Casa memorială Panait Cerna

Cu câțiva ani în urmă, în trecere prin zona de podiș a Dobrogei, am remarcat un indicator al localității Cerna, aflată pe un drum secundar în raport cu traseul parcurs de noi. Indicatorul localității ne-a amintit de numele poetului Panait Cerna. Am decis să ne abatem de la traseu, să vedem localitatea. Odată ajunși acolo, bucuria a fost mare când am realizat că putem vizita casa memorială Panait Cerna. Am stat de vorbă cu Vasilica Rusu Costea, strănepoata poetului, care ne-a oferit câteva detalii interesante legate de biografia poetului și locația în care ne aflam, într-un scurt dialog purtat cu aceasta.

Panait Cerna (1881-1913), poet, filozof, critic literar, translator, jurnalist, se naște în comuna Cerna din județul Tulcea. Tatăl său a fost învățătorul Panait Stanciof venit din Sumla, Bulgaria, în 1875. 

În scurta perioadă a vieții sale, a avut o activitate extrem de bogată, materializată în studii superioare absolvite la Facultatea de Filozofie din București, unde a fost coleg cu Eugen Lovinescu, în colaborări cu numeroase reviste (Revista „Moderna”, revista „Ovidiu” din Constanța, revista „Semănătorul”, „Convorbiri literare”, etc.)

În anul 1905 se îmbolnăvește grav de o boală de plămâni. În anul 1910 îi apare primul său volum de poezii, la Editura ”Minerva”. În anul 1913 își susține teza de doctorat „Lirica de idei”, luându-și doctoratul cu magna cum laude!

Nu poate învinge boala lui de plămâni, se stinge din viață în anul 1913, la doar 32 de ani.

— Casa memorială „Panait Cerna” din localitatea cu același nume  este o casă construită din ceamur.  Este un material care se pune ud în construcție. Se usucă în timp, ne spune Vasilica Rusu Costea.

— Materialul acesta ar putea să aibă legătură cu localitățile Ceamurlia? Sunt două localități aici, în zonă, cu numele acesta: Ceamurlia de Sus și Ceamurlia de Jos.

— Nu neapărat! Aici au fost bulgari, până în 1940. În 1940 s-a făcut schimbul de populație. Bulgarii de aici au plecat în Noua Cernă (Nova Cerna) și aici au venit machedonii. Bulgari nu prea mai sunt acum în zonă...

— Ce ne puteți spune despre familia poetului?

— Mama lui Panait Cerna a fost căsătorită, mai întâi, cu tatăl poetului, Panait Stanciof. Tatăl poetului moare când mama lui era însărcinată în trei luni și aceasta se recăsătorește cu un albanez.

— Satul poartă numele poetului?

— Poetul și-a luat numele după sat! Cerna înseamnă negru. Pământ negru. Adică, pădurea noastră are pământ negru!

— Aveți expuse aici multe costume populare, deosebit de frumoase!

— Portul popular este asemănător cu portul popular macedonean. Mama poetului era aromâncă și purta numele de fată Tașcu Maria.

— Numele de copil al poetului a fost, așadar, Stanciof.

— Da, a fost Panait Stanciof. Purta numele de familie al tatălui său.

Privim exponatele. În războiul de țesut încă mai era prinsă o țesătură veche... Doamna Vasilica Rusu Costea ne explică cum sunt „stabilizate” în timp materialele țesute în război, păstrate aici, în incinta muzeului.

— Problema conservării materialelor expuse nu este una ușoară, ne spune doamna Vasilica Rusu Costea. Periodic se adună toate și sunt duse la Tulcea. Nu se bagă la spălat. Sunt tratate cu naftalină, se calcă și apoi se expun, în continuare...

I-am mulțumit strănepoatei poetului pentru informațiile oferite, am citit, la rândul nostru informațiile oferite de afișele panotate pe pereții locuinței poetului și apoi am părăsit casa memorială și localitatea Cerna, cu bucuria că văzând la timp un indicator de localitate, am avut prilejul să ne facem ziua mai frumoasă. Să ne încărcăm cu energia emanată de aceste locuri de poveste!