În Ardeal catolicii împart broşuri cu viziuni mistico bolnăvicioase şi calomnii la adresa Bisericii Ortodoxe.
În pagina a doua a broşurii scrie cu litere îngroşate: „Se distribuie gratuit. Vă rugăm să o citiţi şi să o răspândiţi”. Totul asemenea propagandei sectare de a lovi în ortodoxie cu scopul de a atrage enoriaşi.
Dacă citim Vieţile Sfinţilor, Patericul, Filocalia şi alte cărţi din comoara duhovnicească a Sfinţilor Părinţi, vedem că sunt multe situaţii în care diavolul se arată unor persoane luând chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului, al unui înger de lumină etc., prin care să amăgească pe om. Sfinţii respingeau aceste vedenii (sau gânduri) considerând că nu sunt vrednici să li se arate lor Mântuitorul. Uneori o făceau din smerenie, iar alteori din prudenţă pentru a nu cădea în capcana celui rău. Această călugăriţă, care avea foarte multe “vedenii” de acest gen nu le respingea ci le scria într-un jurnal, spunându-le şi colegelor din mănăstirea ei, arătând prin aceasta de ce mare dar a învrednicit-o Dumnezeu. Superioara mănăstirii a tipărit multe broşuri şi a redactat rapoarte care au ajuns până la papa de la Roma. Broşurile s-au vândut ca pâinea caldă, astfel încât “vedeniile” şi “mesajele” trimise de Dumnezeu prin Maria Marta Chambon au adus venituri considerabile mănăstirii unde vieţuia. Fenomenul e întâlnit şi azi în Apus. La Fatima, Medjugorie şi alte localităţi din Europa se săvârşesc astfel de “minuni” prin care unor copii li se “arată” Maica Domnului la anumite ore din zi pentru a transmite mesaje omenirii. Organizatorii de pelerinaje, editorii de cărţi şi administratorii acelor locuri (considerate sfinte) adună venituri imense în urma “mesajelor” transmise prin acei copii.
Vasile Trifu afirmă că Sinoadele Ecumenice I şi II susţin că doar Biserica Romei este singura deţinătoare de har. Pentru justificarea acestei afirmaţii, autorul spune că la aceste sinoade, în simbolul credinţei, s-a definitivat: “Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică”. Le amintim celor care susţin acestea că Episcopul Romei s-a despărţit de Patriarhiile Răsăritului (Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim) doar la 1054, iar sinoadele respective au avut loc la anii 325 şi 381 când încă nu exista catolicismul. Până la 1054 apusenii mărturiseau crezul ortodox; ereziile filioque, purgatoriul, imaculata concepţie, infailibilitatea, azima etc. au apărut cu câteva sute de ani după sinoadele I şi II. Cuvântul “catolic” înseamnă “universal”, iar universalitatea nu se subordonează unei persoane, indiferent cât de infailibilă s-ar crede aceasta. Biserica Ortodoxă este universală deoarece e sobornicească, hotărârile ei se iau în sobor (sinoade). Afirmaţia că “Sfântul Părinte” e urmaşul Apostolului Petru nu e nouă şi nici nu o aprobăm. Am face o mică remarcă. De ce doar episcopul Romei ar fi singurul urmaş al lui Petru. Istoria ne spune că Apostolul Petru a hirotonit episcopi in peste 28 de cetăţi. Oare nu ar fi corect ca toţi aceştia să fie urmaşi ai lui Petru? Asupra acestui aspect vom reveni, în caz de nevoie, cu un material mai amănunţit.
Autorul broşurii a fost unul dintre cei mai înfocaţi luptători ai reînfiinţării bisericii greco-catolice în România, după 1990, aceasta culminând cu o nouă ruptură a românilor ardeleni continuând-o pe cea de la 1700. Cu toate acestea susţine că doreşte unirea şi împăcarea între ortodocşi şi greco-catolici. Frumos gestul!! Felicitări... Deranjant este felul în care călugărul franciscan, şi catolicismul în general, vede înfăptuirea acestei unităţi religioase. Aceasta se prevede a fi cu totul străin de cugetul şi trăirea neamului românesc deoarece, în opinia lui Vasile Trifu, singura variantă în care s-ar putea face această unire e cea de supunere faţă de papa de la Roma: “comuniunea perfectă între biserici este un imperativ cristologic, nu un moft omenesc” completând că “împăcarea frăţească a tuturor creştinilor din românia cu Biserica Romei ar fi actul cel mai înţelept pe care l-ar face ierarhii bisericilor” (vezi “Graiul” din 13 aug 2011 -cotidian de Maramureş). Ne întrebăm totuşi dacă catolicismul vrea unirea cu ortodoxia, de ce Vaticanul a luptat din răsputeri ca, la câteva zile după căderea comunismului, să reînfiinţeze cu atâta înverşunare greco-catolicismul în Ardeal? De ce Vaticanul luptă cu atâta agresivitate, pe căi politice, să redobândească proprietăţile primite de la habsburgi (în mare parte confiscate de la iobagii ortodocşi) în timpul ocupaţiei austro-ungare? etc…
ierom. Eftimie Mitra
<span style="font-size:12.0pt;Times New Roman" ;"="">Schitul “Sfinţii Români” – Grădiştea