Îmi desenează norii-n cer tipare,
Mulțime de femei pe o cărare.
Sunt mame, fiice, altele nurori,
Soții, bunice, toate-mi par surori.
Agar și Sara, Lea și Rahela,
Rebeca, Abigail, Izabela.
Bat-Șeba, Debora, Naomi, Rut,
În umbra Anei, văd cum au trecut
Elisabeta, Vasti sau Estera
Și câte alte nume mari pe Terra,
Regine, slujnice, împărătese,
Cu nume după firea lor alese.
Doar eu sunt nimeni, nimeni și nu pot.
Să mă numesc decât soața lui Lot.
Nu mă gândesc c-am fost o anonimă
Nu mi-am dorit putere, avere, stimă,
Nici să ajung subiect de epopee
Și nu știu dacă-am vrut să fiu femeie.
Nu-s pedepsită pentru așa păcate,
Neascultarea le-a-ntrecut pe toate.
Cu-a mea privire-ntoarsă înapoi,
Până la Judecata de Apoi,
Mai am nădejde să scap lumea mare,
Bărbați, femei căzuți din ascultare,
Care se bucură că stâlpul meu
I-a-ntors la timp, să creadă-n Dumnezeu.
Când m-a ținut sfânt Îngerul de mână
A vrut în palmă semnul să-mi rămână,
Și mi s-a-ntipărit a Lui voință:
Îndemnul Domnului la pocăință!
Voi aștepta la Marea Judecată
Să îl mai văd pe Înger încă-o dată.
Și, dacă merit, totuși, îndurare,
Să mă dezlege în sfârșit de sare.
Șapte lumânări aprinse ard c-o flacără unită.
Maica Sfântă mă privește. Stau în suflet împărțită.
Fiii mei, ai noștri, Maică, sunt, Preasfântă, fiii Tăi,
S-au înstrăinat, Măicuță, risipiți pe alte căi.
Nu mi-am terminat tot gândul, Maica îmi trimite-n minte
Un exemplu-al unor mame, dintre-acele mame sfinte,
Care n-au pierdut curajul, nu au încetat s-aștepte,
Și prin ruga lor sperat-au Domnul fiii să îndrepte.
Mă adun din deznădejde. Doamne, doar a mea e vina.
Îmi aduc deodată-aminte de Emilia, Macrina;
Câtă stăruință-n fapte și în rugă, nopți și zile,
Mama, sora și bunica Sfântului Mare Vasile.
Antiohia, Monica, văd în sufletul lor plin,
Pe Ioan Gură de Aur, pe Fericitul Augustin.
Toate-au alergat la Domnul, toate au crezut în bine,
Nona și Anthusa, mame, sfintele femei creștine,
Care au iubit credința mai mult decât lumea toată,
Conștiente de răspunsul ce-l vor da la Judecată.
Poezii apărute în volumul Învierea Femeii lui Lot, Editura Cu drag, Chișinău 2014
Citeste si: | De acelasi autor: |
Cât de frumos sunt cântate aici femeile "Care au iubit credința mai mult decât lumea toată"! Iar credinţa luminată de har divin atrage după sine inspiraţii din cele mai deosebite. Acestea le aflăm noi în poeziile Doamnei Prof. Maria Gabor.