion, Talpoș, Jurnalul unui prizonier de război, Editura Agaton, Făgăraș, 2022)
29.12.2023
 
 
 
 
31-12-2023
Citeste si:De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu