Avem Lumina Învierii-n fire (poezii)

Avem Lumina Învierii-n fire

Avem Lumina Învierii-n fire,

Avem Luminii sfinte, veghetori,

Monahi cu ceru-n suflet și-n privire,

Cuvântului vieții, rugători.

Avem Lumina Învierii-n fire,

În mânăstiri e cerul pe pământ,

Ne-nconjură străbunii cu iubire

Și-n Înviere, veșnicul Cuvânt.

4 martie 2015

Cu cerul în priviri

Bun sătean cu cerul în priviri,

Veșnicia e la tine-n suflet,

E Cuvântul veșnicei Iubiri

Ce învie în altar de cuget.

E Treimea-n veci de veci slăvită

Sus de cer și-n lume pe pământ,

Pururi e în firea ta smerită

În lumina Sfântului Cuvânt.

Bun sătean cu cerul în priviri,

Porți veșmânt a purității haină,

Împăratul veșnicei Iubiri

Te-a chemat la Cina cea de taină.

21 aprilie 2015

Hora, cer și veșnicie

Se întinde hora mare

Până-n prag de sărbătoare,

Pe opinci saltă pământul

Și prin plete-adie vântul.

Tot pe loc, pe loc, pe loc,

La brâu flori de busuioc

Ne sfințesc un neam și-o țară,

Vatra multimilenară.

Hora, cer și veșnicie,

Rai, Cuvânt și bucurie,

N-are început, sfârșit,

Într-un neam înveșnicit.

16 martie 2015

Întristare

Zile de-ntristare,

Cenușiu de nori

Până-n înnoptare,

Până-n prag de zori.

Și în înnoptare,

Triste-s câte sunt

Fără-nseninare,

Fără de Cuvânt.

Candele sunt stinse

Fără miru-I sfânt,

Cuvintele-s plânse

Fără de Cuvânt.

18 aprilie 2015

Gânduri la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh

Lumină este Domnul Învierii

E-n Înălțare veșnicul Cuvânt,

Lumina Învierii-n noi o lasă,

E-n pogorâre-n inimi Duhul Sfânt

Și-n Duhul Sfânt e viața luminoasă.

Lumină este Domnul Învierii,

Fiii Luminii toți oamenii sunt,

El ne preschimbă lacrima durerii

În raiul învierii în Duh Sfânt.

În noi e-n pogorâre Duhul Sfânt

Până în clipa sfântă de-nviere

Când înviați de veșnicul Cuvânt

Lumini vom fi în slavă și putere.

20 aprilie 2015

Nins de flori

Ninse flori de măr și de cais…

Trec prin satul sufletului meu,

Trec pe uliți, parcă e un vis,

Printre ninse flori, e Dumnezeu.

Dumnezeu în sat, este acasă,

Nins de flori de măr și de cais,

Frumusețea florilor ne lasă

Într-un sat de dor de cer, de vis.

Nins de flori de măr și de cais,

Dumnezeu în sat, este acasă.

Sat străbun de dor de rai, de vis,

Ești în veșnicia luminoasă.

22 aprilie 2015

Gânduri la sărbătorea

Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel.

Pământ și neam sunt mărturie

Ascunde-n el comori, pământul,

De oase sfinte de martiri

Ce au mărturisit Cuvântul

Iubirii fără mărginiri.

Pe oasele lor temelie,

Zidit e neamul în Cuvânt

În vatra țării, ctitorie

Cerescului etern Cuvânt.

Pământ și neam sunt mărturie

Martirilor oriunde-ar fi,

Prin ei e țara ctitorie

Cuvântului în veșnicii.

20 aprilie 2015

Până-n prag de Înviere

Plopi înalți și foșnitori,

Pe drum în aliniere,

Doinesc pentru călători

Până-n prag de Înviere.

Iarna plâng în viscoliri

În sărmanii trecători,

Tânguiesc doinirea-n firi

Până-n prag de veșnici zori.

Primăvara-n înfrunziri

Doinesc cu cei în durere,

Ne sunt plopii în doiniri

Până-n prag de Înviere.

25 aprilie 2015

Gânduri la sărbătoarea Sfintei Treimi

Pecetea Treimei e-n suflet

Pecetea Treimei e-n suflet,

Voință, rațiune, simțire,

Pe-altarul de jertfă din cuget,

În toți Trinitatea e-n fire.

Pecetea Iubirii e-n suflet,

Duh Sfânt, Adevăr și Viață,

Cuvântul Treimei e-n cuget,

Ne-nvie, ne dă sens, ne-nvață.

Treimea e-n jertfă în lume

În Cel ce e Domnul Cuvânt,

În toți Învierea rămâne,

Treimea-i în cer, pe pământ.

20 aprilie 2015

Prescuri zilelor de mâine

O furtună frânge grâne,

Alte holde-n vremi apar

Prescuri zilelor de mâine

Pentru jertfă la altar.

Și din jertfă-n noapte-adâncă

E-nvierea în Duh Sfânt

Pe-un altar de neam de stâncă,

De furtună neînfrânt.

Risipită e durerea,

Furtuni trec pe câte sunt,

Neamul e în Învierea

Domnului jertfit Cuvânt.

25 aprilie 2015

Ușa firii să deschidem

Ghetsimani… pașii trădării

Nu se-aud, ei vin abil

Și cu ei, fiul vânzării

Se apropie tiptil.

Este noapte, întuneric,

Vânzătorul înnoptat

Se apropie himeric

De Cuvântul întrupat.

Trădarea, pecetea-și pune

Pe-un obraz înlăcrimat,

Printr-o falsă plecăciune

Și-un fățarnic sărutat.

Fiul Omului se vinde

Prin fățarnicul sărut,

Și în jertfă ne cuprinde

Cel ce-i fără de-nceput.

Și ostașii-L înconjoară,

E legat Cuvântul, dus

Spre osânda de ocară,

Judecat este Iisus.

Și osânda-i răstignirea

Domnului etern Iisus,

Se cutremură-n veci firea

Pe pământ și-n lumi de sus.

Cel ce vrea să ne adune

În iubire în Duh Sfânt,

În smerire se supune

Veșnicul ceresc Cuvânt.

Pe al vieții Domn Îl vinde

Cu fățarnicul sărut,

Și trădarea se întinde

Până-n prag de Absolut.

Domnul Sfânt, cu fața plânsă,

Vrea iertare să îi dea,

Nu-L vede, n-aude însă

Vânzătorul, noaptea-i grea.

Judecat, Cuvântul duce

Pe-al Său spate biciuit

Greaua lumii întregi cruce

Sângerând, în chip smerit.

Moare El în răstignire

Spre-a primi-nvierea Lui

Lumea-ntreagă, din iubire,

Dragoste mai mare nu-i.

Plângem, zi de tânguire

Pentru sufletul creștin,

Pentru toți moare-n smerire

Veșnicul Cuvânt Divin.

Umbra nopții se întinde

Și trădăm și răstignim

Și Cuvântul se tot vinde

Cât nu vrem să Îl primim.

Suferă Hristos durerea

Răstignirii ce Îi dăm,

El ne dăruie-nvierea,

Nu e drept să Îl trădăm.

Ușa firii să deschidem

Înviatului Cuvânt,

Să-L primim, să nu Îl punem

Sub o piatră de mormânt.

18 martie 2015