IPS Laurentiu: Cuvant pastoral la inceputul Postului Nasterii Domnului

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția.”

Cinului monahal, prea cucernicilor protopopi și preoți și tuturor drept-credincioșilor creștini ortodocși din de Dumnezeu păzita noastră eparhie: Har, milă, pace și spor întru toate de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare!

Iubiții mei fii sufletești,

Ne-a învrednicit și anul acesta Preabunul Dumnezeu, în ciuda tuturor greutăților prin care trecem, să ajungem și la începutul Postului Nașterii Domnului, pe care Sfânta noastră Biserică l-a rânduit ca pe o perioadă de pregătire duhovnicească pentru înțelegerea și trăirea tainei negrăite a venirii Fiului lui Dumnezeu în lume. În urcușul nostru duhovnicesc spre întâmpinarea Pruncului ceresc născut în Betleem, Biserica, Mama noastră, a rânduit să fim povățuiți și ajutați prin frumoasele slujbe și cântări specifice acestei perioade, prin pericopele biblice care se citesc la Sfânta Liturghie și prin nenumăratele prăznuiri de sfinți pe care Postul Nașterii Domnului ni le aduce ca ajutor și ca mângâiere.

Chiar și Evanghelia citită în această duminică a Samarineanului milostiv a fost rânduită de Biserică pentru a ne arăta cine este Acela care vine în lume pentru noi și pentru a noastă mântuire și cum trebuie să ne pregătim și noi pentru acest măreț eveniment. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Samarineanul milostiv care Se coboară la noi, cei căzuți, cei bolnavi, cei greu încercați, pentru a ne scăpa de moarte și a ne vindeca de toate neputințele și bolile, prin untdelemnul milei Sale și prin tămăduirea pe care ne-o oferă în Sfânta Sa Biserică.

El și acum se identifică cu suferințele noastre, cu toate că ele sunt o urmare a păcatelor noastre, și nu dorește o mântuire a noastră de la distanță, ci El Însuși vine neîncetat, și acum, prin Sfânta Liturghie și prin toate Tainele Bisericii, la noi, cei căzuți pradă vrăjmașului, și ne spune mereu: „Nu te teme, turmă mică”, adică: „nu vă temeți, aleșii Mei, cei care Mă iubiți și cei care păziți poruncile Mele, și nu fiți necredincioși, ci credeți că Eu am grijă de voi”. Motivul pe care Mântuitorul îl invocă pentru a ne da curaj este acesta: „Pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția”. Deci, cu alte cuvinte, de vreme ce El a promis că Împărăția Lui cerească, adică toată dragostea Lui, ne-o dă neîncetat încă din lumea aceasta, înseamnă că El se îngrijeștede toate celelalte aspecte ale vieții noastre pământești dacă și noi căutăm să ne hrănim din dragostea Sa cea cerească. Deci ecuația vieții noastre este simplă: dacă noi căutăm dragostea Părintelui nostru iubitor prin păzirea poruncilor Lui, atunci vom vedea cum El se îngrijește de toate cele pământești ale noastre, atunci vom alunga frica și vom fi plini de curaj, având o nădejde vie în purtarea Sa de grijă pentru noi.

Anul acesta, parcă mai mult ca oricând, începutul Postului Nașterii Domnului ne găsește în mijlocul a multe necazuri și suferințe, care sunt îngăduite de Dumnezeu pentru întoarcerea noastră la El. Știm cu toții că ieșirea din toate aceste greutăți numai Cel Atotputernic ne-o poate dărui și că numai El ne poate ajuta. De aceea și Biserica a rânduit aceste perioade speciale din cursul anului bisericesc în care noi să înmulțim rugăciunea și nevoințele, încetând a mai face răul și întorcându-ne cu toată ființa noastră spre Dumnezeu. Pentru ca acest rău și această suferință să treacă, noi trebuie să schimbăm ceva în viața noastră. Fiecare dintre noi știm ce avem de îndreptat și de schimbat. Noi L-am părăsit pe Dumnezeu prin faptele noastre cele rele și de aceea vin toate aceste încercări peste noi. Acum trebuie să strigăm către El cu stăruință, prin post și rugăciune, cerând iertare pentru greșelile și neputințele noastre și mărturisindu-ne sincer păcatele noastre. Să mutăm mintea noastră de la știrile și informațiile contradictorii ale lumii acesteia, care ne aduc spaimă și frică în suflet, și să o hrănim cu bucuria psalmilor, a rugăciunilor și a vorbirii neîncetate cu Dumnezeu.

Așa au procedat creștinii întotdeauna în vremuri de restriște: Preoții au îndemnat poporul la post și la rugăciune, aducând cât mai des cu putință jertfa euharistică a Sfintei Liturghii cu încredințarea că doar această Ofrandă nesângeroasă este singura jerftă bineplăcută Lui prin care putem dobândi iertarea păcatelor și mila Sa cerească.

De aceea, Vă îndemnăm pe toți, atât cler, cât și credincioși, ca împreună – în cele 40 de zile de post care urmează – să aducem cât mai des cu putință lui Dumnezeu această Jertfă pe care El Însuși ne-a lăsat-o pentru iertarea păcatelor noastre și pentru câștigarea milei Sale cerești.

Dacă în fiecare parohie se vor găsi câțiva creștini, care să se alăture preoților lor și zilnic să aducă această ofrandă cerească a Sfintei Liturghii, avem încredințarea că răspunsul lui Dumnezeu nu se va lăsa așteptat și că El ne va ierta și va interveni, aducând pace și sănătate întregului nostru popor.

Trebuie să avem mult curaj și să alungăm frica de la noi și să petrecem aceste sfinte zile ale Postului Crăciunului în multă înfrânare, spre folosul nostru sufletesc și trupesc, spre a putea astfel ajunge și la ziua cea sfântă și luminoasă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia să-I fie slava în vecii vecilor. Amin.

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor și rugător către Domnul,

† Dr. Laurențiu Streza,

Arhiepiscopul Sibiului, Mitropolitul Ardealului și locțiitor de Episcop al Devei și Hunedoarei