Gânduri pentru aceste zile

 

• O altfel de prăznuire a Bunei Vestiri

Da, Praznicul Întrupării Domnului sau al Buneivestiri, în acest an, îl vom sărbători altfel, cu totul altfel!

Cine știe dacă nu și Floriile și Sfintele Paști dar, în sfârșit, aici și acum, vorbim, de acest praznic.

Nu la Biserica, la Sfintele Slujbe, nu la hramuri și agape ci acasă, ascultând Sfintele Slujbe și îndeosebi Sfânta Liturghie, la televizor, radio sau, online. Da, trist, cu mintea încărcată și inima strânsă. Dar, asta este situația, nu avem de ales, nu avem ce face...

Important este sa înțelegem și în acest an, și de aceasta dată că, în planul providențial și istoric, al mântuirii neamului omenesc, momentul/evenimentul Conceperii, Zamislirii și Întrupării Mântuitorului, sub asistența Duhului Sfânt, din Preacurata Fecioară Maria - Născatoarea de Dumnezeu, s-a întâmplat și consumat, după acel cuvânt plin de smerenie, de umilință și de sfințenie: "Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!"

Și totul s-a petrecut doar "pentru noi, oamenii și pentru a noastră mântuire!" 

Diferența este că poate acum, în acest context și în aceste condiții, vom înțelege, cât mai mulți dintre noi și, cât mai adevărat, ce înseamnă lipsirea de Biserica și de Sfintele ei Slujbe, ce înseamnă neparticiparea la programul sacru, liturgic, spiritual și duhovnicesc al Eclesiei.

Și, poate la agapa de acasă, puțin amară, deși cu dezlegare la pește și la vin, vom înțelege amărăciunea celor lipsiți permanent de cele necesare traiului.

Poate măcar acum ne vom trezi, ne vom deștepta și vom realiza ce înseamnă să ai și sa poți, în condițiile în care, iată sunt situații speciale când nici nu ai nici nu poți.

Da, altfel spus, poate că acum, în toată izolarea și îngrădirea noastra, vom înțelege corect, complet, eficient și sincer ce înseamnă să fii solidar, filantrop, unit, milostiv și altruist.

Așadar, poate că de data aceasta, când totul este altfel, este nou, inedit și total diferit, vom conștientiza ce înseamnă să apreciezi și sa prețuiești ceva și pe cineva, atunci când îl ai, nu când îl pierzi...

Cu alte cuvinte, aici și acum, este vremea trezirii, revenirii, restartării și resetarii sau recalibrării nostre, când, lucizi fiind, cerebrali și fără panică, să realizam cu adevărat ce este dorul după Dumnezeu - El - Singurul Apărător și Ocrotitor al nostru, dorul după Maica Domnului, după Sfinți, după Sfintele Slujbe, după Sfânta Liturghie și (după) Dumnezeiasca Euharistie.

De aceea se poate spune și în aceasta situație că, "în tot răul este și un bine!" 

Poate acesta: al reevaluării și reconsiderării tuturor valorilor noastre spirituale și principiilor, veridice, duhovnicești, ele nefiind altceva decât veritabile virtuti dătătoare de viață, de, autentică Viață. 

În concluzie, în toată aceasta perioadă a poticnirii și a încercării noastre, haideți, oameni buni, să ne unim, să ne punem cu toții în genunchi, cu post și rugăciune.

Căci, numai, acestea sunt armele gestionării, depășirii și ieșirii noastre din aceasta cumplită criză și incontestabilă cumpănă.

Și, totodată, veniți fraților, să ne rugăm pentru toți semenii noștri, aflați acum în linia întâi, în luptă și misiune, în frunte cu medicii, cadrele medicale, sanitare, militare, poliție, jandarmerie, pompieri, ambulanță, salvare, smurd, autorități civile și militare, centrale și locale, slujitori ai sfintelor altare, de la cel mai mare până la cel mai mic, primari, funcționari centrali sau locali, pentru toți, așadar, să punem o rugăciune, să aprindem o lumânare, să dăm un pomelnic sau un acatist, ca și pentru cei pururea singuri, izolați, însingurați și marginalizați, tineri dar, mai ales bătrâni de la orașe și sate.

Pentru ei, pentru toți, să ne rugăm Maicii Domnului - Născatoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, să îi ajute, să îi apere, să îi ocrotească și sa le poarte neîncetat de grijă,  iar pe noi toți să ne binecuvinteze neintrerupt cu al ei Sfânt Omofor, Brâu, Acoperământ și cu sfintele rugăciuni, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

• Duminica Sfintei Cruci

Motto: "Crucii tale ne închinăm Hristoase și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim!" (Tropar)

Duminica a treia din Sfântul și Marele Post, care și înjumătățește aceasta perioadă binecuvântată și sfânta, de asceză și (de) fapte bune, este dedicata/închinată Sfintei și de Viata Dătătoarei Cruci, lemnul de supliciu și ocară pe care s-a răstignit Mântuitorul lumii, transformând-o, astfel, în obiect sfânt și sfințitor, vindecător, tămăduitor și mântuitor.

De aceea, ne închinăm în numele și cu semnul Sfintei Cruci, de aceea o purtăm și o așezăm peste tot, de aceea îi acordăm cinstea și venerarea cuvenite. Duhovnicește vorbind, fiecare dintre noi avem crucea noastră, mai mică sau mai mare, mai grea sau mai ușoară, pe care trebuie să o purtam cu multă cinste, onestitate și demnitate și să ne-o asumăm cu multa seriozitate, sinceritate și responsabilitate.

Unii au crucea suferinței și a neputinței, a încercărilor de tot felul, alții a sărăciei și umilinței, alții a fragilității, sensibilității și vulnerabilității, alții a singurătății, a izolării, abandonarii sau (a) marginalizarii, a părăsirii sau (a) despărțirii de cei dragi, a văduviei sau (a) divorțului și așa mai departe...

Toți, până la unul, trebuie să înțelegem, să tratăm și să abordăm corect și complet, sensul și rostul asumării crucii noastre în viața creștină și spirituală veritabilă și autentica.

Altfel spus, să înțelegem rolul ei spiritual - duhovnicesc, preventiv și profilactic, educativ, instructiv și pedagogic, al indreptățirii, întoarcerii și revenirii noastre la viața cea dintâi, cea firească și normală, cea departe de păcat sau patimă și aproape de Dumnezeu, fiind și rămânând, neîntrerupt pururea în comuniune cu El.

Da, veți zice: ușor de zis, dar greu de făcut.

Adevărat, dar nu imposibil, câtă vreme îi cerem ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos - Calea, Adevarul și Viața.

Cu alte cuvinte, cu El, în și prin El - "Adevărul care ne va face liberi", toate le putem desăvârși, altminteri, "Fără Mine nu puteți face nimic!"...

Această afirmație, concluzie și constatare trebuie sa fie, pentru noi, creștinii, principiu normativ de viață.

Totodată, trebuie să adăugăm ceva: "să ne purtăm sarcinile unii altora ca astfel, să ajungem, biruitori cu toții, fiindcă Iisus Hristos - "Cel ne-a scos și izvbăvit pe noi de sub robia păcatului și a morții", toate le poate împlini celui ce crede în El.

Căci, "Ce este cu neputință la oameni este cu putință la El, la Dumnezeu."

Așadar, "Gustați și vedeți că bun este Domnul!"

Prin urmare, "Cel ce vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și, să-mi urmeze Mie!" Amin!

• Cinste, respect, prețuire și admirație

Ce oameni frumoși, ce slujitori jertfelnici și loiali, ce credincioși devotați, autentici și adevărați!

În duminica de 15.03.2020, în București, dar și în restul țării a fost foarte frig și totuși, mulțime de slujitori (arhierei, preoți și diaconi) precum și una impresionantă de credincioși, au participat, la diferite lăcașuri de cult, cu mult devotament și destoinică evlavie, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, bineînțeles, afară, ba, mai mult, o mulțime impresionantă dintre ei s-au și spovedit și, mai ales, împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Euharistic, ieri, azi și, în veci, Același, pe Care, "Dacă îl vom manca și îl vom bea, nu vom mai flamânzi și înseta în veac ci, viață veșnică vom avea!"

Impresionant, am văzut imagini excepționale, în acest sens, cu oameni cuminți și cucernici, de la copii până la vârstnici, stand și ascultând cuminți, tăcuți, ordonați și pașnici Sfânta Slujba.

Da, oameni buni, aceasta este Biserica - "Cetatea pe care nici porțile iadului nu vor birui!"

Poate, ar fi indicat ca tot acest fapt sa ne pună pe gânduri, nu, ce ziceți, distinși domni, ideologi, cum, iată, poporul, și în aceste condiții, stă aproape, se ține aproape de Hristos și de Sfânta Lui și, a noastră Biserica...

Da, constat că a fost prea puțin prezentat, mediatizat, acest gest sau moment al credincioșilor, de a participa, în pofida frigului, la Sfânta slujbă.

Exemplar, excepțional, jos pălăria, în fața tuturor celor în cauza, sfințit cler și dreptmaritori credincioși, care, cu purtarea voastră, ați dat dovadă, cu tărie și convingere că, "cu noi este Dumnezeu", de cine, așadar, "ne vom teme căci, El, cu noi va fi, pana la sfârșitul veacurilor!"

Cu alte cuvinte, cel puțin, pentru mine, tot acest fapt este unul dătător de nădejde, curaj, încredințare și îmbărbătare, ce traversează, cu mult succes, toată frica și panica acestor zile.

 

steliangombos.wordpress.com