Ambele volume ale cărții de față(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezența reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulțumit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială și psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărții de față, pătrunsese adânc și în mediile bisericești, în special în rândurile clerului mediu și înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreț și în uitare) marea temă a „rugăciunii”.
CUPRINS