Mână Petre la adânc (poezie) (2614) -
Marius Buianu - 03-02-2012
Noaptea inţelegerii mele ascunde peştii
Iar constiinta mă ceartă
Că barca mie goală
Vâslesc aproape de ţărm, de teamă
Rar câte-o rază de lună arată faţa apei
Şi oboseala mă cuprinde sau bătrâneţea
Am auzit că unii vin cu bărcile pline
Nu sunt mulţi dar multă bucurie aduc
Celor săraci
Valurile mari stau să mă răstoarne
Şi teama se răsfrânge făcându-mă
Să-mi cârmesc barca spre tărm
Simt o rusine faţa de asteptările
Alor mei care credeau că pot
Să-i ajut, fiind timpul meu.
Atunci aud în mine o voce care-mi spune
Să mân mai adânc
Acolo voi găsi...
citeste mai mult