Cookies de analiza a traficului  Accept | (oricand puteti renunta la acceptul dat) Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Viaţa duhovnicească. MilosteniaNr. vizualizari: 3784

Cum putem păstra roadele vieţii duhovniceşti dobândite prin Sfintele Taine

Nicolae Cabasila
Tags: Sfintele Taine;
Cum putem păstra roadele vieţii duhovniceşti dobândite prin Sfintele Taine
Potrivindu-ne cu voia lui Dumnezeu şi ascultând de poruncile Lui, iată calea pe care, dacă mergem, ne putem păstra viaţa în Hristos. Întrucât la începutul ei această viaţă atârnă numai de atotputernicia Mântuitorului, dar întrucât pe de altă parte, a ne-o păstra pe mai departe întreagă şi a rămâne vii în toată vremea desfăşurării ei, cere strădanie şi din partea noastră, urmează că, spre a putea sta până la sfârşit în pacea harului şi spre a putea trece dincolo cu această comoară în mâini, se cer din partea noastră multe încordări şi multe strădanii. Iată de ce, se cere să cercetăm care sunt mijloacele cu care putem să câştigăm această luptă duhovnicească, lucru care se leagă aşa de bine cu viaţa în Hristos.
 
După cum vedem din faptele oamenilor şi din întâmplări zilnice, oamenii nu se mulţumesc numai cu aceea că li s-a dat viaţă şi că de acum pot şedea, căci au de toate, ci caută cu toate mijloacele potrivite spre a-şi putea păstra continuu această viaţă, tot aşa, trebuie să facem spre a ne păstra fericirea duhovnicească aşa greu câştigată.
 
(…) Ceea ce se cere de la toţi cei care au numele de creştin este datoria pe care trebuie fiecare să şi-o împlinească, a cărei neîmplinire nu admite nicio scuză, nici vârsta, nici slujba, nici schimnicia, nici viaţa singuratică şi nici cea din zgomotul oraşelor. Nu există vreo datorie mai înaltă decât a-ţi potrivi viaţa după rânduielile lui Dumnezeu prin împlinirea poruncilor Lui. Aceste porunci nu sunt prea mari pentru puterile omului – altfel nimeni nu ar putea fi tras la răspundere fiindcă greşeşte – , de aceea, împlinirea lor o cere şi conştiinţa celui din urmă creştin... Numai cei ce-şi leagă viaţa de Dumnezeu cu legăminte strânse se împărtăşesc pururi din roadele Sfintelor Taine.
 
Fiind aceste porunci ale Mântuitorului o datorie pentru toţi credincioşii, e firesc că nu se pot apropia de Hristos cei care se îndepărtează de El prin cuget şi voie liberă. Căci trebuie să avem părtăşie prin voinţă şi cuget cu Acela cu Care ne împărtăşim din acelaşi sânge. Dacă într-un fel suntem uniţi, iar în altul, despărţiţi, pe de o parte prieteni, iar pe de alta duşmani, în acelaşi timp şi fii, dar şi răufăcători, mădulare fiind, dar fără viaţă – la aşa ceva nu ne ajută cu nimic, nici unirea cu Hristos, nici naşterea din El, iar unora ca acestora nici un folos nu le aduce dezbinarea de trunchi, căci vor fi ca şi mladiţa care nu are legătura cu viţa: sfârşitul lor va fi că vor fi aruncaţi afară, uscaţi şi azvârliţi în foc. Aşa că oricine s-a hotărât să trăiască în Hristos, întrucât nu va avea alt izvor de unde să-i vină viaţa, va trebui să se pună în legătură cu această inimă şi cu acest Cap, lucru care este cu neputinţă dacă omul nu vrea ceea ce vrea şi Dumnezeu.
 
Cu alte cuvinte, trebuie să ne silim mintea sa asculte de voia lui Dumnezeu, sa nu ne dorim altceva decât pe El şi să ne bucurăm de aceleaşi bucurii de care se bucură El... Căci după poruncile Sale a aflat Domnul pe David care zice: „Doamne, poruncile tale nu le-am uitat”. (Nicolae Cabasila – Despre viaţa în Hristos, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, Buc. 2001)
16-07-2013
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu