Izvorul Tamaduirii - praznuit la Titesti-Valcea

Izvorul Tămăduirii este sărbătoarea prăznuită de către Biserica Ortodoxă în fiecare an, în Săptămâna Luminată, în prima vineri după Paște. Este praznic închinat Maicii Domnului. Originea sărbătorii are la bază povestea unei minuni petrecute lângă un izvor de lângă Constantinopol.

Un orb și-a recăpătat vederea atunci când s-a spălat pe ochi cu apa dintr-un izvor. Omul orb a ajuns la acel izvor călăuzit de viitorul împărat al Bizanțului de la acea vreme, Leon I (457- 474, pe atunci neîncoronat) căruia îi ceruse apă. Împăratul fusese călăuzit și îndemnat, la rândul lui, să meargă acolo, de glasul Maicii Domnului care i-a spus: „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Împăratul Leon I a construit acolo, ulterior, o biserică din zid.

În această zi, în lăcașurile de cult, după Liturghie, se face sfințirea Aghiasmei Mici. Oamenii obișnuiesc să bea apa sfințită din această zi pentru a fi protejați de boli și duhuri rele.

În Titești-Vâlcea, în ziua de Izvorul Tămăduirii, se obișnuiește ca sătenii să se adune la troița din Pomărețe (Tărure) unde preotul bisericii din localitate, Tudor Viorel, a săvârșit anul acesta slujba de sfințire a apelor (a Aghiasmei Mici).

„Crucea a fost ridicată de bunicul meu, Nicolae (Lae) Popa, cel care a avut o moară în Titești. A avut și hanul din sat, din centru. Când era secetă, oamenii veneau aici, la locul de întâlnire al acestor izvoare și făceau slujbă. De cele mai multe ori, după ce plecau ei de aici, ploua! Izvoarele care se întâlnesc aici sunt provenite din Pârâul Corbului și Valea Tomancului. Troița s-a construit din anul 2014, pe vremea în care, în sat, slujea părintele Marius. Atunci s-a ridicat troița asta, care a fost sfințită” (Gheorghe Popa).

Câțiva enoriași cu drag pentru păstrarea tradițiilor locale, s-au mobilizat și le-au împărțit celor prezenți acolo, ouă roșii, cozonac și bucate gătite acolo, la un foc câmpenesc. A fost o adevărată sărbătoare și, în același timp, un real prilej de socializare între săteni. Cinste tuturor celor care, unindu-și eforturile, nu lasă tradițiile locale să piară!