Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Familia. Copiii. Educaţia. VocaţiaNr. vizualizari: 2250

Să apărăm familia, libertatea de a fi creştini – interviu cu Mihai Gheroghiu

Tags: familia; libertatea religioasa; crestini;
Să apărăm familia, libertatea de a fi creştini – interviu cu Mihai Gheroghiu
 

Căsătoria s-a realizat dintotdeauna între un bărbat È™i o femeie, printr-un acord care, prin natura sa, este rânduit pentru procrearea È™i educarea copiilor rezultaÈ›i, precum È™i pentru unitatea È™i bunăstarea familiei. De aceea, poporul creÅŸtin nu trebuie să accepte ca statul să se transforme în agent ideologic ÅŸi politic anticreÅŸtin, la presiunea unor minorităţi ideologice ÅŸi sexuale, afirmă Mihai Gheorghiu, preÈ™edintele CoaliÈ›iei pentru Familie. Potrivit acestuia, viaÅ£a noastră nu se poate desfăşura în parametrii ideologici ÅŸi social-politici dictaÅ£i de către minorităţi anticreÅŸtine, care dobândesc ilegitim o putere disproporÅ£ionată faţă de ponderea lor reală în societate.

Reporter: Care sunt consecințele acceptării alternativelor la familie, precum şi la căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, pretinse azi ca normalitate pe plan social și general uman?

Căsătoria s-a realizat dintotdeauna între un bărbat È™i o femeie, printr-un acord care, prin natura sa, este rânduit pentru procrearea È™i educarea copiilor rezultaÈ›i, precum È™i pentru unitatea È™i bunăstarea familiei. Cei care promovează „căsătoria” între persoane de acelaÈ™i sex propun ceva ce neagă diferenÈ›ele biologice, fiziologice È™i psihologice între bărbaÈ›i È™i femei, fiinÈ›e complementare care se completează reciproc prin căsătorie. De asemenea, ei neagă scopul principal, specific căsătoriei, È™i anume perpetuarea speciei umane È™i creÈ™terea copiilor. Un copil aflat într-o astfel de căsătorie va fi întotdeauna lipsit de modelul a ceea ce înseamnă să fii mamă sau tată.

Prin legalizarea „căsătoriei” între persoane de acelaÈ™i sex, statul devine promotorul activ al acesteia: le cere funcÈ›ionarilor publici să oficieze noile ceremonii civile, ordonă È™colilor să le predea copiilor „normalitatea” acestei căsătorii È™i pedepseÈ™te pe orice funcÈ›ionar public dezaprobator.

În sfera privată, părinÈ›ii care obiectează îÈ™i vor vedea copiii expuÈ™i mai mult ca niciodată acestei noi „moralități” È™i forÈ›aÈ›i să accepte acest lucru contrar voinÈ›ei lor. Astfel de lucruri deja se petrec în unele țări. Legalizarea „căsătoriilor” homosexuale deschide uÈ™a legalizării È™i pentru alte tipuri de „noi drepturi ale omului”. AceleaÈ™i argumente uzitate pentru a justifica recunoaÈ™terea „căsătoriei” între persoane de acelaÈ™i sex pot fi folosite È™i pentru a solicita protecÈ›ie legală pentru orice practici sexuale sau relaÈ›ii unde există consens: poligamie, relaÈ›ii incestuoase sau pedofilie, oricare alt mod de „legătură de iubire” pe care ar alege-o unii. În unele țări occidentale, există deja un curent în favoarea normalizării pedofiliei È™i poligamiei.

Ce înseamnă să negăm datul biologic, identitatea noastră de gen È™i să considerăm că, sexual, putem fi ceea ce dorim È™i simÈ›im?

RevoluÅ£ia sexuală globală propusă nouă de anumite organisme internaÅ£ionale vizează schimbarea structurii de profunzime a fiinÅ£ei umane. Este un proiect gigant de reeducare culturală ÅŸi socială. Dictatul ideologic actual, al corectitudinii politice universale, spune că nu există o fire a lucrurilor ÅŸi nici creaÅ£ie, ci numai interpretarea noastră a faptelor, evenimentelor, ceea ce înseamnă că realitatea însăşi este o imagine care poate fi oricând deconstruită ÅŸi reconstruită la infinit. Cu alte cuvinte, nu există o natură a omului, există numai o „conservă” conceptuală care poate fi „umplută” cu orice. Astăzi accentul este pus pe emanciparea sexuală totală, pe reprimarea oricărei pudori, pe aneantizarea ruÅŸinii, pe eliminarea oricărui tabu sexual sau moral.
 
Familia,celula care reproduce morala
Familia, în această interpretare, este o „închisoare” a omului, o limitare a libertăţii sale originare, familia trebuie deci abolită. Familia este celula care reproduce morala naturală elementară, dar ÅŸi pe cea creÅŸtină, deci trebuie deconstruită, refuzată. Copilul trebuie livrat statului, educaÅ£iei dictate de acesta, educaÅ£ie ideologică, realizată împotriva familiei. Acestea nu sunt lucruri abstracte, ci purul adevăr, ceva ce a devenit loc comun, experienţă cotidiană în statele din Occident. Introducerea educaÅ£iei sexuale în anii ‘70 ai secolului trecut a pregătit îndelung terenul pentru revoluÅ£ia sexuală de astăzi. Obiectivul îl reprezintă copiii, reeducarea lor, ruperea de morala familială, de religie. Avem exemplul clar în ceea ce deja am aflat cu privire la Barnervernet, o poliÅ£ie a statului menită să reeduce părinÅ£ii ÅŸi copiii, să facă ca ÅŸi cum copiii ar fi ai statului, doar temporar „concesionaÅ£i” familiei.

Mai e posibilă salvarea identității de gen ca bărbat și femeie, a moralei, a familiei, a Bisericii și a sfințeniei vieții?

​S​untem cu toÅ£ii într-o situaÅ£ie foarte gravă. SituaÅ£ia în care minorităţi agresive ÅŸi tenace, fără nici o legitimitate democratică, îÅŸi impun agenda ideologică, nu atât societăţii, cât statului, pe care urmăresc să-l transforme într-un agent eficace al unei revoluÅ£ii antropologice de proporÅ£ii, fără precedent. Se urmăreÈ™te, astfel, instaurarea unui regim ideologic totalitar, la o „teocraÅ£ie atee” a unei birocraÅ£ii rupte de orice responsabilitate politică, instaurată ea însăşi prin dictat administrativ ÅŸi juridic. Trăim, în mod ciudat, pe o turnură a spiralei istoriei în care marxismul mort revine ca spectru al unei noi revoluÅ£ii. De data aceasta nu a proletariatului ÅŸi a partidului comunist ca mesia istoric ÅŸi ideologic, ci ca revoluÅ£ie a elitei tehnoÅŸtiinÅ£ei mondiale ÅŸi a elitei corporatiste mondiale. Trebuie să ne apărăm libertatea de a fi creÅŸtini, libertatea copiilor noÅŸtri, a familiilor noastre. Chipul României este chipul copiilor noÅŸtri. Dacă acest chip este sluÅ£it, lovit, nu va mai rămâne nimic de apărat sau de făcut. Pentru ei trebuie să stăm încă în picioare ÅŸi să afirmăm demnitatea de a fi liberi. A avea o identitate înseamnă a avea rădăcini, a avea trecut, a avea o patrie, a primi o moÅŸtenire ÅŸi a lăsa o moÅŸtenire. A fi de nicăieri, a aspira la a deveni o fiinţă neutră, vidată de memorie, o fiinţă bionică, un element virtual al tehnosferei, înseamnă a aspira la ­neant. ​Pentru noi, creÅŸtinii ortodocÅŸi, există ​Biserica rugătoare, există salvare ÅŸi sens al istoriei ÅŸi mila Mântuitorului care se pogoară asupra noastră ÅŸi a lumii întregi.
 
Ce presupune acest concept, invocat la orice pas în societate, cel de tole­ranță? - Libertatea religioasă
 
Conceptul de toleranţă ÅŸi toleranÅ£a ca atare sunt manipulate într-un context ideologic bine definit, care este acela al „corectitudinii politice”. ToleranÅ£a este astfel dreptul ÅŸi capacitatea unora de a impune orice ÅŸi obligaÅ£ia noastră de a renunÅ£a la orice ne defineÅŸte. Minoritatea vrea să devină normativă pentru majoritate, acesta este sensul toleranÅ£ei pentru agenÅ£ii corectitudinii politice. A nu tolera ÅŸtergerea propriei tale identităţi înseamnă a fi intolerant, în aceÅŸti termeni. Totul este astfel trucat, printr-o abilă operaÅ£ie de schimbare de sens, cum fericit o numea cineva. Adevărul este că un creÅŸtin are nobleÅ£ea respectului pentru demnitatea fiecăruia ÅŸi milă pentru neputinÅ£ele tuturor, nu condamnă pe nimeni, dar nici nu se poate autocondamna la tăcere ÅŸi dispariÅ£ie din societate. Există o dreaptă măsură în toate.

Cum este posibil ca minoritatea să dicteze majo­ri­tății?

Întreaga campanie derulată până acum de CoaliÅ£ia pentru Familie în favoarea modificării articolului 48, alineatul 1 din ConstituÅ£ia României​, nu este altceva decât exercitarea unui drept constituÅ£ional fundamental. DemocraÅ£ia nu poate exista fără demos, fără popor, fără implicarea acestuia în viaÅ£a socială. ConstituÅ£iile, legile sunt pentru oameni, trebuie să-i slujească pe aceÅŸtia, care vor să trăiască normal, să îÅŸi poată iubi ÅŸi creÅŸte copiii fără a-i expune la experimente sociale sau ideologice. Poporul creÅŸtin nu trebuie să accepte ca statul să se transforme în agent ideologic ÅŸi politic anticreÅŸtin, la presiunea unor minorităţi ideologice ÅŸi sexuale. Statul laic nu înseamnă un stat anticreÅŸtin. ViaÅ£a noastră nu se poate desfăşura în parametrii ideologici ÅŸi social-politici dictaÅ£i de către minorităţi anticreÅŸtine, care dobândesc ilegitim o putere disproporÅ£ionată faţă de ponderea lor reală în societate. Cum e posibil ca o minoritate de 1-1,5% să dicteze în întreg Occidentul regulile sociale ÅŸi morale, să schimbe datele fundamentale ale vieÅ£ii familiei, să ceară pedepse penale pentru cei care obiectează la acest dictat ideologic iraÅ£ional? Cum este posibil să închizi grădiniÅ£e ÅŸi ÅŸcoli creÅŸtine doar pentru a satisface nevoia de discriminare pozitivă a unei minorităţi sexuale? Majoritatea a ajuns irelevantă, democraÅ£ia ÅŸi-a schimbat fundamentul, se bazează pe dictatura ideologică a unei minorităţi care ÅŸtie drumul către Å£elul final.

 

Augustin Păunoiu, interviu realizat pentru Ziarul Lumina,15 Martie 2018

 

19-03-2018
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu