Marturia Inaintemergatorului descopera venirea lui Mesia

Biserica în conștiința ei plenară și în pedagogia ei iubitoare a rânduit ca în imediata apropiere a zilei, când a fost celebrat un eveniment major din istoria mântuirii lumii, să pună în lumină în ziua următoare sau într-o vecinătate apropiată persoana sau persoanele prin care s-a împlinit în lume lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu. În acest sens, se cuvine a înțelege și pomenirea Soborului Sfântului Ioan Botezătorul, în ziua următoare Epifaniei sau Arătării Domnului la Iordan. De aceea, Sfântul Ioan are un loc inconfundabil în viața Bisericii și a credincioșilor.

Acest nume de profet îl poartă mulți credincioși și credincioase, nu numai ca un omagiu adus Înainte­mergătorului și Botezătorului Domnului, ci și ca o încercare de a împlini și ei în viața lor ceea ce el a făcut din iubire pentru Dumnezeu și pentru Cel Care a fost trimis în lume pentru mântuirea acesteia din păcat și moarte, adică de a fi fiecare om o mărturie a iubirii, înțelepciunii și mântuirii lui Iisus Hristos.

Pomenirea soborului său ne duce cu gândul la personalitatea sa religios-morală copleșitoare, la învățătura sau mesajul său curajos, smerit și înalt, dar, nu în ultimul rând, la propovăduirea pocăinței și la vestirea apropierii venirii Împărăției lui Dumnezeu. „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împă­răția cerurilor” (Matei 3, 2)! Cu alte cuvinte, această sfântă sărbătoare ne oferă spre medi­tație, spre învățătură și spre înălțare duhovnicească luminile vieții și învățăturii sale. Dar el a împlinit un asemenea rol în istoria spirituală a umanității, deoarece el a fost vestitorul, propovăduitorul și mărturisitorul lui Iisus Hristos. 

Misiunea sa de a fi o mărturie a lui Dumnezeu în fața lumii se arată încă din Vechiul Testament, când prin gura profetului Isaia, Sfântul Ioan este anticipat ca fiind „un glas strigă: În pustiu gătiți ­calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru” (Isaia 40, 3). Sfântul Evanghelist Matei identifică acest „glas al pustiei” cu Sfântul Ioan Botezătorul. „El este acela despre care a zis prorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie…” (cf. Matei 3, 3). Iar profetul Maleahi îl anticipează pe Sfântul Ioan astfel: „Iată, eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele...” (Maleahi 3, 1). Acest înger ves­titor sau mărturisitor al Domnului a fost Sfântul Ioan Botezătorul.

În ce a constat lucrarea sa de a fi o mărturie sau o mărturisire pentru Dumnezeu, pentru Fiul Său întrupat în istorie - Iisus Hristos? Mărturia Sfântului Ioan a însemnat mai multe lucruri și a ilustrat mai multe aspecte.

În primul rând, așa cum mărturisesc profeții Vechiului Testament, mărturia lui a fost aceea de a fi un Înaintemergător al lui Mesia, unul care pregătește din punct de vedere spiritual sufletele oamenilor pentru a putea să primească vestea cea mare a mântuirii tuturor, prin Iisus Hristos. Într-adevăr, Sfântul Ioan a avut o lucrare pedagogică, de desțe­lenire a sufletelor oamenilor, pentru ca în ele să poată încolți și rodi cuvântul Evangheliei lui Hristos.

Smerenia prorocului

În al doilea rând, misiunea aceasta de a fi o mărturie pentru Fiul lui Dumnezeu întrupat în fața lumii a primit-o Sfântul Ioan de sus, de la Dumnezeu, așa cum mărturisește Scriptura: „Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan” (Ioan 1, 6). Aceasta a însemnat, de fapt, și puterea lui, și forța duhovnicească extraordinară a sa, precum și impactul profund al predicii sale în fața oamenilor. Această confirmare a alegerii de sus a Sfântului Ioan este ilustrată prin faptul că, încă înainte de a se naște, acesta a fost o mărturie a Mântuitorului, când în pântecele Elisabetei, la vizita Fecioarei Maria în casa Elisabetei, mama Sfântului Ioan, aflată ea însăși cu Pruncul Iisus în pântece, ni se arată cum s-a bucurat de această întâlnire ­
Cel aflat în pântecele Fecioarei, de întâlnirea cu Sfântul Ioan, aflat în pântecele Elisabetei. Fecioara Maria spune că „iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu” (Luca 1, 44).

În al treilea rând, mărturia Sfântului Ioan pentru Iisus Hristos a fost aceea că el L-a recomandat pe Hristos lui Israel, și prin aceasta lumii întregi. Mai mult decât atât, când Sfântul Ioan a fost întrebat de trimișii cărturarilor și fariseilor de ce botează dacă nu este el Hristosul, el a răspuns, mărturisind: „Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încăl­țămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc” (Luca 3, 16). Altfel spus, Sfântul Ioan avea pe deplin conștiința misiunii lui, simțind și mărturisind locul și rolul lui de pregătire pentru lucrarea mesianică mântuitoare a lui Iisus Hristos.

Punctul culminant al mărturiei Sfântului Ioan a fost acela prin care L-a mărturisit pe Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, spre încredințare pentru întreg neamul omenesc, precum și rolul Acestuia, de a fi Mielul lui Dumnezeu, Care va ridica păcatele lumii. „Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 34). A doua zi, după ce a evidențiat legătura lui cu Hristos și, mai ales, distincția esențială dintre botezul practicat de Ioan Botezătorul și cel pe care îl va institui Iisus Hristos, cu Duhul Sfânt și cu foc, moment ce a avut loc în Betabara, „a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).

Mai mult decât atât, Sfântul Ioan arată în ce a constat lucrarea mântuitoare a lui Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, prezentându-L pe Acesta ca Lumină. Sfântul Ioan a fost trimis în lume „ca să mărturisească despre Lumină. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 7-9). Din această Lumină s-a împărtășit și Sfântul Ioan Botezătorul și în ­puterea ei a desfășurat întreaga sa misiune pregătitoare pentru Mântuitorul lumii. 

Ioan, pildă convingătoare pentru viața oricărui creștin

Această conștiință mărturisitoare a Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan a fost transmisă și celor care au crezut și vor crede în Cel pe Care L-a mărturisit Sfântul Ioan. Aceasta se poate vedea din porunca și îndemnul lui Iisus Hristos, adresat Apostolilor: „Și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). După pilda dată de Sfinții Apostoli, fiecare creștin trebuie să fie o mărturie în lume pentru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Nu există o cinste, o misiune mai înaltă pentru fiecare om, dar, mai ales, pentru fiecare creștin decât aceea de a fi un mărturisitor, prin cuvinte și fapte, al lui Iisus Hristos, Fiul veșnic al Tatălui, dar și Om desăvârșit. El a ridicat umanitatea noastră la cea mai înaltă treaptă a desă­vârșirii ei, iar a fi martor al Lui sau a da mărturie despre El înseamnă a interioriza chipul desă­vârșirii lui Hristos și a tinde mereu spre El, „până vom ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la statura bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13).

Sfântul Ioan Botezătorul este un Înaintemergător și pentru noi, arătând calea mărturiei adevărate despre Iisus Hristos, fiind o pildă convingătoare pentru fiecare creștin. De modul în care fiecare om devine o mărturie pentru Hristos depinde mântuirea personală a fiecăruia. Pe bună dreptate, Sfinții Părinți ai Bisericii sunt unanimi în a sublinia faptul că nici un om nu poate dobândi mântuirea lui Iisus Hristos decât dacă devine un martor sau un mărturisitor al Lui. Faptul că Apostolii Domnului au ajuns în slava dumnezeiască se datorează modului în care ei au fost martorii Domnului răstignit și înviat, cu toată convingerea, puterea și lucrarea lor, duse de multe ori până la jertfă.

După pilda Sfântului Ioan, dar și a Apostolilor Domnului, toți sfinții Bisericii au urcat scara desăvârșirii și a sfințeniei pentru că L-au mărturisit pe Iisus Hristos. Nici un obstacol din lumea aceasta nu poate fi atât de mare, încât să ne împiedice de a fi sau a deveni martorii lui Hristos în lumea aceasta. De aceea, și astăzi, Hristos dorește ca ucenicii Lui, adică toți creștinii, să se transforme în adevărați ucenici mărturisitori ai Lui. Dar chiar dacă nu ar exista obstacole majore în calea mărturiei creștine, și în vremuri liniștite, creștinii sunt chemați să devină martori și mărturisitori ai Domnului, cu întreaga lor viață, adică prin cuvântul și faptele lor bune, ca văzând necre­dincioșii lumina vieții creștinilor, să-L preamărească pe Dumnezeu. Mântuitorul îndeamnă peste veacuri astfel: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Mai ales în contextul lumii de astăzi, marcată de fenomenul secularizării, al necredinței și al indiferentismului față de valorile spirituale, mesajul mărturisitor al Sfântului Ioan Botezătorul este unul care încurajează și inspiră viața oamenilor. În contextul întunecat din punct de vedere spiritual, social și politic, marcat de multă încrâncenare între oameni și popoare, violență și chiar războaie, a recurge la modelele religioase, cum este cel reprezentat de Înaintemergătorul Domnului, este unul reconfortant și dătător de energie spirituală și de spe­ranță. Sfântul Ioan Botezătorul este nu numai un exemplu pilduitor, ci și unul care însoțește pe cei credincioși, cu rugăciunile, îndemnurile și iubirea sa.

Să ne rugăm Sfântului Ioan Botezătorul cu un gând și cu o inimă: Sfinte Ioane, Prorocule și Înaintemergătorule și Botezătorule al Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi, ca să dobândim și noi râvna ta cea sfântă și, împreună cu tine, să-L mărturisim și să-L preamărim pe Iisus Hristos în toată viața noastră. Amin!

Ziarul Lumina