Bunurile retrocedate Bisericii Ortodoxe Române nu se înstrăinează, ci ajută pe români (RO)

În legătură cu ştirile apărute în mass-media referitoare la demersurile parohiilor, mănăstirilor şi eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române pentru retrocedarea proprietăţilor bisericeşti confiscate în timpul regimului comunist, interpretate maliţios de unele instituţii de presă, precizăm:

1. Prin Legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863 au fost confiscate de către Statul român în mod nediscriminatoriu şi fără măsuri compensatorii atât proprietăţile mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte, cât şi cele neînchinate. În urma acestei decizii a Statului, parohiile şi mănăstirile ortodoxe nu s-au mai putut întreţine şi nu au mai putut desfăşura operă socială şi educaţională. Aşa se justifică asumarea în anii 1864 şi 1893 de către Statul român a obligaţiei compensatorii de a acorda o contribuţie modestă la salarizarea personalului cultelor religioase şi a susţine financiar întreţinerea şi activităţile unităţilor bisericeşti.

2. După anul 1948, regimul comunist a confiscat terenurile agricole şi forestiere, precum şi imobilele bisericeşti, cu excepţia locaşurilor de cult. Ca urmare, Biserica a fost obligată să îşi diminueze drastic activitatea misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională.

3. Începând cu anul 1990, Biserica Ortodoxă Română a redobândit posibilitatea de a-şi împlini misiunea în libertate şi a desfăşura o amplă operă social-filantropică şi cultural-educaţională în beneficiul societăţii româneşti. Astfel, în prezent, în Patriarhia Română funcţionează peste 670 de instituţii sociale, medicale şi educaţionale şi sunt derulate peste 750 de proiecte şi programe pastoral-misionare, social-caritabile şi cultural-educaţionale pentru comunităţile româneşti din ţară şi, în ultimii ani, din străinătate. Pentru întreaga sa operă socială de care beneficiază aproape 1 milion de români, eparhiile Patriarhiei Române au cheltuit în anul 2012 aproximativ 70 milioane lei.

Pentru întreţinerea, consolidarea şi restaurarea locaşurilor de cult, în majoritate monumente istorice aflate în patrimoniul cultural-naţional, şi pentru susţinerea multiplelor activităţi ale Bisericii în favoarea societăţii româneşti, se impune în mod imperios retrocedarea proprietăţilor bisericeşti confiscate de fostul regim comunist din România. Imobilele retrocedate nu vor fi vândute străinilor, ci vor fi folosite pentru înfiinţarea unor instituţii educaţionale, social-caritabile, medicale şi culturale.

4. În ceea ce priveşte unele şcoli din Bucureşti, ca Liceul de Muzică «Dinu Lipatti», situat în Str. Principatele Unite; Grădiniţa nr. 123, situată în Calea Floreasca; Grupul Şcolar Industrial Mecanică Fină, Şcoala Generală nr. 71 «Ioan Ducici», situată în Calea Moşilor, precizăm că imobilele revendicate au fost edificate de la început de către Biserica Ortodoxă Română cu destinaţia şcolară, păstrată şi după confiscarea lor de către regimul comunist în anul 1948. Asigurăm pe toţi cei interesaţi că după retrocedarea acestor edificii Bisericii noastre, şcolile respective îşi vor păstra atât profilul actual (muzică şi artă, economic, cultură generală), cât şi corpul profesoral, iar elevii pot aparţine oricărei confesiuni creştine sau religii. Patriarhia Română se va implica în creşterea calităţii actului educaţional al tinerei generaţii şi în susţinerea elevilor săraci, dar cu bune rezultate la învăţătură, pentru binele societăţii româneşti, aşa cum au solicitat în ultimii ani numeroşi părinţi şi profesori, care observă că şcolile private concurează adesea şcolile de stat.

Reamintim că Statul român nu a retrocedat Bisericii bunurile confiscate în timpul secularizării averilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar în ultimii 20 de ani nu au fost restituite decât parţial bunurile bisericeşti confiscate abuziv de către regimul comunist (clădiri, terenuri agricole, păduri).

În concluzie, retrocedarea proprietăţilor bisericeşti confiscate de regimul comunist este un act de dreptate şi, în acelaşi timp, de susţinere a multiplelor activităţi sociale ale Bisericii de ajutorare a celor săraci şi defavorizaţi, precum şi a copiilor şi tinerilor din şcoli.

Indiferent de numărul şcolilor, trebuie promovată calitatea actului educaţional. În acest context, cooperarea dintre Biserică şi Şcoală nu trebuie să fie doar o dorinţă pioasă, ci o datorie morală. În orice caz, bunurile retrocedate Bisericii Ortodoxe Române nu se înstrăinează, ci ajută pe români, întrucât dreptatea şi generozitatea sunt componente esenţiale ale demnităţii umane, atât în plan individual, cât şi social.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE/ 20 noiembrie 2013