Euharistie şi Mântuire

Interviu realizat de dr.Stelian GomboÅŸ

1. – Preacuvioase Părinte Arhimandrit, este perceput Iisus Hristos ca fiind „ieri, azi ÅŸi în veci AcelaÅŸi” în lumea de astăzi, în condiÅ£iile secularizării la care, din păcate, suntem cu toÅ£ii părtaÅŸi, într-o mai mică sau mai mare măsură?!...

- Dragul meu, Iisus Hristos este AcelaÅŸi, noi însă nu. Trebuie să ne apropiem mai mult de El, în sensul real, euharistic, prin învăţătura Bisericii, prin Sfintele Taine ÅŸi prin trăirea creÅŸtinească în sânul familiei ÅŸi peste tot acolo unde locuim ÅŸi ne desfăşurăm activitatea, să simÅ£im că trăieÅŸte în noi Dumnezeu. La toate acestea se poate ajunge cu ajutorul catehizării de care suntem încă foarte mulÅ£i, lipsiÅ£i.

2. - Ce credeÅ£i, Preacuvioase Părinte, că înÅ£eleg oamenii de astăzi prin noÅ£iunea de Euharistie ÅŸi cum vedeÅ£i raportarea lor la acest termen teologic care reflectă o realitate duhovnicească foarte mare, de fapt, cea mai mare?!...

- Mai întâi trebuie explicat termenul Euharistie, pentru a înÅ£elege ÅŸi conÅŸtientiza credincioÅŸii importanÅ£a termenului ÅŸi a faptului pe care el îl conÅ£ine, care este ceva obligatoriu ÅŸi indispensabil mântuirii.

3. -Mai vedeÅ£i astăzi, o raportare personală ÅŸi autentică a credincioÅŸilor la Sfânta Euharistie, cu alte cuvinte la Sfânta Liturghie ca fiind „Taina tainelor”?!...

- În anul 1986, cu prilejul vizitei sale în România, Patriarhul Ierusalimului – Diodor, după participarea sa la mai multe Sfinte Liturghii a concluzionat că este impresionat de numărul mare de credincioÅŸi participanÅ£i, dar că este foarte trist pentru faptul că a văzut foarte puÅ£ini s-au nu a văzut nici un credincios care să se împărtăşească!... Nu este voie să existe Liturghie fără Împărtăşanie!... Mie nu mi-a lipsit liturghia ÅŸi împărtăşania nici chiar în puÅŸcărie, unde am cusut pe partea din spate a maieului Sfântul Antimis, vinul îl aducea un medic într-o sticluţă de vin tonic, pâinea ÅŸi apa o reÅ£ineam din hrana ÅŸi din alimentele primite ÅŸi aÅŸa mai departe. Găsirea unei explicaÅ£ii la toată această situaÅ£ie ne duce cu gândul la existenÅ£a tainei lui Dumnezeu!... Astăzi încă nu prea ÅŸtim (cum) să ne raportăm la Sfânta Împărtăşanie dar suntem în drum spre, căci Împărtăşania înseamnă câÅŸtigarea Împărăţiei lui Dumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de îndumnezeirea prin har, care se face încă din această viaţă.

4. - În altă ordine de idei, care vedeÅ£i a fi termenul corect de abordare a acestei probleme: - acela de deasă împărtăşanie, rară împărtăşanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtăşanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziÅ£ia SfinÅ£ilor PărinÅ£i cu privire la această problemă?!...

- Răspunsul meu este: Continuă Împărtăşanie, iar cât priveÅŸte vrednicia, noi preoÅ£ii sfărâmăm Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă ÅŸi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă ÅŸi nu se desparte, Cel ce se mănâncă ÅŸi niciodată nu se sfârÅŸeÅŸte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinÅ£eÅŸte” – argument pentru continua împărtăşanie. În ce priveÅŸte vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu ÅŸi nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei, cu canoanele, să ÅŸtiÅ£i că sunt din lipsa de dragoste ÅŸi să se mai ÅŸtie că Liturghierul care cuprinde rugăciunile de taină speciale pe care le citesc preoÅ£ii, trebuie să fie concrete, vii, personale iar nu doar teoretice ÅŸi abstracte în idei!...

5. - Care este diferenÅ£a de curente, de opinii sau de abordare referitor la practica împărtăşirii credincioÅŸilor la slavi, români ÅŸi greci ÅŸi de ce asistăm la evidenÅ£ierea acestor deosebiri de abordare a aceluiaÅŸi fenomen, dacă pot să mă exprim cu aceste cuvinte?!...

- Este o greÅŸeală de preÅ£uire a lui Iisus Hristos, că dacă îL iubeÅŸti cu adevărat nu te cramponezi în aceste deosebiri, din moment ce este vorba de unul ÅŸi acelaÅŸi lucru, în fond de acelaÅŸi text liturgic – cu acelaÅŸi conÅ£inut!... Este dureros că există aceste deosebiri ÅŸi, drept urmare, să ne străduim ca acolo unde ne aflăm noi, să fie desfiinÅ£ate, deoarece nu este mai importantă tâlcuirea lingvistică ÅŸi cea tipiconală decât receptarea Harului Divin!...

6. - Este lumea bisericească contemporană suficient de conÅŸtientă de valoarea ÅŸi supremaÅ£ia acestei Sfinte Taine, care nu abordează o simplă practică liturgică ci pe ea se sprijină, de fapt, toată viaÅ£a noastră eclesiologică, soteriologică ÅŸi, îndeosebi, cea eshatologică?!...

- Este deplin corigentă din păcate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism ÅŸi de la Α la Ω!...

7. - Avem noi, astăzi, bine structurată ÅŸi articulată o teologie a Sfintelor Taine ÅŸi, în special, a Sfintei Liturghii?!...

- Din nefericire lipseÅŸte evlavia cu privire la trăirea în Iisus Hristos, permanentă, ÅŸi numai Bunul Dumnezeu poate remedia lucrul acesta!...

8. - Din punct de vedere moral – duhovnicesc cum ne raportăm noi la Sfânta ÅŸi Dumnezeiasca Împărtăşanie, în condiÅ£iile în care, la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii se împărtăşesc foarte puÅ£ini oameni, gândindu-mă, aici, la situaÅ£ia de la noi din Å£ară?!...

- Ar trebui să ne raportăm printr-o durere adâncă ÅŸi prin începutul unei râvne a mântuirii ce are în centrul ei tocmai pe Cel care ne mântuie. Dacă El este Centrul, atunci haideÅ£i să mergem cu toÅ£ii la El!... La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinţă. Ferice de cel care, indiferent ce vârstă ÅŸi în ce rost al vieÅ£ii se află, se întoarce la trăirea cu Iisus Hristos, fiindcă prin aceasta el se face apostol ÅŸi pentru alÅ£ii!... Ca o concluzie aÅŸ susÅ£ine că, pentru a scoate asemenea apostoli trebuie să ajungem la sacrificiul apostolic ÅŸi misionar de reunire a Bisericilor ÅŸi de revenire la trăirea primilor apostoli, astfel încât, Sfânta Euharistie trebuie să fie ÅŸi temeiul unităţii creÅŸtine a reunirii Bisericilor, a miÅŸcării ecumenice autentice, încununată fiind de strădania îndumnezeirii de pe pământ către cer!...

9. - Cine ar trebui să-şi asume vina sau responsabilitatea pentru abordarea, de multe ori, destul de superficială a acestei probleme fundamentale a spiritualităţii noastre?!...

- Să nu căutăm vinovaÅ£i ci să mergem încrezători cu convingerea că Dumnezeu ne poate ierta de păcatul delăsării duhovniceÅŸti, ÅŸi rugându-ne ca El să ne ia de mână, ca prin potir să ajungem acolo unde am fost, în paradis!... AÅŸadar, Hristos prin Euharistie ne reîntoarce la El, unde datorită comuniunii euharistice vom ajunge la comuniunea (cea veÅŸnică) cu El.

10.  - Mai este, astăzi, relaÅ£ia părinte duhovnicesc – fiu duhovnicesc una sinceră, profundă, într-un cuvânt, autentică?!...

- Mai rar, dar este. Să ne rugăm să se îndesească, să se întărească!...

11.  - Care ar fi soluÅ£ia sau modalitatea îndreptării acestei stări de fapt, a acestei situaÅ£ii de compromis?!...

- Implorând ProvidenÅ£a Divină să privească spre noi cu ochi milostivi ÅŸi povăţuitori, convinÅŸi fiind că se aplică ÅŸi aici cuvântul Scripturii care zice că „Fără de Mine nu puteÅ£i face nimic”.

12.  - CredeÅ£i că lucrările de învăţătură ortodoxă, „catehismele” noastre prezintă corect lucrurile cu privire la această problemă sau sunt destul de scolastice?!...

- Suntem chemaÅ£i să scoatem scolasticul de aici!... Toată învăţătura catehetică are o comoară de izvoare, mult folositoare, cu toate că unele au fost schimbate în conÅ£inutul lor ÅŸi care astfel, nu au făcut altceva decât să servească modernismului ispitit. În general, Catehismele sunt foarte bune dar ÅŸi în ele se strecoară, uneori, păreri subiective.

13.  - Este nevoie, cumva, de o (re)catehizare a credincioÅŸilor noÅŸtri cu privire la această problemă a Bisericii ÅŸi nu numai, adică asistăm, cumva, la o „evoluÅ£ie” istorică a acestei probleme?!...

- Repet, numai ProvidenÅ£a Divină va face lumină în privinÅ£a cursului creÅŸtinismului nostru, care nu se poate concepe decât urcând din nou, spre culmile desăvârÅŸirii!...

14.  VedeÅ£i cumva, o stare de revigorare a acestei situaÅ£ii, sunteÅ£i optimist, în acest sens?!...

- Da, bineînÅ£eles, nu cred, ci sunt convins că Dumnezeu Care a creat Biserica ÅŸi pe om, cu promisiunea că pe Aceasta „Nici porÅ£ile iadului nu o vor birui” nu va întârzia această revigorare până la sfârÅŸit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului „Biserica cea Vie” se va reface Ierusalimul pământesc ÅŸi abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi „un cer nou ÅŸi un pământ nou”.

15.  - Acum în încheierea acestui interviu v-aÅŸ ruga, Preacuvioase Părinte Ioan, să trasaÅ£i câteva concluzii urmate de câteva sfaturi!...

- Dacă dorim ca Dumnezeu să îndrepte mila Sa spre noi ÅŸi Biserica Lui, să fim creÅŸtini ai milei ÅŸi ai iertării ÅŸi să trăim mai mult în Iisus Hristos Euharistic ÅŸi-n evlavie la Maica Domnului ÅŸi aÅŸa, pururea cu Domnul vom fi până la sfârÅŸitul veacurilor!...

- Acestea fiind zise, vă mulÅ£umesc foarte mult, dorindu-vă să aveÅ£i parte de multă sănătate, de mult spor ÅŸi de multe împliniri duhovniceÅŸti!...