De la un adept inflacarat al iudaismului rabinic la Hristos

Notă: Pronia divină rânduieÈ™te sau îngăduie ca drumul spre mântuire să fie adeseori sinuos, iar liberul arbitru i-a condus pe mulÈ›i prin meandrele sincretismului sau ale ereziilor de diferite feluri, paradoxal, tocmai mânaÈ›i de dorul de Dumnezeu, de dorinÈ›a de a căuta Adevărul. Prin mila lui Dumnezeu mulÈ›i au descoperit în Domnul Iisus Hristos pe Mântuitorul È™i avem numeroase mărturii despre convertire la creÈ™tinism, dar mai ales la Ortodoxie. Prezentăm mai jos drumul către creÈ™tinism al unui evreu înflăcărat, un nou Pavel al zilelor noastre, dar È™i diferite trimiteri către articole despre convertiri recente la Ortodoxie. 

Despre Marcus Hoch, rabin
În Lehe, Bremen, anul 1830.

La începutul carierei mele ca profesor am fost un adept înflăcărat al iudaismului rabinic, care pe atunci era încă larg răspândit. Am încercat până la epuizare totală să respect faptele Legii, pentru a duce o viaţă curată, sfântă înaintea Dumnezeului meu. Încă de mic copil am înÅ£eles că păcatul este o urâciune înaintea Celui Preaînalt. Tunetele de pe Sinai răsunau în constiinÅ£a mea. Cuvântul puternic din gura Celui Atotputernic, potrivit căruia "blestemat este cine nu Å£ine Legea", m-a aruncat la pământ încă de pe atunci. Ca niÅŸte litere de foc era scris în inima mea: "Dumnezeu este un Dumnezeu sfânt!Dumnezeu este un Dumnezeu drept, care urăşte păcatul ÅŸi în prezenÅ£a Căruia pot sta doar cei care au inima curată ÅŸi sunt eliberaÅ£i de păcat, trăind numai pentru El." Oricât efort depuneam, nu am găsit pacea. Înviorarea după care tânjeam atât de mult era departe, foarte departe.

M-am adâncit în meandrele încâlcite ale subtilităţilor rabinice, m-am implicat într-un lanÅ£ de mii
de lucruri mărunte, am încercat din toate puterile să obÅ£in iluminare într-o direcÅ£ie sau alta, dar doar m-am rătăcit ÅŸi mai mult în labirintul în ale cărui pasaje întunecate nu pătrundea nicio rază de lumină. Cu timpul, acest efort a devenit pentru mine un mare chin. Zelul care m-a înflăcărat în tinereÅ£ea mea - a fost un zel care m-a orbit - s-a răcit tot mai mult când am înÅ£eles că maximele rabinilor - cei de mai demult ÅŸi cei mai recenÅ£i - nu au fost drepte faţă de Cuvântul preasfânt al lui Dumnezeu. Am înÅ£eles că încredinÅ£area lor, conform căreia calea lor ar duce la adevăr, era o încredinÅ£are goală.

Aveam aproximativ 25 de ani când am înÅ£eles acest lucru cu multă durere. SimÅ£eam că îmi fuge pământul de sub picioare ÅŸi nu mai aveam nimic care să mă susÅ£ină. Stăteam pe un morman de ruine, cu inima frântă, aroape de sinucidere din cauza chinului interior. În acea vreme eram profesor într-un oraÅŸ german, unde aveam în jur de douăzeci de studenÅ£i în grijă, studenÅ£i pe care trebuia să îi ajut să devină buni bărbaÅ£i israeliÅ£i. De Sabat Å£ineam prelegeri publice despre scrierile sfinte ebraice. Toate acestea m-au adus într-o stare îngrozitoare. Trebuia să predic ÅŸi să susÅ£in idei faţă de care inima mea se apăra ÅŸi le găsea goale ÅŸi inutile. Nu aveam voinÅ£a, de fapt îmi era imposibil, să îmi ascund lupta interioară. M-am întâlnit atunci cu câÅ£iva oameni care se numeau creÅŸtini, pentru a discuta diverse subiecte ÅŸtiinÅ£ifice, însă uneori discuÅ£ia aluneca ÅŸi asupra "Vechiului Testament". Unii dintre ei studiau teologia, alÅ£ii erau profesori. Ei atacau Cuvântul revelat al lui Dumnezeu în cel mai respingător mod posibil. Prin ei am ajuns să cunosc teologia critică la adresa Bibliei a lui De Wette, Eichhorn, Dinter ÅŸi alÅ£ii. Nu a durat mult ÅŸi am ajuns un susÅ£inător înflăcărat al iudaismului "modern"; am devenit un raÅ£ionalist. "Am fost trădaÅ£i!", le-am spus oamenilor noÅŸtri, "îngrozitor de trădaÅ£i! Talmudul È™i Poskim [interpretările practice rabinice ale Legii, n.red.] sunt pline de greÅŸeli", ÅŸi aÅŸa mai departe. Furtuna spirituală din inima mea nu s-a astâmpărat însă. Ea a vuit în continuare ÅŸi libertatea mult dorită se lăsa în continuare aÅŸteptată. Mai în-tâi m-au Å£inut legat lanÅ£urile superstiÅ£iei. Acum erau cele ale necredinÅ£ei, făurite de mâini blasfemitoare, de nebuni care spuneau: "Nu există Dumnezeu!"

Când am analizat din nou toate aceste presupuse contraziceri ÅŸi lucrarea acestor oameni fără Dumnezeu, am tremurat ÅŸi am început lupta împotriva acelor tăgăduitori fără ruÅŸine ai Creatorului. Nu ÅŸtiam cu ce arme puteam câÅŸtiga biruinÅ£a, astfel că m-arn aflat într-o situaÅ£ie îngrozitoare. M-am simÅ£it ca un întemniÅ£at, tânjind din greu după suflul vieÅ£ii. Tânjeam după eliberare ÅŸi speram ca misterul să se rezolve, dar mâna care urma să mă conducă în portul  

sigur al păcii era absentă. Lumina pe care o căutam în toate scrierile oamenilor s-a dovedit a fi întuneric. Erau rezervoare fisurate, iar sufletul meu uscat, aproape de moarte nu a găsit în acestea apa vieÅ£ii.

MÂNA OCROTITOARE A
PUTERNICULUI DUMNE-
ZEU AL LEGÄ‚MÂNTULUI
PÄ‚RINÅ¢ILOR MEI ERA
ASUPRA MEA. DRAGOS-
TEA LUI VEÅžNICÄ‚ A FOST
CEA CARE M-A OCROTIT
DECÄ‚DERE.

Uneori stăteam noaptea întreagă pe podeaua goală. Îmi chinuiam trupul, mă consumam de dorinţă,

plângeam tare. Evreii în vârstă m-au considerat un sfânt când au aflat de aceste trăiri, iar evreii moderni mi-au spus: "Nu fii aÅŸa de prost!" Au fost ani de zbatere interioară ÅŸi teamă, iar adesea am fost aproape de disperare. Numai harul ÅŸi mila lui Dumne-zeu, pe care atunci nu Îl cunoÅŸteam încă, m-au Å£inut în viaţă ÅŸi cu mintea întreagă în mijlocul acestui zbucium interior cumplit. Mâna ocrotitoare a puternicului Dumnezeu al legământului părinÅ£ilor mei era asupra mea. Dragostea Lui veÅŸnică a fost cea care m-a ocrotit de cădere. M-am rupt cu forÅ£a din cercul care mă înconjura ÅŸi am stat de unul singur. SpeculaÅ£iile omeneÅŸti îmi umpluseră mintea, în timp ce inima mea a rămas goală.

În Bremen am auzit pentru prima oară o mărturie puternică a învăţăturii crestinilor, Întreaga mea inimă s-a apărat împotriva acesteia. Pământul de sub picioarele mele ardea ÅŸi am fugit, ferm hotărât să nu mă întorc niciodată. Ceea ce auzisem acolo a fost ca un spin în inima mea. Capitolul 53 al profetului Isaia ÅŸi alte pasaje din Lege ÅŸi profeÅ£i au fost însă prea puternice pentru a le putea uita sau ignora. Îndoiala vuia în mine, iar întrebările - "Dacă toate acestea sunt Într-adevăr adevărate? Dacă creÅŸtinii au dreptate?" - nu îmi dădeau liniÅŸte. După câteva săptămâni nu am mai rezistat. Tânjeam atât de mult după certitudine, iar aceasta prin marea sursă a întregului adevăr, Sfânta Scriptură. Am început să citesc Noul Testament ÅŸi să îl compar cu Vechiul Testament. Atunci mi s-au deschis în mod minunat ochii. Am descoperit marea taină a mântuirii. În ceea ce Dumnezeu spunea în Vechiul Testament mă chema o voce. Am auzit vocea lui Dumnezeu prin Moise ÅŸi profeÅ£i, iar ea îmi spunea: "Isus Cristos cel răstignit este  adevăratul Mesia, adevăratul Izbăvitor al Israelului ÅŸi al oricărui om, al Cărui Nume este Iehova Tsidkenu (vezi Ier. 23,5-6), Domnul Neprihănirii." În special capitolul 9 din Faptele Apostolilor [convertire a lui Saul din Tars] a fost o experienţă de trezire. După multă luptă ÅŸi rugăciune fierbinte am înÅ£eles că Isus este sursa mântuirii ÅŸi a vieÅ£ii veÅŸnice pentru toÅ£i cei care sunt curăţiÅ£i de vină ÅŸi de murdăria păcatului prin sângele Lui puternic, pentru cei care, prin El, Îi pot spune lui Dumnezeu "Ava, Tată". Am văzut că credinÅ£a în Dumne zeul triunitar este biruinÅ£a care a învins lumea.  Nu am putut tăcea, fiindcă inima mea era atât de plină. Am gustat prietenia lui Dumnezeu, eram atât de plin de bucurie, încât trebuia să proclam: " Măntutiorul meu trăieÅŸte!" Le-am spus aceasta studenÅ£ilor mei. Am vorbit în familiile evreieÅŸti. Tare ÅŸi public am lăudat temelia tare a nădejdii mele, minunata făgăduinţă cu care m-a asigurat gura unui Dumnezeu puternic al legământului: "Fii sigur! Toate păcatele tale sunt iertate, vina ta este plătită ÅŸi anulată prin marea ÅŸi unica jertfă de ispăşire, prin Mielul lui Dumnezeu, care ia păcatul lumii. "

Aceasta este relatarea lui Marcus Hoch cu propriile lui cuvinte. Marcus Hoch s-a născut în data de 12 ianuarie 1812 la Neubruck (Posen), unde tatăl său slujea ca rabin. De la o vârstă foarte fragedă, el a fosttrimis de tatăl său la o ÅŸcoală, unde a învăţat limba ebraică; la opt ani o stăpânea. Mai târziu, el a studiat Talmudul. În anul 1835 s-a mutat la Lehe, în apropiere de Brernerhaven, unde a slujit ca rabin pentru comunitatea evreiască. O sete arzătoare după adevăr ÅŸi studierea cu seriozitate a Vechiului ÅŸi a Noului Testament l-au făcut ca în cele din urmă să Îl găsească pe Mântuitorul. În anul 1838, Marcus Hoch s-a alăturat oficial Bisericii creÅŸtine, iar în data de 9 decembrie 1839 a fost botezat de Ludwig Miiller.' CredinÅ£a sa în Domnul Isus Cristos a dus la înstrăinare a de rudele sale, iar foÅŸtii membrii ai comunităţii sale i-au devenit duÅŸmani înverÅŸunaÅ£i. Mântuitorul a fost pentru el mai mult decât tată ÅŸi mamă, fraÅ£i, surori ÅŸi prieteni. Cu seriozitate ÅŸi în mod neobosit, Hoch L-a propovăduit pe Mesia propriului său popor. 

El a călătorit prin nordul Germaniei pentru a le predica evreilor crucea, cu multe necazuri, privaÅ£iuni, pericole ÅŸi persecuÅ£ii. În anul 1845, Marcus Hoch a emigrat în America, unde a lucrat ca misionar printre evreii din New York È™i Philadelphia. În acea vreme, el era cunoscut sub numele de Iohn Neander, numele pe care l-a luat la botezul său (Neander înseamnă "om nou"). În anul 1846, Marcus Hoch (John Neander de acum) a fost ordinat ca evanghelist de către Biserica Reformată Olandeză. În acelaÅŸi an s-a căsătorit cu Susanne Dobler, din Baltimore. În anul 1853 a înfiinÈ›at în Brooklyn Prima Biserică Prezbiteriană Germană, căreia i-a slujit cu credincioÅŸie ca pastor până când a fost chemat în slava veÅŸnică în data de 6 noiembrie 1885. În anul 1854, Ioseph Schereschewsky- din Hamburg a călătorit la New York. El avea scrisori de recomandare către Neander. Neander a fost unul dintre mai mulÅ£i creÅŸtini evrei care ÅŸi-au mărturisit credinÅ£a lui Schereschewsky, Înainte ca acesta să se convertească în anul 1855.³

Neander a fost fără îndoială un om excepÅ£ional. El cunoÅŸtea pe de rost o mare parte a Bibliei ebraice ÅŸi era foarte versat în Talmud. Era din toate punctele de vedere un cunoscător al teologiei evreieÅŸti. La fel ca apostolul Pavel, el avea o dragoste fierbinte pentru fraÅ£ii săi de trup. SimÅ£ea o mare durere din cauza "maramei" care le acoperea ochii (vezi 2 Cor. 3,16). Nu ÅŸtim câÅ£i oameni a condus acesta la Mesia, dar ÅŸtim că fraÅ£ii ÅŸi surorile sale din America îl preÅ£uiau datorită evlaviei, a cunoÅŸtinÅ£elor ÅŸi a bunătăţii sale. El a fost un bun ÅŸi elocvent predicator; avea un intelect energic, cu care îÅŸi captiva ascultătorii, îi convingea de adevăr ÅŸi îi câÅŸtiga pentru Cristos. A fost un adevărat păstor pentru biserica sa ÅŸi nu s-a ferit de niciun efort sau jertfă pentru binele acesteia. Îi numea "copiii mei" ÅŸi era tatăl lor spiritual. Iohn Neander era blând ÅŸi îi iubea pe săraci. El avea o credinţă adâncă, de copil. La înmormântarea sa în data de 10 noiembrie 1885 au venit peste două mii de persoane. Înaintea sa a plecat în veÅŸnicie soÅ£ia sa iubită, cu care a fost căsătorit timp de 24 de ani, precum ÅŸi doi dintre cei cinci copii pe care Domnul i-a dăruit acestei familii. 

Preluat din „Stiri din Israel” nr.7/2021

• Tradus ÅŸi publicat cu aprobarea Messianic Good News, Å£ohannesburg, South Africa, messianicgoodnews.org. Acest articol urmăreÅŸte scurta biografie scrisă de lohn G. Hehr, care a apărut în ediÅ£ia din octombrie 1925 a "Zions Freund". Este o versiune preluerată a traducerii din engleză de Riv-
  kah Nessim.
•  

Convertiri contemporane la Ortodoxie - Basilica