Cum a fost instituită Sfânta Împărtășanie și de ce ortodocșii folosesc pâine, iar nu azimă

Cum a luat ființă Taina Sfintei Împărtășanii

(...) Mântuitorul nostru Iisus Hristos, voind să înfiinÈ›eze această Sfântă È™i dumnezeiască Taină, mai înainte a pregătit minÈ›ile omeneÈ™ti cu Sfânta Sa învățătură, pentru ca aceÈ™tia să o poată înÈ›elege È™i primi. În acest scop, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a săturat mulÈ›ime de noroade în chip minunat, È™i apoi le-a È›inut o cuvântare despre Pâinea cea Cerească, arătând luminat despre nevoia cea mare pe care o au oamenii de a se împărtăși cu Trupul È™i Sângele Său, pentru a dobândi viaÈ›a cea veÈ™nică.

Și le-a zis lor: "Eu sunt Pâinea VieÈ›ii, cine vine la Mine, nu va flămânzi, È™i cine crede în mine nu va înseta niciodată!Amin, amin grăiesc vouă: cel ce crede în Mine, are viață veÈ™nică. Eu sunt Pâinea VieÈ›ii. PărinÈ›ii voÈ™tri au mâncat mană în pustie È™i au murit. Pâinea ce  se pogoară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu mai moare! (...) Eu sunt Pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta, va fi viu în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da, este Trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaÈ›a lumii. Amin, amin grăiesc vouă, de nu veÈ›i mânca Trupul Fiului Omului È™i de nu veÈ›i bea Sângele Lui, nu veÈ›i avea viață întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu È™i bea Sângele Meu, are viață veÈ™nică, È™i Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi. Căci Trupul Meu este adevărata mâncare È™i Sângele Meu este adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu È™i bea Sângele Meu, rămâne întru Mine È™i Eu întru El" (Ioan 6, 35-56).

Acestea sunt cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, prin care El a binevoit să vestească oamenilor întemeierea Tainei Sfinte a Împărtășaniei. Prin aceste luminate cuvinte, El ne-a descoperit că este Pâinea VieÈ›ii, care s-a pogorât din cer, că Trupul Său este adevărata mâncare È™i Sângele Său este adevărata băutură, că cel ce mănâncă Trupul Său are viață veÈ™nică È™i că El îl va învia în ziua cea de apoi. Mântuitorul nostru a descoprit aceste mari taine oamenilor, pentru ca ei să-È™i poată da seama cât de mare este această Taină prin care omul se uneÈ™te cu Dumnezeu È™i Dumnezeu se uneÈ™te cu omul.

Cum s-a făcut instituirea acestei Sfinte și dumnezeiești Taine

Instituirea acestei Sfinte Taine a făcut-o Mântuitorul nostru la Cina cea de Taină, cu o zi mai înainte de PaÈ™tile iudeilor È™i înaintea Sfintelor Sale Patimi. Despre această instituire, EvangheliÈ™tii sinoptici vorbesc aÈ™a: "Iar pe când mâncau ucenicii, a zis: LuaÈ›i, mâncaÈ›i, acesta este Trupul Meu, È™i luând paharul È™i mulÈ›umind, le-a dat, zicând: beÈ›i dintru acesta toÈ›, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru mulÈ›i se varsă, spre iertarea păcatelor" (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 17-20).

Iar Sfântul Apostol Pavel spune Corintenilor, zicând: "De la Domnul am primit ceea ce v-am dat vouă: Domnul Iisus, în noaptea în care a fost prins, a luat pâine, È™i după ce a mulÈ›umit, a frânt È™i a zis: Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi: Asemenea È™i paharul pentru Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu. Aceasta să o faceÈ›i întru pomenirea Mea. Pentru că ori de câte ori mâncaÈ›i această Pâine È™i beÈ›i acest Pahar, moartea Domnului vestiÈ›i, până la venirea Lui" (I Cor. 11, 23-26).

AÈ™adar, atât dumnezeieÈ™tii EvangheliÈ™ti, cât È™i marele Apostol Pavel, au arătat că Sfânta Euharistie a fost instituită pentru totdeauna spre a se săvârÈ™i întru pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos È™i spre iertarea păcatelor, până la a doua Venire a Lui. Această instituire este atât de limpede È™i precisă, încât È™i protestanÈ›ii, care au lepădat aprape toate Tainele, s-au văzut nevoiÈ›i să recunoască Sfânta Euharistie ca Taină aÈ™ezată de ÎnsuÈ™i Domnul Iisus Hristos.

Cum a fost săvârÈ™ită această Sfântă Taină în Biserica lui Hristos după instituirea ei

Chipul prăznuirii PaÈ™telui de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos întăreÈ™te temeiul dogmatic al practicii ecumenice Ortodoxe, de a sluji dumnezeiasca Litughie, cu pâine dospită, nu cu azimă, cum fac romano-catolicii. (...) Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos nu a sărbătorit PaÈ™tele iudaic la Cină pentru că încă nu era vremea lui, ci El a făcut un PaÈ™ti deosebit, la care a mâncat pâine È™i nu azimă. Romano-catolicii îÈ™i sprijină părerea È™i practica lor pe Evanghelile sinoptice, după care s-ar părea că Mântuitorul, la Cina cea de Taină, ar fi sărbătorit PaÈ™tele iudaic.

Evanghelistul Ioan, însă, spune precis că Iisus Hristos a fost judecat È™i răstignit înainte de PaÈ™tele iudaic. Contrazicerea dintre sinoptici È™i Ioan este numai aparentă È™i dispare printr-o atentă luare-aminte (Exod 12, 5; Lev. 22, 5; Num. 9, 1; Deut. 16,1); serbarea PaÈ™telui, adică junghierea mielului pascal se făcea în seara zilei de 14 Nisan È™i È›inea 7 zile, adică până la 21 Nisan. EvangheliÈ™tii sinoptici (Mt.26, 17-19; Mc.14, 12-26; Luca 22, 7-13), numără cu totul opt zile de azimă, socotind printre acestea È™i ziua de 14 Nisan, în seara căreia se prăznuiau PaÈ™tile.

Deci EvangheliÈ™tii sinoptici pun PaÈ™tile în prima zi a azimelor. După ei, în ziua de 14 Nisan, fiind zi de azimă (iar după obiceiul iudaic, începând cu seara zilei din ajun, adică din seara zilei de 13 Nisan) înseamnă că PaÈ™tile care se serba în seara zilei de 14 Nisan nu era începutul zilelor azimelor, ci se afla în cursul lor. Astfel, întâia zi de azime în care, cum spun EvangheliÈ™tii sinoptici, a avut loc Cina cea de Taină È™i instituirea Euharistiei, nu era ziua de PaÈ™ti, ci înaintea PaÈ™tilor, exact ceea ce arăta Sfântul Evanghelist Ioan, când spune Cina cea de Taină cu o zi înainte de PaÈ™ti (Ioan 13,1).

AÈ™adar, Mântuitorul nu a serbat PaÈ™tile iudaic È™i nu a mâncat azime la Cină. Iată că istorisirea EvangheliÈ™tilor sinoptici se armonizează întru totul cu aceea a Evanghelistului Ioan, care spune limpede, că a doua zi după ce a fost prins Iisus, a fost adus dis-de-dimineață la Pilat, iar iudeii nu au intrat în pretoriu, care era loc păgânesc, ca să nu se spurce, căci trebuiau să mănânce paÈ™tile (Ioan 13, 28).

Deci, a doua zi după Cina cea de Taină, iudeii încă nu mâncaseră paÈ™tile, deci nu sosise sărbătoarea la care se mânâncă azime... De altfel, dacă Mântuitorul ar fi serbat la Cina cea de Taină PaÈ™tile iudaic, masa aceasta ar fi trebuit numită PaÈ™ti, iar nu Cină, la care s-a mâncat pâine dospită, nu azime. (Ioan 13,28).

Cum se săvârÈ™ea această Sfântă Taină după ÎnălÈ›area Mântuitorului la cer

După ÎnălÈ›area Mântuitorului la cer, SfinÈ›ii È™i dumnezeieÈ™tii Săi ucenici È™i Apostoli au urmat neschimbat practica dumnezeieÈ™tii Euharistii, după Predania cea sfântă pe care o moÈ™teniseră de la Învățătorul lor, Iisus Hristos, folosind la această Sfântă Taină pâine È™i vin, nu azimă. Aceasa se vede limpede din cartea Faptelor Apostolilor, unde citim aÈ™a: "Și erau neobosiÈ›i în ascultarea învățăturii Apostolilor È™i în frângerea pâinii È™i în rugăciuni" (Fapte 2, 43). Și puÈ›in mai jos zice: "În fiecare zi, cercetând cu râvna Biserica, iar în casă frângând pâinea, primeau împreună hrana cu inima curată È™i veselă" (Fapte 2, 46). Tot aÈ™a È™i marele Apostol Pavel, când vorbeÈ™te Corintenilor despre Cuminecătură, numeÈ™te Pâinea Euharistică – ARTOS – pâine dospită, nu azimă (I Cor. 9,16). Afăm È™i din istoriile cele vechi, că în Biserica primară, pentru săvârÈ™irea Sfintei Euharistii, se folosea pâine dospită adusă de creÈ™tini ca prinos la biserică È™i care era pâine obiÈ™nuită în casele lor, adică pâine de grâu dospită, iar nu azimă.

Sfânta Euharistie are un caracter dublu: de Taină È™i de Jertfă

Din această cauză a stat totdeauna în legătură cu Sfânta Liturghie. (...) Când se adunau creÈ™tinii în casele lor la rugăciune, pentru a săvârÈ™i Sfânta Liturghie, mai întâi înălÈ›au rugăciuni, pentru a săvârÈ™i Sfânta Liturghie, iar acestea erau imnuri È™i psalmi, apoi se făceau citiri din Vechiul Testament, iar mai apoi din Epistolele SfinÈ›ilor Apostoli, precum È™i din Evanghelii, aÈ™a după cum arată lămurit despre acestea istoricul Eusebiu. După Evanghelie se citea o rugăciune pentru toÈ›i oamenii, pentru împăraÈ›i, pentru cei din dregătorii, ca să petreacă viaÈ›a lor lină È™i cu odihnă în toată evlavia È™i curăția (I Tim. 2, 2-3), pe urmă se făcea sărutarea păcii, simbolul frăției (Rom. 16, 16), apoi se aduceau darurile prinoaselor (I Cor. 10,22), care constau în pâine, vin, poame È™i alte roade ale pământului. La aceasta se adaugă predica, pecum vedem la Sfântul Apostol Pavel, care fiind în Troada, unde erau adunaÈ›i ucenicii ca să frângă pâinea, a prelungit cuvântul până la miezul nopÈ›ii (Fapte 20,7).

După toate acestea, venea la rând actul cel mai însemnat, adică plinirea Jertfei Euharistice, care în Sfânta Scriptură este numită Frângerea Pâinii (Fapte 2,42). Aceasta se făcea după pilda Mântuitorului: se rostea o rugăciune de mulÈ›umire, la care poporul răspundea Amin (I Cor. 10,16). Urmau pomenirile celor vii È™i celor morÈ›i (Evr.13, 7), se rostea Rugăciunea Domnească (Tatăl Nostru) È™i apoi se făcea Împărtășirea cu Sfintele È™i Prea Curatele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos È™i după mulÈ›umirea È™i rugăciunea de la sfârÈ™it se elibera poporul să meargă în pace la casele lor (Fapte 2, 42).

Sursa: fragmente din Arh. Ilie Cleopa, Despre Vise și Vedenii, Ed. Bunavestire, Bacău

Note:

• Expresia evangheliile sinoptice se referă la trei dintre evangheliile canonice: Matei, Marcu È™i Luca. Denumirea vine de la faptul că aceste trei evanghelii pot fi aranjate într-un sinopsis, adică aÈ™ezate în coloane paralele pentru a se observa asemănările È™i diferenÈ›ele dintre ele în relatarea aceloraÈ™i evenimente.
• 14 Nisan – Ziua sărbătoririi PaÈ™telui la evrei, totodată È™i prima lună după echinocÈ›iul de primăvară după calendarul evreiesc.