Preot Nicolae BordaÅŸiu

O uşă masivă ÅŸi grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din BucureÅŸti. Cu greu reuÅŸeÅŸti să desluÅŸeÅŸti siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcaÅŸului. Zarva ÅŸi căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare ÅŸi urlă pe la geamuri ÅŸi uÅŸi sub formă de claxoane de maÅŸini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au aÅŸezat cuminÅ£i pe scaune, ca ÅŸi cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriÅ£i ÅŸi să aÅŸtepte. Să aÅŸtepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu, la ceas de Vecernie, într-o zi de vineri seara. Oricât de îngândurate sau încărcate le-ar fi frunÅ£ile, nu poÅ£i să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens ÅŸi se îndreaptă toÅ£i, ca la comandă, spre Părintele Nicolae BordaÅŸiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt ÅŸi îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Părintele Nicolae BordaÅŸiu le zâmbeÅŸte ÅŸi le răspunde în aceeaÅŸi manieră. ToÅ£i sunt ai lui, părinÅ£i, copii, bunici, a crescut generaÅ£ii întregi. Are răbdare cu ei la spovedanie, îi mustră ÅŸi îi iartă când greÅŸesc, asemenea unui părinte responsabil.

A moÅŸtenit veleităţile omului dedicat cauzei pe care o susÅ£ine de la tatăl său, Gheorghe, preot ÅŸi dascăl, un luptător, după cum susÅ£ine Părintele Nicolae BordaÅŸiu, pentru unitatea României: Tânăr fiind, entuziast ÅŸi cu dragoste de Å£ară ÅŸi de poporul românesc, a fost unul dintre cei prezenÅ£i pe Câmpia de la Alba Iulia care au zis: «Vrem să ne unim cu Å£ara!»“ De aici începe povestea, iar cuvintele se înnoadă atât de bine unele de altele încât ai impresia că retrăieÅŸti adolescenÅ£a Părintelui Nicolae BordaÅŸiu. Ungurii n-au uitat lucrul acesta, că tata s-a răzvrătit ÅŸi, după impunerea Dictatului de la Viena (1940), l-au condamnat, în lipsă, la moarte. Eu nu puteam gândi să rămân într-o stăpânire străină ÅŸi să învăţ ÅŸcoală într-o limbă pe care nu o cunoÅŸteam. Eu nu ÅŸtiam limba ungurească. Asta a vrut Bunul Dumnezeu să se întâmple. Am plecat eu singur întâi de acasă. Apoi, am venit ÅŸi am luat-o pe sora mea, aveam doar 16 ani. Mama mea murise ÅŸi tatăl meu era ocupat cu ÅŸcoala, cu parohia, cu pământul. Faptul că am rămas fără mama a făcut ca eu ÅŸi sora mea să fim foarte uniÅ£i. Ea nu a putut suporta să rămână fără mine. Când am venit acasă, îÅŸi pierduse graiul de plâns ÅŸi atunci tatăl meu mi-a zis: «Ori o iei ÅŸi pe soră-ta, ori nu mai pleci nici tu.»...

Firul poveÅŸtii continuă cu perioada liceului, absolvit la BeiuÅŸ, unde vedeai oamenii mergând la plug cu căruÅ£a, iar duminica erau îmbrăcaÅ£i impecabil, ca niÅŸte domni adevăraÅ£i de oraÅŸ, un oraÅŸ cu o istorie culturală bogată, care a pus o bază solidă în educaÅ£ia adolescentului cu gânduri ÅŸi aspiraÅ£ii înalte pentru viitor.

Legat tot de oraÅŸul ardelenesc este momentul întâlnirii Părintelui Nicolae cu Episcopul Martir Nicolae Popoviciu, bucuria vieÅ£ii mele acea întâlnire, omul care mi-a îndrumat paÅŸii spre teologie ÅŸi m-a sfătuit îndeaproape, imi povesteÅŸte Părintele Nicolae BordaÅŸiu. Pentru că era în vremea războiului ÅŸi nu era permis decât admiterea la o facultate militarizată, tânărul BordaÅŸiu Nicolae dă admitere la Farmacie, ca să poată urma Teologia. ReuÅŸeÅŸte ÅŸi urmează în paralel cursurile ambelor facultăţi. A urmat o perioadă de care Părintele Nicolae BordaÅŸiu îÅŸi aduce aminte cu mare plăcere. PovesteÅŸte de Gala Galaction - Profesor la Studiul Vechiului Testament, o personalitate a Bisericii noastre, scriitor, profesor. Avea o dragoste enormă faţă de slujbă, faţă de Biserică. Gala Galaction s-a apropiat foarte mult de studenÅ£ii cazaÅ£i la Internatul Teologic, de la Mănăstirea Radu Vodă, mai cu seamă în serile în care venea ÅŸi le vorbea celor 20-35 de tineri ca ÅŸi cum ar fi fost copiii lui.

Pe lista numelor care i-au deschis apetitul pentru cunoaÅŸtere ÅŸi învăţătură se înscriu numai personalităţi marcante. A fost Profesorul Ioan G. Coman, care le făcea expuneri de patrologie, de literatură patristică. Profesorul era o somitate, un savant în materie, cunoscător de limbă greacă ÅŸi latină. Apoi, era Haralambie RovenÅ£a - Profesorul de Studiul Noului Testament, care a publicat nenumărate cărÅ£i de comentarii la Noul Testament. Era un om de o bunătate sufletească ÅŸi de o fineÅ£e deosebite. Filosoful Ioan G. Savin, alt om impecabil, pe care studenÅ£ii îl aplaudau la curs. Mai era stâlpul Ortodoxiei, cum ziceam noi, Profesorul Tudor M. Popescu - marele istoric, care era un om atât de modest… Venea ÅŸi cânta la strană cu noi la slujbele pe care le făceam la Biserica Mănăstirii Radu Vodă, unde Patriarhul Justinian a instituit regim de mănăstire.

Ne-a trimis ca preoÅ£i - slujitori oameni deosebiÅ£i. Acolo a fost Părintele Paulin Leca, care a tradus mai multe cărÅ£i din limba rusă, era foarte bun cunoscător de limba rusă, a fost Maxim Mereanu, care au fost cu toÅ£ii trăitori în Grecia. AceÅŸtia veneau ÅŸi făceau slujba la biserică, împreună cu preoÅ£ii de la facultate ÅŸi cei care erau la internat. Internatul Teologic avea ÅŸi un statut de institut de educaÅ£ie pentru viitori preoÅ£i, îmi mărturiseÅŸte Părintele Nicolae. După care continuă: Am avut, de asemenea, colegi deosebiÅ£i: Mitropolitul Nicolae Corneanu, care a fost ucenicul Părintelui Coman, Arhiepiscopul Gherasim Cristea de la Râmnicu Vâlcea, Mitropolitul Antonie Plămădeală, un bun prieten, Părintele Arhimandrit Roman Braga, care acum este duhovnic ÅŸi slujitor la o mănăstire din America. Cu părintele Roman Braga am frecventat Mănăstirea Antim din BucureÅŸti, unde aveau loc întâlnirile «Rugului Aprins». Printre cei de acolo, Părintele Arhimandrit Benedict GhiuÅŸ era asistent la Catedra de Mistică, pe care o ilustra Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, ÅŸi pe care îl iubeam foarte mult noi, toÅ£i studenÅ£ii…

Venirea la Mănăstirea Antim din BucureÅŸti i-a permis Părintelui Nicolae BordaÅŸiu să cunoască viaÅ£a monahală din interior ÅŸi „Rugul Aprins“. „Ceea ce nu ÅŸtie lumea ÅŸi nici nu are de unde să o ÅŸtie este faptul că venirea la «Rugul Aprins» a părintelui Ioan Străinul se datorează, într-o oarecare măsură, părintelui Roman Braga ÅŸi mie. Noi, studenÅ£i fiind, mergeam des la Mănăstirea Cernica ÅŸi, într-o zi, mergând pe lângă Biserica «Sfântul Lazăr» din cimitirul Cernicăi, am auzit revărsându-se o melodie aparte. Părintele Roman Braga, basarabean fiind, ÅŸi-a dat seama despre ce era vorba. Ne-am oprit, am ascultat ÅŸi am continuat să mergem. Am stat la o Sfântă Liturghie oficiată de către Mitropolitul Nicolae al Rostovului, împreună cu câÅ£iva călugări ruÅŸi refugiaÅ£i acolo, ÅŸi între ei era Părintele Ioan cel Strein. Era ÅŸi un călugăr care ÅŸtia româneÅŸte, traducătorul lor.

Când s-a terminat sfânta slujbă, Părintele Roman Braga a sta de vorbă cu ei. Dintr-una într-alta, le-am spus de Cercul de la Mănăstirea Antim din centrul capitalei. Când ne-am întors la mănăstire, i-am spus părintelui Benedict ce am întâlnit noi la Cernica. Părintele s-a dus împreună cu Sandu Tudor, care era, pe vremea aceea, civil, necălugărit, la Mănăstirea Cernica. Astfel a ajuns Părintele Ioan cel Străin să facă parte din «Rugul Aprins», să fie mentorul nostru spiritual.“

Legat de acest episod, Părintele Nicolae BordaÅŸiu îÅŸi aminteÅŸte clipele în care toÅ£i membrii grupării au primit binecuvântarea rugăciunii neîncetate de la Părintele Ioan: S-a apropiat de fiecare dintre noi, ne-a pus mâna pe cap, ne-a spus binecuvântarea ÅŸi ne-a stropit cu puÅ£ină apă sfinÅ£ită. AÅŸa am început noi o ucenicie grea, care a mers de-a lungul vremii, alături de cei de la Mănăstirea Antim.

Pe timpurile acelea, fiindcă a început acÅ£iunea de atragere a tineretului către Uniunea Tineretului Comunist, tinerii teologi au gândit o altă formă de activitate pentru tineri, aÅŸa s-a înfiinÅ£at AsociaÅ£ia Tineretului Ortodox StudenÅ£esc (ATOS), al cărui preÅŸedinte a fost Părintele Nicolae BordaÅŸiu. Pe cât de frumoÅŸi au fost anii de facultate, pe atât de crânceni aveau să se dovedească cei care le-au urmat. Mai cu seamă perioada anilor 1948-1955, când Părintele Nicolae a stat ascuns de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani de închisoare. A fost descoperit în anul 1955, iar ceea ce a urmat nu poate fi decodificat decât în termeni de carceră grea, suferinţă, lipsuri la TimiÅŸoara, Jilava, Oradea ÅŸi Aiud, fiind deÅ£inut politic între anii 1955-1964.

Referindu-ne, în cele ce urmează, în mod special la Biserica “Sfântul Silvestru” din BucureÅŸti, vom afirma că lăcaÅŸul de cult a fost zidit pe 15 iunie anul 1743, de către jupân Pârvu boiangiul ÅŸi jupâneasa Stanca. AÅŸezământul a fost afectat de două cutremure, unul în anul 1802 ÅŸi celălalt în anul 1838. Cel din urmă a dărâmat complet vechiul edificiu ÅŸi biserica a fost reclădită de Ilie Dimitrie ÅŸi fraÅ£ii săi Ioan, Stoian, Gheorghe, Radu ÅŸi alÅ£ii. SfinÅ£irea a avut loc la data de 15 martie anul 1839.

Turnul clopotniÅ£ei datează din anul 1879. Între anii 1904 ÅŸi 1907, a fost reconstruită ÅŸi mărită actuala biserică, prin grija Părintelui Chiriac Bidoianul ÅŸi a epitropilor Ion ÅŸi Procopie Dumitrescu. Proiectul edificiului aparÅ£ine arhitectului Paul Petricu, iar lucrările au fost conduse de arhitectul Costin Petrescu. În anul 1925, biserica a primit hramul „Sfântul Silvestru“. Hramul principal al bisericii este „Adormirea Maicii Domnului“, prăznuit la 15 august.

Cu toate acestea, biserica este cunoscută mai ales pentru cel de-al doilea hram al său, „Sfântul Silvestru, episcopul Romei“, prăznuit la 2 ianuarie ÅŸi ale cărui moaÅŸte sunt păstrate în interior. După trecerea la cele veÅŸnice a Părintelui Profesor Constantin Galeriu (2003), Părintele Nicolae BordaÅŸiu este numit paroh al Bisericii „Sfântul Silvestru“. Este ajutat în lucrarea sa de către Părintele Profesor Alexandru Gabriel Gherasim – actualul preot paroh, ÅŸi de către Părintele Cristian Galeriu - nepotul Părintelui Profesor Constantin Galeriu, ÅŸi de către Părintele Constantin Argintariu.

În momentul de faţă, biserica este implicată într-un parteneriat pentru construirea ÅŸi finalizarea unui aÅŸezământ pentru bătrâni, care se încadrează deja, într-un Centru Social ÅŸi Cultural ÅŸi care cuprinde o capelă închinată Sfântului Nicolae ÅŸi mai multe cabinete medicale pentru desfăşurarea activităţilor sanitare.

            Revenind, în rândurile următoare, la a vorbi despre Părintele Nicolae BordaÅŸiu, vom observa faptul că, oarecum, ca răsplată, parcă, pentru suferinÅ£ele îndurate în închisoare, SfinÅ£ia Sa îl întâlneÅŸte pe Părintele Profesor Constantin Galeriu - acest duhovnic, părinte ÅŸi paroh al întregii ţări - la Biserica „Sfântul Silvestru“ din BucureÅŸti. Cu Părintele Constantin Galeriu am avut o activitate deosebit de fructuoasă în parohia «Sfântul Silvestru». Era un om extraordinar. El nu era parohul «Sfântului Silvestru» sau a micii parohii de aici, era parohul întregii ţări. Oriunde era solicitat, răspundea cu tot dragul. Era împlinirea vocaÅ£iei lui pastorale, să fie peste tot unde trebuie să fie cunoscut cuvântul lui Dumnezeu. Aici, la biserică, lumea îl iubea foarte mult. Alături de Părintele, am adus o părticică din moaÅŸtele Sfântului Silvestru ÅŸi pe care vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, le-a adus de la Roma, de la Cardinalul Camillo Ruini - Vicar General al Romei.

Atunci Părintele Patriarh Teoctist a Å£inut o cuvântare în cuprinsul căreia a rostit poate cel mai frumos imn adus Sfântului Silvestru de către cineva. Eu am scris un acatist pentru Sfântul Silvestru pe care îl citim cu regularitate în biserică ÅŸi îmi dau seama, cunoscând bine viaÅ£a Sfântului Silvestru ÅŸi recitind acest cuvânt al patriarhului Teoctist din Catedrala «San Giovani», Laterno, ce cuprins teologic ÅŸi ce formă frumoasă, artistică, literară, avea cuvântul acesta, pe care îl avem aici, în biserică, din anul 2003.  

Părintele Profesor Constantin Galeriu a trecut la cele veÅŸnice pe data de 10 august anul 2003. I s-a aÅŸezat locul de aÅŸteptare a Învierii lângă marginea bisericii, pe care a iubit-o atât de mult. Neîncetat, de cinci ani, vin oameni de peste tot, pentru a-i aduce un omagiu, să se roage pentru sufletul lui. Florile ÅŸi luminile sunt nelipsite de la mormântul părintelui atât vara, cât ÅŸi iarna.

În altă ordine de idei, acum, la un moment al bilanÅ£ului pastoral – misionar, duhovnicesc ÅŸi apologetic, scriu aceste rânduri omagiale, festive ÅŸi aniversare, pentru a-i mulÅ£umi, cu sinceră recunoÅŸtinţă ÅŸi caldă afecÅ£iune pentru tot ce a făcut bine atâtor oameni ÅŸi fii duhovniceÅŸti, cărora le-a conturat ÅŸi marcat viaÅ£a ori personalitatea în sens pozitiv ÅŸi luminos. Îl asigurăm că în sufletele ÅŸi în inimile noastre nu va fi niciodată tratat sau abordat ca un pensionar ci ca un pururea harnicul, dinamicul, neobositul ÅŸi deosebitul Părinte Spiritual Nicolae BordaÅŸiu.

În aceste clipe, cuprins fiind de emoÅ£ie, respect, recunoÅŸtinţă ÅŸi veneraÅ£ie m-am tot gândit, preÅ£ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări ÅŸi sentimente faţă de SfinÅ£ia Sa, căci constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uÅŸor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care îl cunosc de, relativ, puÅ£ină vreme adică doar câÅ£iva ani, aici – la biserica ce-l are de ocrotitor spiritual ÅŸi pe Sfântul Domnitor Român Neagoe Basarab ÅŸi care a a avut, printre alÅ£ii, un veritabil slujitor sacerdotal, pastoral, omiletic ÅŸi catehetic - în persoana Părintelui Profesor Constantin Galeriu.

            Altfel spus, Părintele Nicolae BordaÅŸiu, după cum am enunÅ£at ÅŸi mai sus, se conturează ÅŸi se identifică, cel puÅ£in în mintea ÅŸi în inima mea, prin câteva trăsături ÅŸi calităţi distincte: - în primul rând caracterul, onoarea ÅŸi demnitatea Părintelui apoi vocea sa inconfundabilă – caldă ÅŸi mângâietoare; după aceea cultura teologică ÅŸi nu numai cu care este înzestrat datorită muncii ÅŸi tenacităţii Preacucerniciei Sale – care este un autodidact înnăscut ÅŸi foarte perseverent; comportamentul, felul său de a fi ÅŸi de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit ÅŸi unic, fiind foarte respectuos, accesibil ÅŸi deschis, la orice oră ÅŸi în orice loc sau împrejurare, toate acestea descoperind, în persoana sa, o generozitate ÅŸi o etică a bunului simÅ£ pe care le-a cultivat de-a lungul întregii sale vieÅ£i ÅŸi care astăzi le întâlneÅŸti tot mai rar!...

            AÅŸa încât, citindu-i ÅŸi expunându-i, încă o dată, mai amănunÅ£it, referinÅ£ele sale biografice mă uit, cu multă admiraÅ£ie, că s-a născut la 22 mai anul 1924 în localitatea Săbolciu din judeÅ£ul Bihor. Tatăl său, Gheorghe, a fost învăţător ÅŸi din anul 1929 ÅŸi preot, iar mama, Maria- nepoată de văr Mitropolitului Vasile Mangra - a fost casnică.

Începutul ÅŸcolii primare l-a făcut în satul natal, apoi la Oradea unde a ÅŸi studiat cinci clase la liceul Emanoil Gojdu. Când a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost silită să se refugieze ÅŸi s-au stabilit într-un sat sărac, dar cu oameni bogaÅ£i sufleteÅŸte - Poiana MoÅ£ilor. A terminat liceul în oraÅŸul BeiuÅŸ, un oraÅŸ mic dar cu bogat trecut istoric.

După cedarea Ardealului aici erau două Episcopii, Prefectură de JudeÅ£ si apăreau trei ziare. În timpul liceului a fost pedagog la internatul ortodox de baieÅ£i. În acest oraÅŸ a avut prilejul să-l cunoască ÅŸi să fie aproape de Episcopul Martir Dr. Nicolae Popoviciu, un înÅ£elept ierarh ÅŸi mare patriot.

După Examenul de Bacalaureat a urmat cursurile Facultăţilor de Teologie ÅŸi Farmacie din BucureÅŸti. A avut ca profesori la Teologie pe marii dascăli ÅŸi PărinÅ£i Profesori: Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Nae Popescu, RovenÅ£a, Gala Galaction precum ÅŸi pe Profesorii Teodor M. Popescu ÅŸi Ioan G. Savin. În acelaÅŸi timp avea colegi de facultate pe MitropoliÅ£ii Nicolae Corneanu, Bartolomeu Valeriu Anania, Antonie Plămădeală, Episcopii Roman Stanciu ÅŸi Gherasim Cristea, Arhimandritul Roman Braga, sau pe Costel Bărbulescu, Teodor DamÅŸa ÅŸi Eliade Buciuc.

A făcut parte, după cum am mai spus ÅŸi în răndurile anterioare, din grupul de tineri de la „Rugul Aprins” de la Mânăstirea Antim din BucureÅŸti, unde împreună cu alÅ£i 11 colegi ÅŸi prieteni, între care Nae Nicolau, Roman Braga, Valeriu Streinu, Andrei Scrima, au primit binecuvântarea rugăciunii de la Părintele Ioan Kulâghin sau cel Străin.

A fost secretar ÅŸi apoi preÅŸedintele AsociaÅ£iei StudenÅ£ilor de Teologie. Pentru a contracara activitatea utecistă în rândul studenÅ£ilor, cu binecuvântarea Părintelui Arhimandrit Benedict GhiuÅŸ, împreună cu Roman Braga ÅŸi Gheorghe Domăşneanu au înfiinÅ£at AsociaÅ£ia Tineretului Ortodox StudenÅ£esc (ATOS) fapt care a făcut să fie arestaÅ£i mulÅ£i din ei în anul 1948.

Părintele Nicolae BordaÅŸiu a stat ascuns ani îndelungaÅ£i (anii 1948-1955) prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit ÅŸi arestat în anul 1955, au urmat ani grei de închisoare prin TimiÅŸoara, Jilava, Oradea ÅŸi Aiud, fiind deÅ£inut politic între anii 1955-1964. După eliberare a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul Ioan Cantacuzino, unde a făcut parte dintr-un colectiv care a preparat pentru întâia oară în România gama globulina din sânge retro-placentar.

Întâlnirea cu Părintele Patriarh Justinian Marina în anul 1968 i-a schimbat drumul vieÅ£ii. Patriarhul Justinian ÅŸi Ministrul Mircea MaliÅ£a din august anul 1968 până în februarie anul 1969 au stăruit la autorităţi ca să obÅ£ină numirea sa ca Profesor la Seminarul Teologic Ortodox din BucureÅŸti. Părintele Patriarh Justinian l-a hirotonit diacon ÅŸi apoi preot, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, în 30 noiembrie anul 1969. În acest timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, avînd ca îndrumător pe Părintele Profesor Dumitru Stăniloae.

În anul 1973 a plecat la studii la Paris, unde a frecventat prelegerile profesorilor Jean Mrie Le Guillou O.P., Charles Kannengisser, Alain Besancon, Henri Bouillard ÅŸi unde a obÅ£inut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle” (nr. 367/ 01.10.1974). În timpul studiilor la Paris, prin Ion CuÅŸa, i-a cunoscut pe Ion Mămăligă, Eugen Ionescu (căruia i-a procurat Filocalia). Datorită Părintelui Dumitru Stăniloae, l-a Întâlnit pe Emil Cioran. L-a cunoscut pe Preotul Virgil Gheorghiu ÅŸi nu în ultimul rand pe Părintele Arsenie Boca. De asemenea, printre foarte mulÅ£i alÅ£ii,  a fost apropiat sau este în continuare, al Părintelui Arhimandrit Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea – MureÅŸ, al Mitropolitului Ardealului de veÅŸnică amintire ÅŸi preÅ£uire Dr. Antonie Plămădeală, precum ÅŸi al Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, sau al Mitropolitului Dr. Nicolae Corneanu al Banatului, apoi al Părintelui Arhimandrit Nicodim Dimulescu – StareÅ£ul Emerit al Mănăstirii Crasna – Prahova.

Dar cea mai importantă relaÅ£ie a fost cu teologii de la Institutul Ortodox Saint-Serge din Paris: Olivier Clement ÅŸi Michel Evdokimov. Revenit în Å£ară a fost din nou Profesor la Seminar Teologic (1975) până în octombrie anul 1981, când este transferat la Biserica Sfântul Silvestru, unde este ÅŸi acum. Aici a avut meritul de a fi între cei dintâi care au început predarea religiei în ÅŸcoală, imediat după decembrie anul 1989.

Tot aici a ajutat tineretul să cunoască învăţătura de credinţă ÅŸi în colaborare cu „Comunitatea Taize” din FranÅ£a, începând cu anul 1990, a organizat participarea tinerilor la întâlnirile de tineret creÅŸtin din Europa. Iar până la urmă, a fost Prefesor ÅŸi Director la Seminarul Teologic Ortodox din BucureÅŸti, perioadă în care l-a cunoscut (ÅŸi) pe Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – pe care l-a ÅŸi ajutat, când a fost nevoie.

A publicat studii ("FrumuseÅ£ea ÅŸi însemnătatea preoÅ£iei după Sfântul Grigorie Teologul") ÅŸi multe predici. A acordat foarte multe interviuri diferitelor trusturi de presă ori posturi de radio ÅŸi televiziune din Å£ară. Împreună cu Părintele Profesor Constantin Galeriu au intrat în legătură cu biserica San Silvestro din Roma pentru a obÅ£ine, pentru biserica de aici, Sfintele MoaÅŸte ale Sfântul Silvestru, pe care le-a adus de la Roma P.F.Părinte Patriarh Teoctist ArăpaÅŸu, depunându-le în Biserica Sfântul Silvestru din BucureÅŸti, la 3 noiembrie anul 2002.

A făcut parte, în mai multe legislaÅ£ii, din Adunarea Eparhială ÅŸi PermanenÅ£a Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei BucureÅŸtiului. A fost distins cu rangul de Iconom Stavrofor de către P.F. Părinte Patriarh Justinian ÅŸi apoi ÅŸi de către P.F. Părinte Patriarh Teoctist – amândoi, de veÅŸnică amintire ÅŸi pie memorie!…

După trecerea în veÅŸnicie a Părintelui Profesor Constantin Galeriu (la 10 august anul 2003) Părintele Nicolae BordaÅŸiu este numit Paroh al Bisericii Sfântul Silvestru, ascultare pe care a îndeplinit-o, cu multă pricepere, dragoste ÅŸi abnegaÅ£ie, timp de aproape ÅŸapte ani.

Cu alte cuvinte, în mintea ÅŸi în inima mea, personalitatea SfinÅ£iei Sale se identifică prin câteva trăsături ÅŸi calităţi distincte, ÅŸi anume: în primul rând prin maturitatea ÅŸi bogata experienţă sau înÅ£elepciune pastorală ÅŸi duhovnicească, prin ataÅŸamentul său faţă de valorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc ÅŸi mai puÅ£in sofisticat sau complicat; după aceea prin tenacitatea ÅŸi perseverenÅ£a lui, prin dispoziÅ£ia pe care o are spre intensificarea eforturilor în vederea rezolvării unei probleme, atunci când situaÅ£ia o cere;  prin luciditatea ÅŸi spiritul critic însoÅ£it de foarte multă înÅ£elegere ÅŸi condescendenţă; pe urmă prin spiritul său de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susÅ£inute într-un mod foarte concis, coerent dar ÅŸi consistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!...

De asemenea, mai are ÅŸi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreÅ£ie ÅŸi modestie ieÅŸite din comun care îÅ£i inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc ÅŸi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritualităţii noastre romăneÅŸti ÅŸi ortodoxe!...

            A ajuns la o vârstă, venerabilă, la care probabil, se gândeÅŸte mai mult la ce a fost în urmă, făcându-ÅŸi tot felul de bilanÅ£uri deÅŸi, eu personal îi sugerez să nu renunÅ£e, în mod definitiv, la toate aspectele activităţii sale, care una este foarte folositoare multor oameni – slujitori ai altarelor sau credincioÅŸi ai Bisericii noastre dreptmăritoare!...

            Cugetând la activitatea ÅŸi la personalitatea Preacucerniciei Sale, care este foarte bine conturată ÅŸi cât se poate de autentică ÅŸi de firească, mă gândesc la darul omului providenÅ£ial cu care l-a înzestrat Creatorul ÅŸi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu ÅŸi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care sfinÅ£ia sa l-a cinstit ÅŸi l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea ÅŸi abnegaÅ£ia!...

            De aceea, m-aÅŸ bucura să ÅŸtiu că atât contemporanii cât ÅŸi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoÅŸtinÅ£a ÅŸi preÅ£uirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce este ÅŸi înseamnă (sau ar trebui să însemne) în conÅŸtiinÅ£a ÅŸi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată ÅŸi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita, foarte repede binefăcătorii ÅŸi înaintaÅŸii noÅŸtri dar încerc, totuÅŸi, să–mi fac un act de încurajare ÅŸi de optimism ÅŸi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele său va fi pronunÅ£at cu veneraÅ£ie ÅŸi respect, pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni ÅŸi care fapte sunt consemnate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel VeÅŸnic în Împărăţia Sa cea cerească ÅŸi veÅŸnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte; rugăciuni cărora mă alătur ÅŸi eu, dorindu-i să ne trăiască în continuare întru mulÅ£i, folositori ÅŸi roditori ani!... 

Åžtiind aÅŸadar, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Nicolae BordaÅŸiu este un prilej de mare înălÅ£are sufletească ÅŸi de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înÅ£elepciune, abnegaÅ£ie ÅŸi dăruiere, mă (mai) gândesc ce repede îi uităm noi pe aceÅŸti oameni, pe aceÅŸti slujitori ai vieÅ£ii noastre bisericeÅŸti ÅŸi ai spiritualităţii noastre duhovniceÅŸti, fiindu-le prea puÅ£in recunoscători pentru toate căte ne-au făcut ÅŸi ne-au dăruit ei nouă, neaducându-ne, astfel, aminte „de mai marii noÅŸtri”!... Dar, „noi locului ne Å£inem, cum am fost, aÅŸa rămânem”!...

            În încheiere, eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej ÅŸi marea ÅŸansă de a-l întâlni ÅŸi (de) a-l cunoaÅŸte pe Parintele Profesor Nicolae BordaÅŸiu – mare personalitate a spiritualităţii noastre româneÅŸti contemporane ÅŸi, nu în ultimul rând de a avea posibilitatea să-mi exprim, ÅŸi cu această fericită ocazie, în scris, recunoÅŸtinÅ£a ÅŸi omagiul meu, acum, (ÅŸi) la acest ceas aniversar, când îi doresc să aibă parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor ÅŸi de binecuvântate împliniri duhovniceÅŸti!...

Totodată, un gând sincer ÅŸi profund, de aleasă afecÅ£iune, consideraÅ£ie ÅŸi admiraÅ£ie faţă de Maica Preoteasă – Doamna Rodica Gabriela BordaÅŸiu – stâlp, reazăm, prieten sincer, de neasemuită nădejde, al Părintelui Nicolae – pe parcursul întregii sale vieÅ£i, plină de încercări, obstacole, piedici, suferinÅ£e dar ÅŸi cu momente de bucurie, înălÅ£are spirituală ÅŸi optimism creÅŸtinesc!...