PSIHOLOGIA ATEISTA SI PSIHOLOGIA ORTODOXA

 

DEFINIȚIA PSIHOLOGIEI ȘI CELE DOUĂ IPOTEZE FUNDAMENTALE

Psihologia este definită ca studiul științific al minții și comportamentului. Comportamentul este observabil, deci poate fi studiat direct. Mintea nu poate fi studiată direct, ci doar prin manifestările sale. Aici este loc pentru ipoteze.

Pentru a aplica metoda științifică, cercetătorii pun întrebări cu privire la mecanismul unui fenomen psihic observat și emit ipoteze care să explice cât mai bine fenomenul.

O ipoteză este aceea că psihicul este forma de manifestare a creierului. Sufletul nu își găsește loc în această ipoteză. De aceea, Psihologia bazată pe ea poate fi numită Psihologie ateistă. Ea nu recunoaște existența sufletului și a lui Dumnezeu. Este Psihologia care se predă în mod obișnuit, în universități.

Altă ipoteză este că psihicul este rezultatul interacțiunii dintre suflet și creier. Psihologia bazată pe această ipoteză și pe Învățătura Ortodoxă poate fi numită Psihologie Ortodoxă.

CARACTERUL ȘTIINȚIFIC AL PSIHOLOGIEI ORTODOXE

Deși este considerată, în mod obișnuit, neștiințifică, Psihologia Ortodoxă are caracter științific, în sensul că respectă principiile cercetării științifice.

Există și un precedent în acest sens. Comunitatea științifică internațională acceptă Psihologia pozitivă ca fiind științifică, deși conține o mare parte din Filosofia antică și ideile religioase.  Psihologia pozitivă este studiul științific al împlinirii și fericirii persoanei umane și aduce dovezi științifice pentru multe afirmații religioase. Faptul că are în componența ei, afirmații religioase nu o face să-și piardă caracterul științific. Tot așa ar trebui să gândim și în cazul Psihologiei Ortodoxe! Faptul că admite învățătura ortodoxă despre suflet nu o face să-și piardă caracterul științific.

În plus, savantul Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei și profesor universitar la Facultatea de Medicină din București, susținea clar caracterul științific al noțiunilor de „suflet” și „Dumnezeu”. În lucrarea, Fiziologie filosofică, el afirma: „Viaţa este efectul a două cauze imateriale: una, cauza secundară sau suflet – unică pentru fiecare fiinţă vieţuitoare; alta, cauza primară sau Dumnezeu – unică pentru totalitatea fiinţelor vieţuitoare”.

Marele medic și botanist Carl Linné, în cartea Systema naturae, scria: „Cum unitatea presupune ordinea în orice specie, este necesar să atribuim unitatea progeneratoare unei Ființe atotputernice și atotștiutoare, adică lui Dumnezeu, a Cărui operă este creația”.

Cercetările din Neurofiziologie și Fizică cuantică au arătat că neuronii au un fel de antene cuantice care comunică cu o entitate cuantică, pe care noi o numim, suflet. Lumina acționează asupra retinei, semnalele electrice generate sunt conduse spre creier, ajung în centrul vederii din lobul occipital și de aici, sunt transmise sufletului. În modul acesta persoana conștientizează ceea ce vede. Și invers, persoana (sufletul) vrea să miște mâna dreaptă, mesajul cuantic ajunge la centrul motor din creier, iar acesta transmite semnalele electrice către mușchi.

Când Cain l-a omorât pe Abel, sufletul lui Cain a plănuit uciderea. Cain s-a făcut vinovat, tocmai pentru că sufletul său a ales răul. Nu a avut nicio scuză de boală cerebrală. Nu creierul singur a acționat involuntar, ci sufletul a acționat conștient!

Neacceptând existența sufletului și a minții în suflet, Psihologia ateistă și Psihiatria ateistă fac o eroare imensă, confundând boala neurologică cu boala mintală (psihică). Implicația socială este enormă, deoarece duce la stigmatizarea ființelor umane prin atribuirea etichetei de „bolnav mintal”.

Copilul cu anxietate sau fobie nu este un „bolnav mintal”. Nu mintea este afectată, ci creierul. Când amigdala cerebrală este activată, ea trimite un răspuns de frică spre cortexul cingular anterior și cortexul orbitofrontal. Proiecțiile suplimentare de la amigdală la hipotalamus activează răspunsurile endocrine la frică, ducând la eliberarea de adrenalină și cortizol pentru a ajuta la pregătirea organismului pentru luptă sau fugă. Este evident că mintea este informată despre aceste reacții, dar nu ea este cauza lor!

Hipersensibilitatea amigdalei cerebrale are multe cauze biologice, dintre care una este intens studiată de cercetătorii de azi: disbioza intestinală, adică dezechilibrul florei intestinale. Da, dezechilibrul microflorei intestinale poate cauza permeabilizarea barierei hematoencefalice și pătrunderea în creier a unor compuși inflamatori. Și astfel, un copil cu disbioză intestinală ajunge să fie considerat bolnav mintal și internat la secția de psihiatrie, pentru tratament psihiatric care îi afectează și mai mult creierul.

Prea mult timp s-a folosit greșit noțiunea de „casă de nebuni”! Acolo sunt închise ființe umane care se confruntă cu probleme neurobiologice, oameni care merită respectați ca și ceilalți pacienți de la Neurologie, Endocrinologie, Oncologie, Geriatrie, etc. Oameni care așteaptă un diagnostic corect și un tratament adecvat care să regleze funcțiile biologice perturbate și astfel, să alunge și manifestările de tip psihiatric.

CINE ESTE ADEVĂRATUL NEBUN?

Adevăratul psihopat este cel cu suflet bolnav, pătimaș, așa cum ne arată și etimologia: psyche = suflet, pathos = boală, patimă.

Adevăratul nebun este cel despre care spune Sfânta Scriptură: „Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor” (Ps. 13:1). Adevăratul nebun este și cel ce și-a agonisit avere și nu se gândește la cei săraci, fiindcă lui i-a zis Dumnezeu: „Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12:20).

Adevăratele boli psihice sunt patimile: viclenia, ura, invidia, fățărnicia, nemilostivirea, etc. Acestea se află în suflet și pentru ele, vom fi pedepsiți, dacă nu avem pocăință. Dar prin pocăință, primim de la Dumnezeu iertare și îndreptare.

Aceste patimi sunt alegeri libere ale omului și nu există explicații, precum disbioza intestinală. Nu din cauza disbiozei suntem vicleni și nemilostivi!

La Judecată, va zice Dumnezeu celor de-a stânga: „Duceți-vă de la mine blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau. Străin am fost și nu M-ați primit, gol și nu M-ați îmbrăcat, bolnav și în temniță și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? El însă, le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.” (Matei 25: 41-45).

Nu vor spune: „N-avem nicio vină, am avut disbioză intestinală și ni s-a afectat creierul, de aceea nu te-am ajutat”. Nu vor spune așa, ci va fi precum este scris în Sfânta Scriptură. Căci sufletul lor a folosit rău libertatea, au ales răul în locul binelui. Aceștia sunt nebunii care nu au ales ce este bun, ci ce este ne-bun!

Dar copiii și adolescenții cu autism, depresie, anxietate, fobii, ADHD, tulburare de stres posttraumatic, tulburare obsesiv-compulsivă, epilepsie, schizofrenie, nu sunt nebuni, ci ființe umane fragile, care se confruntă cu situații neurobiologice copleșitoare, cu cauze multiple: disbioză intestinală, stres psiho-social, expuneri la poluanți și la radiații electromagnetice, alimente cu chimicale periculoase. Ei au nevoie de un diagnostic corect și un tratament care să vizeze cauzele. Au nevoie de relaxare, alimentație sănătoasă, mișcare, socializare, activități constructive și un mediu cât mai curat, atât fizic cât și moral. Să nu uităm nici de Sfintele Taine ale Bisericii!

Atât de mult ne-au afectat concepțiile Psihologiei ateiste și ale Psihiatriei ateiste, încât ne este greu să admitem că disbioza intestinală poate produce schizofrenie! Însă, cercetările așa arată. Transferul de bacterii intestinale de la bolnavii cu shizofrenie la șoareci, a făcut ca șoarecii să prezinte simptome de tip schizofrenic.

La copiii cu disbioză intestinală, se permeabilizează bariera intestinală și trec în sânge factori inflamatori care afectează apoi bariera hematoencefalică, producând neuroinflamație cu simptome neuropsihiatrice. Tratamentele antiinflamatorii alese cu grijă de medici, precum și refacerea microflorei intestinale, conduc la atenuarea și chiar dispariția simptomelor neuropsihiatrice.

De aceea, este foarte important să admitem modelul Psihologiei Ortodoxe, singura care face distincția corectă între psihopatie și boala neurobiologică și pune la dispoziție cadrul conceptual pentru un diagnostic corect și un tratament eficient.

 

Antonella Fattorusso, Lorenza Di Genova,  Autism Spectrum Disorders and the Gut Microbiota, Nutrients, 2019.

Dr. N. C. Paulescu, Noţiunile „Suflet” şi „Dumnezeu” în Fiziologie, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1944, Ed. Credinţa Strămoşească, 2004.

Prof. Dr. Ing. Gheorghe Sandu (Ieromonah Grigorie), Evoluţia spre Creator, Editura Mitropolia Olteniei, 2003.

Roger Penrose, Mintea noastră cea de toate zilele, Ed. Tehnică, 2001.

Prof. Dr. Ing. Gheorghe Sandu (Ieromonah Grigorie), Ştiinţă şi Credinţă împreună pe calea Adevărului, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007.

Carlo Romano Settann, Gut microbiota alteration and modulation in psychiatric disorders: Current evidence on fecal microbiota transplantation, Progress in Neuro-Psychopharmacology and Biological Psychiatry, 2021.

Sharma Sonali, Bipul Ray, Mechanistic Insights into the Link between Gut Dysbiosis and Major Depression: An Extensive Review, Cells, 2022.

Feng Zhu,  Ruijin Guo,  Transplantation of microbiota from drug-free patients with schizophrenia causes schizophrenia-like abnormal behaviors and dysregulated kynurenine metabolism in mice, Molecular Psychiatry, 2019.

Enrico Patrono, Schizophrenia, the gut microbiota, and new opportunities from optogenetic manipulations of the gut-brain axis,  Behavioral and Brain Functions, 2021.

(Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 88)