Cred musulmanii, evreii şi creştinii în acelaşi Dumnezeu?

„Relatări total diferite nu pot fi toate adevărate”¹

Publicaţia Replik 19.08.2015: Islamul, iudaismul și creștinismul au trei versiuni radical diferite despre ceea ce s-a întâmplat cu Iisus. Problemele majore trebuie să fie discutate cu o mai mare precizie, scrie Stefan Gustavsson, Secretar General al Alianței Evanghelice suedeze.

Ce ar fi dacă toată lumea ar fi îndreptățită în propria sa credință, sau cum spun cinci preoți în Dezbaterea DN² 19/8: „Îndrăznim noi, ca biserică, să proclamăm sus și tare că creștinii și musulmanii merg spre același Dumnezeu, fiecare pe calea sa?”

Desigur, există ceva pozitiv în realizarea unui dialog religios; astfel eliminăm prejudecăți și neînțelegeri. A fost mult timp la modă să se minimalizeze diferențele și a se căuta ce este comun în religiile lumii. Este un cadru confortabil cu obiectivul pozitiv de a elimina tensiuni și conflicte. Dar este, de asemenea, o atitudine care ne obligă să lăsăm gândirea critică deoparte și să ignorăm diferențele reale. Nu mai este important să se analizeze și să se ia o poziție. Întreaga problemă a adevărului și falsului este, astfel, scoasă din discuție.

În timp ce autorii articolului ar dori să ascundă adevărul sub covor, ei pretind că afirmă adevărul despre Dumnezeu. Ei scriu „că noi toți tânjim ca în viața de zi cu zi să-L întâlnim pe Dumnezeul care este viața”, ceea ce nu este deloc adevărat pentru un budist, care, desigur, nu crede într-un Dumnezeu personal.

În ceea ce privește evreii, creștinii și musulmanii, împărtășim premisa Vechiului Testament că există un Dumnezeu personal care a creat universul, care este implicat în istorie și îl consideră pe om o persoană responsabilă. Nu am putea spune că cel puțin aceste trei religii au de fapt același conținut de credință? Această idee stă în spatele propunerii ca biserica suedeză ar trebui să deschidă casele parohiale în zilele de vineri, astfel ca musulmanii fără propriul lor local de rugăciune să le poată folosi.

Problema este că iudaismul, creștinismul și islamul pleacă nu numai de la credința într-un singur Dumnezeu, dar, de asemenea, se referă la persoana istorică a lui Iisus din Nazaret - și au afirmații absolut incompatibile despre El. Cu tot respectul pentru baza pe care a dat-o Nathan Söderblom bisericii suedeze de astăzi, se poate presupune că Iisus din Nazaret este încă piatra din capul unghiului a Bisericii!

Islamul spune ca Iisus nu a murit. Dumnezeu a creat confuzie în locul execuției și soldații romani au răstignit din greșeală persoana greșită. Iisus a scăpat - Dumnezeu a salvat profetul Său - și a fost apoi luat la cer.

Iudaismul spune că Iisus a fost răstignit, a fost executat și a murit. Punct. Iisus a fost umilit în mâinile păgâne. Moartea sa în slăbiciune dovedește că el nu a fost Mesia cel biruitor promis de Dumnezeu în Scripturi.

Credința creștină spune că Iisus a murit și că moartea lui nu a fost o înfrângere, ci a fost o moarte ispășitoare. El a murit pentru păcatele noastre. A făcut parte din planul lui Dumnezeu și, prin urmare Dumnezeu l-a scos pe Iisus din moarte și l-a înviat cu trupul în a treia zi, la o viață umană superioară [Nota trad.: O formulare mai degrabă defectuoasă din punct de vedere ortodox. Ar putea cumva induce impresia unui Iisus arian, care a fost înviat de Dumnezeu (Tatăl?). Noi mărturisim în Crez că Iisus a înviat din morți și S-a înălțat la ceruri… ]

Prin urmare, ne confruntăm cu trei mărturisiri radical diferite despre Iisus:

Islam: Iisus nu a murit.

Iudaism: Iisus a murit, dar nu a înviat.

Creștinism: Iisus a murit și a înviat din morți.

Aici ne confruntăm cu o alegere inevitabilă, de care nu putem să scăpăm; toate religiile nu pot fi adevărate în același timp. Trebuie să alegem care.

Primii creștini erau gata să-și dea viața pentru mărturia că Iisus a înviat din morți și că El este singura cale către Dumnezeu - și nicidecum pentru că toată lumea se mântuia în credința lui Zeus sau lui Osiris.

Comunitatea creștină trebuie să se trezească din somnul Frumoasei adormite și să ia în serios problemele mari. Există cazuri de ori-ori în care trebuie luată o decizie - cum ar fi problema lui Iisus.

Relativismul religios care se răspândește astăzi în biserica suedeză nu este doar o fundătură intelectuală, este o insultă la adresa creștinilor din Irak și Siria, care se confruntă cu cerința de convertire și care sunt gata să-și dea viața pentru credința în Iisus Hristos.

Stefan Gustavsson, Secretar General al Alianței Evanghelice suedeze