Lansare de carte: „Părintele Arsenie Boca - o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”

Lansarea unei cărţi mult aşteptate:
Părintele Arsenie Boca, o viaţă închinată schimbării vieţii noastre

    Editura Agaton, din cadrul Asociaţiei pentru Isihasm – filiala Făgăraş, în colaborare cu Protopopiatul Ortodox din localitatea noastră au organizat joi, 10 mai 2012, în clubul Casei de Cultură lansarea celei mai recente apariţii editoriale: "Părintele Arsenie Boca, o viaţă închinată schimbării vieţii noastre".
    La acest eveniment au participat Pr. protopop Marcel Dobrea, Natalia Corlean – cea care s-a îngrijit de apariţia acestei cărţi, Ioan Cişmileanu – editorul cărţilor de mărturii despre Părintele Arsenie Boca apărute la Editura Agaton, Prof. Maria Gabor, Bogdan Juncu, Alexandru-Mihail Niţă (Mănăstirea Brâncoveanu - Sâmbăta de Sus). Volumul s-a bucurat de apreciere din partea tuturor invitaţilor, fiecare dintre ei subliniind noutatea şi importanţa acestei cărţi în primul rând pentru credincioşii făgărăşeni, deopotrivă atât pentru cei ce l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, cât şi pentru cei care l-au cunoscut din auzite, dar şi pentru toţi cei ce vor să descopere ostenelile şi bucuriile minunate pe care personalitatea uriaşă a Părintelui Arsenie le-a lăsat în urma sa, deşi vremurile sub care i-a fost dat să trăiască erau foarte vitrege.
    Părintele protopop Marcel Dobrea, în deschiderea evenimentului, mărturisea chiar experienţele sale trăite prin conjunctura în care îl căuta pe Părintele Arsenie pentru sfaturi pe calea vieţii pe care urma să o înfrunte: „L-am cunoscut pe Părintele Arsenie, student teolog fiind, la Biserica de la Drăgănescu, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră l-aţi cunoscut... Mi-a rămas în minte telefonul acela fără fir. Nu aveam pe vremea aceea celulare aşa cum avem noi astăzi. Telefonul fără fir care circula pe atunci era faptul că în orice moment ştiai dacă Părintele este sau nu este la Drăgănescu, sau când este acolo, aşa circulau de precis zvonurile despre o astfel de personalitate. Aşa am ajuns şi eu acolo la Drăgănescu, fiind student în anul II la Facultatea de Teologie. M-a primit cu bunăvoinţă, aşa cum primea pe toţi tinerii, mai ales că dorea să fie un învăţător, un îndrumător de suflete pentru tineri, pentru cei care erau „viitorul ţării” după cum spunea de multe ori. Ţin minte că mi-a spus aşa: La câţi ani vei fi tu preot? - Păi, la 23 – era vârsta când terminam şcoala, trebuia să te căsătoreşti şi apoi să te preoţeşti. Şi spune: Eşti foarte tânăr! Ce ai să faci tu în parohie dacă vei avea o asemenea vârstă fragedă? Îi spun părintelui: Nu mi-am pus astfel problema. Am dat la liceu, am intrat apoi la teologie, şi vreau să mă fac preot, cu gândul acesta am plecat pe drumul respectiv. Şi a spus părintele: mai fă o facultate. Ce ţi-ar place să faci? Am spus: Psihologie, pentru că se leagă oarecum de teologie, de fiinţa omului. Tu şti ce e Psihologia? Zic da, ştiu: ştiinţa sufletului, uitându-ne la cuvântul respectiv, la etimologia lui. Şi a spus: Lumea noastră crede în suflet? Şi i-am spus: Nu crede! Şi atunci cum poţi să studiezi ceva despre care se spune că nu există? Şi i-am dat dreptate părintelui. Apoi mi-a spus: Fă medicina! Nu am apucat să-i împlinesc gândurile pentru că erau vremurile care erau, m-am căsătorit, am devenit preot şi aşa am trecut peste sfatul părintelui. Nu a fost o poruncă, de aceea nu m-am simţit niciodată vinovat ... L-am mai întâlnit apoi numai în scrierile sale, în ceea ce s-a scris despre el”. Tot părintele protopop a mai subliniat şi faptul că volumul dedicat vieţii şi activităţii Părintelui reprezintă o dovadă în plus că oamenii încă îl păstrează pe Părintele Arsenie în memoria lor, ceea ce înseamnă că părintele este mereu viu pentru cei ce îi urmează sfaturile şi îndemnurile. 
    Natalia Corlean, prin mâna căreia volumul se prezintă ca un frumos ghid de călăuzire în biografia Părintelui Arsenie şi a faptelor sale, mărturisea la acest eveniment că apariţia la Făgăraş a volumului este firească prin prisma faptului că la Mănăstirea Sâmbăta de Sus activitatea Părintelui Arsenie a fost una productivă şi eficace, autorităţile statului intervenind brutal în mişcarea duhovnicească de la Măsnăstirea brâncovenească după aproximativ nouă ani de când Părintele Arsenie şi-a dedicat viaţa unui ideal paralizant: transformarea omului în Om. Fiind preoteasă şi acumulând o experienţă remarcabilă în arta literei şi a cuvântului duhovnicesc, redactor şef la ziarul Apostolat în Ţara Făgăraşului şi în cadrul Editurii Agaton – aceastea fiind numai câteva din activităţile domniei sale, a reuşit să imprime o prestanţă acestui volum despre care mărturisea că: „volumele de mărturii ce au apărut până acum la editura Agaton şi nu numai au surprins episoade secvenţiale din personalitatea părintelui Arsenie, fără a fi încadrate într-o anumită structură”. Tocmai din acest motiv cartea se bucură de o apreciere considerabilă, mai ales că noutatea cu care vine acest volum constă în prezentarea părintelui Arsenie prin prisma oamenilor ce l-au cunoscut, totul fiind surpins într-o structură unică şi reuşită. Un astfel de ghid despre o personalitate duhovnicească reprezintă un adevărat princeps în literatura de specialitate.
    Cuvinte de apreciere şi elogiere au fost adresate şi de ceilalţi invitaţi, profesoara Maria Gabor transmiţând emoţia şi şansa descoperirii pe calea vieţii sale a Părintelui Arsenie, dar şi ajutorul pe care l-a primit de-a lungul timpului prin vizitarea mormântului şi a locurilor pe unde a trecut Părintele Arsenie, concluzionând cu faptul că Părintele Arsenie Boca merită să fie apreciat şi făcut cunoscut tuturor, trăgând atenţia că efortul depus de doamna preoteasă Natalia Corlean este unul de natură să favorizeze şi o viitoare recunoaştere a sfinţeniei părintelui Arsenie Boca de către organele bisericeşti abilitate.
    Fratele Alexandru Mihail Niţă, scriitor, poet, romancier şi vieţuitor al Mănăstirii Sâmbăta de Sus, a atras atenţia în mod deosebit asupra activităţii Părintelui Arsenie în ceea ce priveşte arta sa picturală, momentul fiind unul de excepţie, foarte mulţi din cei prezenţi fiind impresionaţi de arta detaliului prezentate şi aduse în prim-plan din pictura uimitoare şi profetică dezvoltată de Părintele Arsenie. S-a subliniat mai ales faptul că pictura Părintelui nu poate fi înţeleasă fără detaliile deosebit de sugestive prin care se dorea ca omul să treacă dincolo de realitate, spre o trăire profundă şi autentică.
    Părintele Răzvan Lucian Petcu, parohul Biserici din Drăgănescu, a trimis o scrisoare participanţilor la acest eveniment, momentul citirii ei fiind unul emoţionant, părintele paroh reuşind să transmită că „la ora actuală acesta este cel mai căutat om din ţara noastră”. Părintele a transmis şi bucuria sa pentru apariţia aceasta editorială subliniind că mărturia oamenilor şi a celor ce l-au cunoscut va duce într-un final şi la o recunoaştere a sfinţeniei sale: „putem spune astfel că Părintele Arsenie a trudit şi trudeşte în folosul mântuirii oamenilor atât în trecut, cât şi în prezent. De aceea mulţi credincioşi, folosindu-se de roadele harismatice ale Părintelui Arsenie Boca, îl consideră pe acesta un om sfânt dăruit de Dumnezeu poporului român, un sfânt care pe drept cuvânt s-ar putea numi sfântul Arsenie Românul”.
    În final, domnul Bogdan Juncu, citat adesea şi în cartea ce a fost prezentată în cadrul acestui eveniment cultural, a fost invitat pentru a fi o mărturie vie a minunilor Părintelui Arsenie. Redăm aici doar un mic paragraf, lăsând doritorilor să descopere şi alte mărturii ce sunt cuprinse în această carte: „Ţin minte că, înainte de a vorbi cu mine, a vorbit cu o femeie care îi arătase fotografia cu fiica ei, dorind s-o mărite. Când i-a arătat fotografia, Părintele a repezit-o, spunându-i că nu-i ghicitor şi nici vrăjitor, şi i-a spus să plece. Am rămas blocat, pentru că şi eu aveam la mine o fotografie, unde eram eu, soţia şi cei doi copii ai noştri. Dar cum să mai îndrăznesc să i-o arăt!? Când a ajuns în dreptul meu, s-a uitat undeva sus, într-un colţ al bisericii, cu o privire atât de drăgăstoasă şi parcă rugătoare în acelaşi timp. Doamne, ce ochi frumoşi avea, ce albastru curat şi frumos! Nu am văzut niciodată în viaţa mea aşa ochi minunaţi! Avea ceva dumnezeiesc în ei şi în toată fiinţa sa. Iar eu am gândit în acel moment, repet, am gândit doar: „Precis i s-a arătat cineva – vreun înger sau vreun sfânt – şi vorbeşte cu dânsul, spunându-i că l-am visat şi m-a chemat.” Iar Părintele, fără să coboare privirea aceea minunată, răspunse la gândul meu, în auzul tuturor, zâmbind uşor: „Nu, mă! Mă uit aşa, ca pictor, mă.” Ştia ce am gândit!!!”
    Ca şi o concluzie a acelei seri minunate, suntem datori să mărturisim că Părintele Arsenie Boca nu ar reprezenta nimic pentru noi, dacă nici noi nu am urma sfaturile sale. În zadar s-a străduit Părintele Arsenie Boca să zugrăvească o biserică despre care Nichifor Crainic spunea că „simte pe zidurile ei zugrăvite predicile fierbinţi (ale Părintelui Arsenie n. n .) pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbăta de Sus”, dacă nu împlinim în vieţile noastre sfaturile date de sfinţia sa. Ascultând şi împlinind sfaturile pe care le-a dat în timpul vieţii sale pământeşti, devenim o mărturie vrednică, ce ni se cere nouă, celor de azi.
    Această ediţie nu trebuie să lipsească din casele noastre, părintele Arsenie Boca fiind un apostol al nostru, al românilor.