Tema luniiACTUALITATEA religioasăORTODOXIA (dreapta credinţă)Sfânta ScripturăSfânta Tradiţie şi ereziilePredici. Cateheze. PastoraţieORTOPRAXIA (dreapta trăire)Viaţa duhovnicească. MilosteniaMisiune. Mărturii. Vieţile SfinţilorRUGĂCIUNI. Icoane. MoaşteBISERICA si lumeaFamilia. Copiii. Educaţia. VocaţiaBiserica. Neamul. Politica. LumeaRenasterea satului, a scolii si a comunitatii crestineStiinţă. Medicină. Cultură. ArtăCĂLĂTOR prin ţara meaEvenimente. Apeluri. PetitiiCĂRŢI NOI / Produse noi. PROMOTIIArhiva REVISTE (articole) 1998-2011Calendar
Sfânta ScripturăNr. vizualizari: 14277
Adaugati un comentariu:
Noul Testament în cel Vechi se ascunde, Vechiul Testament în cel Nou se descoperă
PS Daniil Stoenescu Aceste cuvinte inspirate ale Fericitului Augustin († 430), adevărate mărgăritare duhovniceşti ale literaturii patristice de limbă latină, sunt o verigă de aur care uneşte şi defineşte relaţia teologică profundă dintre Vechiul Testament şi Noul Testament, inspirate deopotrivă de acelaşi Duh Sfânt, de aceea nu este de mirare faptul că multe ediţii ale Noului Testament se deschid cu aceste cuvinte, adevărată cheie expresivă a unităţii sfintei şi dumnezeieştii Scripturi. După cum se poate observa şi constata, expresia şi formularea fericitului Augustin are două părţi: „Noul Testament în cel Vechi se ascunde” partea întâia – şi „Vechiul Testament în cel Nou se descoperă” – partea a doua. Credem că foarte rar s-ar mai fi exprimat un adevăr atât de mare în cuvinte atât de puţine. În duhul Scripturii, Fericitul Augustin cu puţine cuvinte spune multe, de aceea vom încerca în cele ce urmează un exerciţiu de exegeză patristică şi tâlcuire teologică al acestor celebre cuvinte, scrise de cel mai mare teolog creştin de limbă latină din toate veacurile.
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde” însemnează a vedea icoana evanghelică a lui Iisus Hristos ascunsă în prototipul lui Abel şi al jertfei lui, în imaginea lui Iisac pe Moria şi a jertfei lui Avraam şi în cele întâmplate cu Iosua după despărţirea Iordanului şi trecerea în Canaan.
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde” însemnează a contempla schimbarea la faţă a Domnului pe muntele Tabor ca fiind înrădăcinată în rugăciunea, starea şi tranfigurarea lui Moise pe muntele Sinai şi în vorbirea Sfântului Prooroc Ilie cu Dumnezeu în gura peşterii de la Horeb. De aceea şi cei doi sunt prezenţi pe Tabor.
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde” însemnează a vedea înmulţirea celor cinci pâini de orz din Evanghelie (Ioan 6, 9) ascunsă în săturarea celor o sută de oameni cu cele douăzeci de pâini de orz la porunca şi rugăciunea Sfântului Elisei (IV Regi 4,42-44).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde” însemnează a vedea fântâna lui Iacob ca avându-şi izvorul în stânca de la Rafidim, umblarea pe mare în despărţirea Mării Roşii şi instituirea Sfintei Liturghii la Cina cea de Taină, în potirul din care Melhisedec l-a împărtăşit pe Avraam.
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde” însemnează a-i vedea pe cei doisprezece apostoli ai Domnului făcându-se fii ai lui Avraam (Matei 3, 9) din cele douăsprezece pietre luate de preoţi la porunca lui Iosua din apele Iordanului la intrarea în Canaan.
„Vechiul Testament în cel Nou se descoperă” înseamnă a contempla toate jertfele legii vechi ca împlinite şi desăvârşite în jertfa lui Hristos de pe cruce.
„Vechiul Testament în cel Nou se descoperă” înseamnă a vedea izbăvirea lui Iona din pântecele chitului şi a proorocului Daniel din groapa cu lei ca prefigurări ale Învierii Domnului, iar răpirea lui Enoh la cer şi înălţarea Sfântului Ilie în carul de foc, ca icoane ale Înălţării Mântuitorului şi şederii lui la dreapta Tatălui.
„Vechiul Testament în cel Nou se descoperă” înseamnă a vedea corabia lui Noe ca icoană a Bisericii lui Hristos, iar porumbelul cu ramura de măslin ca înainte-arătare a Duhului Sfânt sub chip de porumbel la botezul Domnului în Iordan.
„Vechiul Testament în cel Nou se descoperă” înseamnă a vedea mana cerească ca icoană a lui Hristos – pâinea vieţii (Ioan 6, 32-51).
„Vechiul Testament în cel Nou se descoperă” înseamnă a vedea strugurele din Eşcol (Numeri 13,24-25) stors în potirul cuvintelor Mântuitorului de la Cina cea de Taină: „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 15, 1).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” poate însemna şi faptul de a înţelege marea cuvântare de la Cina cea de Taină şi rugăciunea arhierească ca fiind înrădăcinate în cele din urmă cuvinte ale patriarhului Iacob către fii săi (Facerea 49, 33), în cântarea şi binecuvântarea lui Moise, mai înainte de a se săvârşi pe muntele Nebo (Deuteronom cap. 32 şi 33) şi în cântarea de mulţumire a lui David şi în cele din urmă cuvinte ale lui mai înainte de moarte (II Regi cap. 22 şi 23).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă a vedea reeditată uciderea cu pietre a lui Nabot (III Regi 21, 1-19), în sfârşitul mucenicesc tot prin ucidere cu pietre a Sfântului Arhidiacon Ştefan (Faptele Apostolilor 7, 55-60).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă a înţelege în acelaşi duh descoperirile Sfântului Prooroc Daniel şi revelaţiile Sfântului Apostol Ioan din Apocalipsă.
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă a înţelege şi a desluşi pogorârea focului ceresc peste jertfa lui Avraam, a lui Moise la sfinţirea cortului, a lui Solomon la sfinţirea templului şi a Sfântului Ilie pe Carmel, ca prefigurări ale pogorârii Duhului Sfânt sub chip de limbi de foc la Cincizecine.
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă a face posibile conexiuni între chemarea lui Samuel din vremea miezonopticii din cortul sfânt şi convertirea şi chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului şi între cei şaptezeci de pomi de finic de la Elim (Exod 15, 27), ramurile de finic cu care a fost întâmpinat Domnul de către mulţimi la intrarea în Ierusalim (Ioan 12, 13) şi mulţimea pe care nu putea să o numere nimeni a celor mântuiţi, ,,îmbrăcaţi în haine albe şi purtând ramuri de finic în mâini” din Apocalipsă (Apocalipsa 7, 9).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă a te lăsa înmiresmat de harul Sfintei Scripturi şi nardul miresei din Cântarea Cântărilor (Cântarea Cântărilor 1, 11) adunat în vasul de alabastru al Mariei din Betania, cu care aceasta a uns pe Domnul (Ioan 12, 3) şi a desluşi spiritul antihristic din vorbele şi îngâmfarea lui Goliat (1 Regi 17, 1-58) şi din chipul de aur ridicat de Nabucodonosor în valea Dura (Daniel 3, 1-33), care în vremurile de apoi va fi ucis de Domnul Iisus „cu suflarea gurii Sale şi îI va nimici cu strălucirea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2,8).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă a contempla templul lui Solomon în lumina Noului Ierusalim şi a înţelege cortul sfânt prin cuvintele: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oameni” (Apocalipsă 21, 3).
„Noul Testament în cel Vechi se ascunde, cel Vechi în cel Nou se descoperă” înseamnă, în sfârşit, a ne adăpa veşnic sufletele însetate după Dumnezeu din acelaşi râu al vieţii care, ieşind din Eden, uda grădina raiului (Facerea 2, 10) cu „apa limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului” (Apocalipsă 22, 1) şi a ne hrăni din acelaşi pom al vieţii – Hristos Domnul, „Învierea şi Viaţa” (Ioan 11,25) – care creşte „în mijlocul raiului” (Facerea 2, 9) şi „în mijlocul pieţei cetăţii” (Apocalipsa 22, 2).
sursa: Stânca vieţii, supliment al Revistei Învierea, Timişoara, anul XVIII, nr. 5 (111), octombrie 2012, p. 14-15.
14-12-2012Adaugati un comentariu:
CARTI/produse despre:
Vechiul Testament, Noul Testament,
Vechiul Testament, Noul Testament,
