INCONTESTABILA SFINTENIE

Am primit cu bucurie mare trecerea în rândul sfinților a Părintelui Arsenie. Îi vom spune de acum înainte Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.

Viețuirea lui sfântă nu are nici o pată, oricât ar încerca unii să-i găsească. Sfântul Arsenie a fost desăvârșit în ascultare. Nu există termen de comparație, nici în epoca în care a trăit, nici în afara ei, privitor la desăvârșita tăiere a voii Sfântului. A păstrat fecioria și sărăcia, celelalte două făgăduințe monahale, până la sfârșitul vieții. Afirmațiile acestea au în spate argumente limpezi, incontestabile.

 

Sfântul Arsenie de la Prislop a fost un isihast. A dobândit rugăciunea inimii, viețuind dincolo de orice înșelare. Cercetându-i viața sfântă, am descoperit dreaptă socoteală și smerită cugetare, așa cum spunea despre el Sfântul Cleopa de la Sihăstria. Cei care se joacă, avansând ipoteza înșelării, sunt în afara chestiunii: n-au studiat și nici n-au de gând s-o facă. În ultimii ani s-au publicat studii importante care au dezbătut tot ceea ce se impunea a fi lămurit în vederea canonizării. Cu toate acestea, detractorii nu și-au actualizat lecturile. Au rămas înțepeniți în vechiul proiect securist.

 

Întreaga viață a Sfântului Arsenie a stat sub semnul dragostei jertfelnice. Indiferent că a fost în mănăstire sau în lume, în libertate sau în temniță, Cuviosul Mărturisitor s-a jertfit, uitând de sine și punând mai presus de orice viața și mântuirea celuilalt. Unii au încercat să creeze o falie: viața sfântă de dinainte de 1959 și așa-zisa petrecere în patimi de după îndepărtarea din monahism. Nimic mai fals. Sfântul Arsenie a avut o viețuire sfântă de la un capăt la altul. A făcut din temniță mănăstire. A viețuit în lume ca un monah desăvârșit. În jurul său s-au trăit, până la sfârșit, clipe de Pateric. 

 

Cu prilejul canonizării, unii, erijați în apărătorii Ortodoxiei, s-au trezit să împroaște cu noroi. Au strâns vechile „argumente” ale agenților de influență ai Securității și s-au înhămat la scenariul denunțurilor de altădată. Nici măcar nu-l cunosc pe Sfântul Arsenie și nici nu vor să-l cunoască. Doar otrăvesc fântânile, fie pentru că sunt în urmă cu lectura, fie pentru a-și spori numărul de urmăritori pe canalele lor sărace, fie din cauza atitudinilor extremiste după care se conduc.

 

 

1. Unii au afirmat că sinodalii au luat o asemenea hotărâre importantă din cine știe ce motive politic-bisericești. Nimic mai fals. Părintele Patriarh și ierarhii din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române au împlinit lucrarea lui Dumnezeu cu acești sfinți care ne sunt modele în vremurile tulburi pe care le trăim. Avem nevoie de modele într-o societate tot mai destructurată duhovnicește. Iar acum Dumnezeu a rânduit o vreme a sfinților. De mult îi așteptăm în viața noastră. Aveam și până acum evlavie la ei, însă acum îi primim în veșmintele lor noi și sfinte, cu toată bogăția harului pe care ne-o aduc.

 

2. S-a răspândit în chip mincinos ideea că părinții aghioriți sunt împotriva sfințeniei Părintelui Arsenie. Este dat ca exemplu un anume „pustnic” român din Sfântul Munte. În primul rând, monahul respectiv nu este pustnic. El locuiește într-o chilie închiriată, în apropiere de Kareia, capitala Sfântului Munte. Viețuitorii athoniți îi cunosc limitele și atitudinile extremiste. El nu reprezintă o autoritate. Nu este normativ. Cu totul alta este realitatea. Părinții aghioriți români au evlavie la Sfântul Arsenie. Îndată ce s-a aflat vestea trecerii în rândul sfinților a Cuviosului Mărturisitor de la Prislop, au tras clopotul, marcând evenimentul ca deosebit de însemnat duhovnicește. De asemenea, Părintele este pictat în cel puțin 3 biserici din Muntele Athos, una dintre acestea fiind un paraclis al Schitului Românesc Prodromu, iar celelalte două fiind Chilii Românești de pe teritoriul Mănăstirii Vatoped. Eu însumi mărturisesc despre evlavia părinților aghioriți români și greci, fiindcă am publicat în anii din urmă câteva articole despre Sfântul Arsenie chiar la pemptousia, publicația Mănăstirii Vatoped.

 

3. S-a scos din sac aceeași veche minciună securistă că Sfântul Arsenie de la Prislop ar fi dus o viață de păcat. Cuviosul Mărturisitor a avut o viață curată. Atât de curată i-a fost viețuirea, încât toată urgisirea de aici i-a și venit. Nefiind asemenea celorlalți, a stârnit mulțime de împotriviri și cugetări viclene. Martori ai curăției viețuirii lui după 1959 sunt Părintele Nicolae Bordașiu și soția sa, Rodica, care au trăit în aceeași casă timp de câțiva ani. Iar mărturia lor este adevărată: Sfântul Arsenie a fost un călugăr desăvârșit.

4. Cu intenția vădită de a manipula, detractorii au afirmat că Sfântul Arsenie de la Prislop a fost canonizat în dauna Bătrânului Dionisie Ignat. Cu alte cuvinte, Bătrânul Dionisie a fost scos din lista de canonizare ca să-i facă loc Părintelui Arsenie. Înainte de a dezinforma, ceata resentimentarilor ar trebui să se informeze. Dreptul de a-l canoniza pe Bătrânul Dionisie aparține Bisericii locale, unde și-a trăit ultima parte a vieții și unde a trecut la Domnul, adică Patriarhiei de Constantinopol. Bătrânul Dionisie nu a fost scos din listă și cu atât mai puțin pentru a-i face loc Sfântului Arsenie de la Prislop. Numai că ritmul lucrărilor de canonizare în Patriarhia Ecumenică este diferit de cel al Patriarhiei Române.

 

5. Sfântul Arsenie nu a fost caterisit. El doar a fost îndepărtat din monahism în urma unei decizii discutabile pe care au luat-o funcționarii Episcopiei Aradului, doi foști greco-catolici deveniți unelte ale Securității. Sfântul Arsenie a primit decizia ca un monah. Nu s-a revoltat. Nu a criticat niciodată ierarhia, ci a primit răstignirea, întinzând brațele pe această cruce până la sfârșitul vieții.

 

6. Ortodoxia viețuirii și a scrierilor Sfântului Arsenie este dincolo de orice îndoială. Mă refer aici la scrierile autentice ale Părintelui Sfânt: „Cărarea Împărăției”, „Cuvinte vii”, „Scrieri inedite” și „Practica vieții monahale”. Profesori universitari din țară, specialiști în diferite ramuri ale Teologiei, au întocmit referate pe care le-au înaintat Cancelariei Sfântului Sinod. Încercarea de a pune pe seama lui comportamente ezoterice, de tip magic sau paranormal sunt cu totul nefondate. În Sfântul Arsenie a lucrat harul Duhului Sfânt. Mulțimea harismelor Sfântului l-a uimit și pe Sfântul Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. El spunea că unii au primit picături de har, însă în Părintele Arsenie se află bogăție și revărsare de har. 

 

7. Referitor la pictura Bisericii de la Drăgănescu, în anii din urmă au fost lămurite toate aspectele. Într-adevăr, pictura nu este una canonică, adică una care să fie realizată după erminia picturii bizantine. Ea trebuie înțeleasă numai în contextul vremii. Însă pentru a încadra în context trebuie răbdare și discernământ, adică tocmai ceea ce le lipsește detractorilor, care sunt atât de grăbiți a acuza.

Pentru lămuriri sincere, ar ajuta foarte mult cuvântul Cuviosului Părinte Justin Pârvu în ceea ce privește atitudinea față de Sfântul Arsenie de la Prislop. Vezi mai multe la Manastirea.Petru-Voda.ro/2015/12/01/Parintele Justin despre pictura Parintelui Arsenie Boca.

 

Dincolo de minciunile care inundă mediul virtual, este limpede că Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a fost un misionar al Vieții, îndemnând tot timpul familiile la naștere de prunci închinați lui Dumnezeu. Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae spunea că renașterea familiei nu a fost doar un fenomen local, în jurul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, ci a avut înrâurire la nivelul întregii țări. 

 

Sfântul Arsenie a salvat de la moarte mulți prunci, care mai târziu au dat mărturie despre darul neprețuit al vieții pe care l-au primit prin mijlocirea Părintelui. Sfântului Arsenie i-a păsat cu adevărat de familia și de neamul românesc. Întreaga lui viață și scrierile au fost spre sfințirea familiei. Prin povața lui, foarte multe femei s-au hotărât să nu mai avorteze.