Folosim cookies de navigare (ce nu pot fi dezactivate) și de analiza a traficului (inactive, ce pot fi activate prin click pe Accept) | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 3708

POEZII

Pr. Costică Moroianu
Tags: ;

Ştergarul Veşnicei Iubiri

Cuvântul veşnicului har,
Iubire fără de hotare,
Vine la noi cu un ştergar
Spre-a ne spăla pe fiecare.

Cum pe Apostoli i-a spălat,
Pe toţi de spală rând pe rând,
Cuvântul Vieţii Împărat
Ne spală-n rugi şi-n lacrimi, blând.

Smerenia-i ştergarul sfânt,
Ea şterge rănile spălate
De veşnicul ceresc Cuvânt
Şi Împăratul vieţii-a toate.

Şi sângele-I, în răstignire
Ni-l dă Cuvântul Dumnezeu
Spre-a fi spălaţi în duh, în fire,
De-orice păcat, oricât de greu.

Având smerenia în fire,
Ştergarul veşnicei Iubiri,
Să îi dăm dreaptă folosire
Ştergând atâtea răni din firi.

Prin noi, Hristos în fiecare
Spală şi şterge răni pe rând,
Să primim sfânta Lui spălare
Şi ştergerea de răni de gând.

Să primim sângele Iubirii
Ce e-n vărsare pentru toţi
Şi în adâncul rost al firii
Să înviem cu El din morţi.

Si în lumina Învierii
Să fim eternul Lui sobor,
Şi unşi cu mirul mângâierii
Să Îi fim candele de dor.

27 februarie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu


                                    Gânduri la Vinerea Mare

Hristos învie în lume pentru toţi

Catapeteasma gândurilor noastre
S-a rupt în două-n templul de pământ,
De-aceea a venit de sus de astre,
Să o refacă, veşnicul Cuvânt.

Să fie în altar de cuget Cerul
Şi în biserica din noi, Duhul cel Sfânt,
Să fie-n noi în veci de veci
Misterul Iubirii Înviatului Cuvânt.

S-au despicat în noaptea răstignirii
Pietre-ntristate-n tânguiri de vânt,
Mai sângeră în înnoptarea firii,
În răstignire, veşnicul Cuvânt.

E-ncununat cu spini şi în durere,
De ură, de păcate-nsuliţat,
Aşteaptă lumea sfânta Înviere
Spre-a fi-n lumina Celui Înviat.

Toţi suntem fiii Vieţii-atotstăpâne,
Hristos învie-n lume pentru toţi,
În noaptea morţii nimeni nu rămâne,
La toti ne dă-nvierea Lui din morti.

În Sine ia a lumii-ntregi durere
Cuvântul infinitului Mister,
Luminii suntem fii în înviere
Şi pe pământ şi-n lumi presus de cer.

27 februarie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Pe Golgota

Pe Golgota vieţii noastre
Duce crucea lumii-ntregi
Plâns de îngeri şi de astre,
Cel ce-i rege peste regi.

Crucea-i grea, dar nu se plânge,
Sub ea cade biciuit
Şi-n iubirea Lui ne strânge
Şi se lasă răstignit.

Spinii, fruntea-I încunună
Şi din sânge răsar flori,
Vrea din jertfa-I împreună
Să-nviem în veşnici zori.

Grabnic I se bat piroane
În picioare şi în mâini,
Şi Cuvântul plin de rane,
Frânt pe cruce-i şi în pâini.

Şi în fiecare-nvie,
Moartea lumii înfrângând,
Spre-a fi vii în veşnicie,
În iubirea-I, luminând.

31 martie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Ghetsimani

În Ghetsimani e noapte-adâncă,
Şi-n rugă-s picături de sânge,
Cuvântul lăcrimează încă
Şi-n mila-I lumea-ntreagă strânge.

Şi pomii freamătă-n durere
Şi crengi plecate-s la pământ,
Mai este până la-nviere,
Legat e veşnicul Cuvânt.

Si de la Ana la Caiafa
Cuvântul Vieţii este dus
Şi se înalţă-n volburi pleava
Şi grâul e zdrobit, distrus...

Se coace-o pâine, o prescură,
Cuvântul Sfânt e judecat,
Asupra Lui e-atâta ură
Ce Îl răneşte ne-ncetat.

O cruce cât întreaga lume
O duce pe grumaz, smerit,
Se lasă răstignit anume
Spre a-nvia în noi, slăvit.

Cuvântul, veşnică Iubire,
Ne dă Iubirea Lui la toţi
Spre a-nvia întreaga fire,
Spre a-nvia pe toţi din morţi.

Sărutaţi rănile Iubirii
Ce sângeră pe cruce-n firi,
În răni, în spini, sunt trandafirii
Pe fruntea veşnicei Iubiri.

Cu mirul lacrimilor sfinte,
Femei mironosiţe vin,
E plâns Cuvântul în cuvinte
Şi uns e trupul Lui divin.

Dar vine clipa Învierii
Presus de lacrimi şi mormânt,
De-nvolburările durerii,
Învie veşnicul Cuvânt.

De-ai mers pe drumul Crucii Sale
Şi ale altora dureri
Pe Golgota ai dus pe cale,
N-ai mers pe drum spre nicăieri.

Ai mers pe drumul Învierii,
Pe al Iubirii drum ai mers,
Al rugăciunii şi-al tăcerii,
Al Învierii-n univers.

Din Ghetsimani spre Înviere,
Golgota este la mijloc,
Ne-nalţă crucea din durere
Spre-al Învierii sfânt soroc.

12 februarie 2015
Preot Costică Moroianu



Bat clopote în Ierusalim

Azi intră în Ierusalim
Stăpânul vieţii-a toate,
Cu flori de gânduri să-L primim,
Cu suflete curate.

Să nu ne-ntoarcem deci din drum,
Nici din buna gândire,
Să-L însoţim smeriţi acum,
În rugi şi cu iubire.

Spre jertfă merge pe pământ
Spre-a noastră înviere,
Slăviţi eternul Sfânt Cuvânt
Pe crucea de durere!

Să nu Îi fim osânditori
Uitând că preamărire
I-am dăruit de sărbători
În duh şi-adânc de fire.

Pe drumul Golgotei, din greu,
În Săptămâna Mare
Să fim cu Bunul Dumnezeu
Pe-a postului cărare.

Durerile-I să le simţim,
Pentru toţi e-n durere,
Ca fiecare-n veci să fim
Cu El în înviere.

Cu pruncii-Osana să-I cântăm
Din lacrima durerii,
Cu El în suflet să cinăm
În slava Învierii.

Lumina-I sfântă s-o primim
Transfigurând pământul,
Lumini la cina Lui să fim
Mărturisind Cuvântul.

Ierusalimul e şi-n noi
Cetate de primire,
Cuvântul vieţii de apoi
Ne dă-nvierea-n fire.

Bat clopote-n Ierusalim
Şi în adânc de fire,
Cuvântul Vieţii să-L primim
Cu rugi şi cu iubire.

Spre patimi merge pe drum greu
Cuvântul, în tăcere,
Să-L însoţim pe Dumnezeu
Spre-a noastră înviere.

3 martie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



                                          Gânduri la Joia Mare


Lacrimi mari şi picături de sânge

Suflă vântul prevestind furtună,
Şi Apostolii-osteniţi, au adormit,
Şi pe cer nu-s stele, nu-i nici lună,
Şi în noapte-i cerul împietrit.

Lacrimi mari şi picături de sânge
Sunt în ruga Domnului Cuvânt,
În iubirea-I lumea-ntreagă strânge,
Cerul ni-L deschide în Duh Sfânt.

Vine-asupra Lui clipa trădării,
Cu viclean sărut este vândut
Veşnicul Cuvânt, noaptea vânzării
E sporită-n gânduri pe pământ.

Şi cu frânghii e legat Cuvântul,
Între suliţi spre osândă-i dus,
De cutremur e cuprins pământul
Când pe cruce-i răstignit Iisus.

Moarte şi durere pentru cine?
Pentru Cel ce ne-nmulţeşte pâini,
Pentru Cel ce ne-a făcut doar bine,
Ce Îi dăm? Piroane lungi în mâini.

Răstignim Cuvântul Sfânt în fire
Ori de câte ori păcătuim,
Sângeră în noi a Lui Iubire,
Nu-L vedem si nu Îl auzim.

Moare-n noi şi-nvie-n fiecare
Ca în Înviere toti să fim
Si ne dă eterna Lui iertare
Ca-n Lumina-I pururi să trăim.

Doamne al Vieţii şi-al Iubirii,
Fii cu noi în inimi pe pământ,
În altarul din adâncul firii
Dă-ne-a Ta-nviere în Duh Sfânt.

27 februarie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Ierusalim

Ierusalimul de azi, ieri
Şi cel ce e dintotdeauna
E locul unde-n veci nu pieri,
'Ţi-ntinde-n el Dumnezeu mâna.

Ierusalimul cel ceresc,
De-acolo vine Domnul Sfânt,
Ierusalimul pământesc
Primeşte Veşnicul Cuvânt.

Şi din Ierusalim coboară
În Ierihonul cel de jos,
Cuvântul, vieţii Primăvară,
Pascalul Miel Iisus Hristos.

Coboară-n Ierihon să-I scoată
Pe cel rănit de-orice tâlhar,
Iubirea-I, lumea-ntreagă scapă
De răni şi-al morţii grele-amar.

Şi în Ierusalim revine
Spre răstignire şi dureri,
Ierusalimul cel din mine
'L-aşteaptă-n lacrimi, în tăceri...

Domnul Vieţii şi-al Iubirii,
Spre-a ne-nălţa din rătăciri,
Acceptă răstignirea firii
A lumii-ntregi în pătimiri.

Şi duhul osanale-I cântă,
Păcatele-mi Îl răstignesc,
lubirea-I mă binecuvântă
Şi-n Înviere-L regăsesc.

Ierusalimul cel din mine
Primeşte Veşnicul Cuvânt
Şi-n Învierea Lui rămâne
Şi sus în cer şi pe pământ.

29 ianuarie 2015,Constanţa
Preot Costică Moroianu


                       Gânduri la Duminica după Botezul Domnului


Noi suntem fiii Luminii

Nu mai adunăm lumină,
Nici în duh, nici în priviri,
Inimile se închină
Nopţii multor amăgiri.

Spune-n noaptea minţii noastre
Cel ce-i veşnicul Cuvânt
Pe pământ şi sus de astre:
Eu Lumină lumii sunt.

E cunoasterii Lumină
În adâncul înnoptat,
Noaptea minţii e-n ruină
Prin Cuvântul înviat.

E Lumina Învierii
Ce ne-nalţă din pământ
Zvântând lacrima durerii,
Înviatul Domn Cuvânt.

E lumina vieţii firii
Pe pământ şi sus de cer,
Domnul Vieţii şi-al Iubirii,
Logosul etern Mister.

Rătăcim orbiţi de patimi
Şi-nnoptăm în rătăciri,
Ni se-arată printre lacrimi
Domnul veşnicei Iubiri.

Rostul, El ni-l luminează
Şi destramă înnoptări,
Drumul vieţii ni-l veghează,
Ne dă binecuvântări

Spre-a-l străbate fără patimi
Şi cu sufletul curat,
Ne-nnoptat şi fără lacrimi,
În Cuvântul înviat.

Noi suntem fiii Luminii,
De-nnoptăm, s-o căutăm
De pe marginea ruinii
Şi în inimi s-o aflăm.

Aurul nu e lumină
Nici în cer, nici pe pământ,
E valoare în ruină,
Rug e veşnicul Cuvânt.

Într-o frângere de pâine,
În altarul din duh, sfânt,
Înviind, zilei de mâine,
Lumini să fim în Cuvânt.

El e Viaţă şi Iubire,
Adevăr, Cale spre cer,
Doamne, dă-ne-nveşnicire
În lumina-Ţi, Sfânt Mister.

10 ianuarie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



                                  Gânduri la Duminica a II-a din Post
                                 Vindecarea slăbănogului



Doar Tu ne eşti vindecător

Avem nevoie de iertare,
De-al Tatălui etern Cuvânt,
De Părintească-mbrăţişare,
De înviere în Duh Sfânt.

Slăbănogită ne e firea
În vremi, mai mult sau mai puţin,
Ne vindecă însă Iubirea
Jertfitului Cuvânt divin.

Rătăcitori pe-a vieţii cale,
Slăbiţi suntem, şi în căderi,
Lumina Învierii Sale
Ne dă însă în duh puteri.

Ne-adună-n taina învierii
Cerescul înviat Cuvânt,
Ne ştie rănile durerii,
Le vindecă al Său Duh Sfânt.

Ne-nalţă din slăbănogire
De trup, de duh, Cuvântul Sfânt,
Ne vrea-n eterna Lui Iubire,
Cerescul înviat Cuvânt.

Slăbim în trup şi-n duh în lume
Şi-n înnoptare împietrim,
Dar slăbănogi nu vom rămâne
Cât în Cuvânt nădăjduim.

Cum Domnu-n evanghelii sfinte
Pe slăbănog l-a vindecat,
Cuvântul veşnic, în cuvinte
Ne vindecă neîncetat.

Eşti, Doamne Sfinte-n noi în lume,
Nu Te vedem, nu Te-auzim,
Şi duhu-n pustiiri rămâne,
Şi-n duh şi-n trup slăbănogim.

Nădejdea noastră-i însă-n Tine,
În evanghelii-ai vindecat
Pe slăbănogul în suspine
Şi de păcate l-ai iertat.

De suntem în slăbănogire,
Doar Tu ne eşti vindecător,
Ne dă iertare şi iubire
Şi-al tău sărut pe răni ce dor.

Ne eşti de-a pururi vindecare,
Cuvântule-nviat din morţi,
Ne dă cereasca Ta iertare,
Ne-ntâmpină-n eterne porţi.

Ne dă şi nouă-a Ta iertare,
Ca slăbănogi să nu mai fim,
Ne dă eterna vindecare
Ca-n veci de veci să Te slăvim.

22 februarie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Nădejdea sfântă a credinţei

E Învierea darul veşniciei
Cuvântului jertfit şi înviat,
E Primăvară sfântă bucuriei
De-a fi-n lumina Lui neîncetat.

E Învierea darul suferinţei
Cuvântului în jertfă pe pământ,
Este nădejdea sfântă a credinţei
Că vom fi vii în veşnicul Cuvânt.

E Învierea daru-mpărăţiei
Iubirii, nesfârşitei bucurii,
Cuvântul e Izvorul bucuriei
De-a învia cu El în veşnicii.

27 februarie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Vii suntem în Duh Sfânt

Ne-nvăluie tăcerea
Pe drumuri de pământ,
Mergem la Învierea
Cerescului Cuvânt.

E noaptea-n risipire,
Făclii se-aprind în mâini,
Cuvântul, din jertfire,
Învie-n frânte pâini.

Rămâne-ne noi Iubirea
Cerescului Cuvânt,
Înfrântă-i răstignirea,
Vii suntem în Duh Sfânt.

3 martie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Lumina Învierii e în duh

În lumile de dincolo de cer
Călătorim şi ne-nălţăm în duh,
Pe rând ne cheamă veşnicul Mister,
Cuvântul Sfânt presus de-orice văzduh.

Ne amăgim crezând că moştenire
Avem aici în lume pe pământ,
Pe rând ne cheamă veşnica Iubire
În Învierea Domnului Cuvânt.

Adie-n duh Pascala mângâiere,
Sus, inimi, sus, presus de-orice văzduh!
E-n noi Cuvântul Sfânt în înviere,
Lumina Învierii e în duh.

4 martie 2014, Constanţa
Preot Costică Moroianu



Veşnicia am aflat-o în sat

O căsuţă şi un geamantan
Îmi revin în gând, şi-un drum de ţară,
Preoţia mea, în primul an
A-nceput în prag de primăvară.

M-a întâmpinat un bun sătean
În iţari, cu un cojoc pe umeri,
Cu căciulă neagră de-astrahan,
Veşniciei, anii nu îi numeri.

Veşicia am aflat-o-n sat,
În sătenii care m-au primit,
În Cuvântul vieţii înviat
În adânc de suflete, slăvit.

18 martie 2015, Constanţa
Preot Costică Moroianu

06-05-2015
De acelasi autor:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu