CE ESTE FERICIREA...

După părerea noastră este starea cel mai greu de definit!

Fericirea reprezintă clipele/ ceasurile/ zilele sau anii în care sufletul nostru se simte desprins de tot ce este material, greu, apăsător, negativ, rău sau urât.

Este starea care reunește în ea liniștea, pacea, bucuria, siguranța, împlinirea dorințelor/ viselor unui om. Evident că fericirea este o stare mai greu de realizat, tocmai pentru că depinde de atâtea alte stări ale sufletului.

Nu toți știm ce înseamnă fericirea. De multe ori credem că suntem fericiți, dar după foarte puțin timp realizăm că ne-am înșelat, că nu am trăit niciun moment de împlinire sufletească! Pentru că, fiind materie, omul așteaptă, de cele mai multe ori să își mulțumească trupul, simțurile și dorințele acestuia, trăiri atât de trecătoare… În toate aceste cazuri, fericirea poate fi o stare îndoielnică, iluzorie, care dispare ca un fum, iar omul rămâne de cele mai multe ori trist, decepționat, chiar disperat.

Zeci de întrebări se perindă prin mintea lui, toate conținând în ele „DE CE”?

Din păcate, neliniștea sufletului, dorința lui de a-și trăi în bucurii viața aceasta, faptul că, fiind materie, ne putem lega mai greu de darul eternității, ne face să căutăm fericirea iar și iar… în lucruri trecătoare.

Nu le enumerăm căci acestea se știu: de la mâncare, băutură, clipe de plăcere, funcții și câte altele! Dar, în loc să aflăm fericirea dorită / visată, ne simțim dezamăgiți, triști, din cauza atâtor lucruri ale vieții pământești în care am crezut de nenumărate ori…

ATUNCI…

Nu se cuvine oare să căutăm un tip de fericire durabilă, echilibrată, neschimbătoare și dătătoare de stări pline de liniște, siguranță și multă pace? Dacă da, unde putem găsi această fericire calmă, fără convulsii? O fericire plină de înțelepciune, care ne ajută să ne găsim sensul întregii vieți? Care ne învață și cum să ne trăim clipele de fericire ale existenței zilnice? Unde oare, dacă nu la Dumnezeu, care este Același, care nu se schimbă niciodată! Acela care este alfa și omega, echilibrul stabil al existenței, legătura dintre Trecutul, Prezentul și Viitorul omenirii, deci și al nostru, al fiecăruia!

IATĂ CARE SUNT SURSELE FERICIRII DUMNEZEIEȘTI:

Minunate cuvinte care se cer explicate!

Iisus, Domnul vieții veșnice, a trăit 33 de ani pe Pământ și a cunoscut bine faptul că aici, pe Pământ, fericirea este iluzorie, trecătoare, fără să-i lase omului nimic durabil / etern în suflet. Tocmai de aceea, fiind Om și Dumnezeu, ne-a chemat pe toți, în Numele Tatălui Ceresc, la fericirea care nu se va termina: aceea din eternitate, alături de Dumnezeu- Tată, Fiu și Duh!

Din versetele de mai sus nu trebuie să înțelegem că omul nu trăiește și pe acest pământ fericiri! Acestea fac parte din viața noastră. Doar că, ele fiind de scurtă durată și trecătoare, Dumnezeu ne pune în față felul în care putem să câștigăm fericirea supremă. Hristos, Fiul lui Dumnezeu știa foarte bine ce se va întâmpla cu oamenii care vor decide să caute fericirea de la Dumnezeu,  aceea veșnică.

Se cuvine să înțelegem că este vorba despre opoziția dintre trecător/ amăgitor față de trainic/ frumos. Sunt trăiri care te fac să uiți necazurile vieții și să dorești să atingi această stare unică a fericirii venită de sus, de la Dumnezeu!

Numai cine alege fericirile hristice înțelege valoarea lor, semnificația și puterea acestora. Căci cuvântul lui Dumnezeu ne-a spus întotdeauna: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6, 33)

Și, cu siguranță, cine tinde spre fericirea veșnică primește și fericiri pământești!

Iar aceia care duc deja o viață împreună cu Tatăl și Fiul, știu acest lucru.  

Așadar, fericirea veșnică, în Împărăția lui Dumnezeu va număra sufletele acelora care acum, în această viață vor fi:

- „săraci în duh”, așadar, cu un suflet smerit, mulțumitor, fără expansiuni de glorie/ mândrie/ extravaganță față de ofertele acestei lumi (unii explică sintagma și prin starea de copilărie/ infantilism la care poate rămâne uneori un om)

 - „cei ce plâng”, așadar care vor trece prin suferințe, care vor avea necazuri, când poate credeau că îi așteaptă bucurii. Dar, Hristos ne-a spus: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33)

-„cei blânzi”, așadar, tocmai aceia care nu se revoltă, ci au înțelepciunea să primească de la Dumnezeu tot ceea ce li se dă, acționând precum „dreptul Iov” în credința sa.

 - „cei milostivi”, adică aceia care respectă sfaturile Domnului nostru de a ajuta pe cei care sunt în nevoi, de a cinsti părinții și copiii, după mila pe care Tatăl ne-a arătat-o nouă.

- „cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate”, adică sufletele care Îl caută pe Dumnezeu, adevărul și dreptatea Sa.

- „cei curați cu inima”, așadar, sufletele acelora care sunt sinceri, care nu au gânduri ascunse în fața lui Dumnezeu, dar nici față de semeni.

- „făcătorii de pace”, așadar, acei oameni care nu iubesc certurile, care nu urăsc, ci dimpotrivă au un duh de pace, prin care se străduiesc să împace omul cu Dumnezeu, dar și să facă pace între semenii săi.

- „ cei care vor fi ocărâți şi prigoniți din pricina neprihănirii”, reprezintă o stare pe care oamenii devotați lui Hristos și Lucrării sale o pot întâlni în calea lor.

Dar, aceștia nu trebuie să se teamă, ci să urmeze cu încredere drumul deschis de Mântuitor. El le va fi ajutorul și biruința!

Versetele care încheie fericirile sunt pline de înțelesuri duhovnicești!

Cei care se încred, fără urmă de îndoială, în cuvântul lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor al omenirii au primit asigurarea de la Dumnezeu că vor fi răsplătiți prin bucurie și mare veselie în Ceruri. În același timp, ei sunt numiți de Scriptură „SAREA PĂMÂNTULUI”.

E lesne de înțeles de ce!

Ajută-ne, Doamne, să fim cu Tine acum și în veșnicie! Amin!

- fragment din cartea „Terapia prin credință- Psihologie după modelul lui Iisus Hristos”, editura ePublishers, București, 2022.