Întrunirea plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică s-a desfăşurat la Chieti, Italia, în perioada 15-21 septembrie 2016. Membrii comisiei au reflectat asupra documentului de la Ravenna, semnat în 2007 și care definește în 46 de puncte "sinodalitatea" și autoritatea Bisericii la diferite niveluri - local, regional și universal. Comisia Mixtă Internațională pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe a fost înființată de Sfântul Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Ecumenic Dimitrios I, cu ocazia vizitei Papei la Fanar, în 30 noiembrie 1979. Prima sesiune plenară a Comisiei a avut loc în 1980, în insulele grecești Patmos și Rodi. În anul 2000, s-a produs o întrerupere de 6 ani a dialogului, care a fost apoi reluat prin cea de-a IX-a reuniune – la Belgrad, în anul 2006. Au urmat întâlnirile de la: Belgrad (2006), Ravenna (2007), Paphos – Cipru (2009), Viena (2010), Amman, Iordania (2014) și actuala întâlnire de la Chieti, Italia.
Delegația Bisericii Ortodoxe Române prezentă la eveniment a fost formată din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu. În cadrul şedinţei finale a fost aprobat documentul intitulat Sinodalitatea şi Primatul în Primul Mileniu: spre o înţelegere comună în slujba unităţii Bisericii(Synodality and Primacy During the First Millennium: Towards a Common Understanding în Service to the Unity of the Church).
Documentul prezintă modul în care s-a dezvoltat viaţa sinodală a Bisericii în primul mileniu, pornind de la realitatea Bisercii locale, eparhia, structurând comuniunea regională a Bisericii în sistemul mitropolitan şi patriarhal. La nivel universal sinodalitatea s-a exprimat prin sinoade care au fost recunoscute prin consensul Bisericii ca fiind sinoade ecumenice. Textul vorbeşte despre faptul că în primul mileniu primatul a fost întotdeauna încadrat în sinodalitate. Se menţionează expres că în secolele 5-6 a fost stabilită o ordine (taxis) a celor 5 tronuri patriarhale, tronul Romei ocupând primul loc, în serviciul comuniunii şi unităţii, având un primat de onoare (presbeia tes times), urmat de Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim. Primatul scaunelor patriarhale a avut o funcţie canonică exercitată sinodal. Textul afirmă explicit că Episcopul Romei nu a exercitat o autoritate canonică asupra Bisericilor din Răsărit. Biserica Ortodoxă a Georgiei a exprimat dezacordul faţă de unele paragrafe, dar a fost de acord cu publicarea documentului. Textul în integralitatea sa va fi dat publicităţii în cursul zilei de 22 septembrie, a precizat Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu, informează basilica.ro.
Delegația Bisericii Ortodoxe Georgiene a emis o declarație, în care și-a exprimat dezacordul cu privire la anumite paragrafe ale documentului, care a fost atașată ca notă, acestuia.
Totodată, s-a decis să se renunte la alegerea temei următoarelor reuniuni, decizie care ar urma sa revina Comitetului de Coordonare al Comisiei Mixte, care se va întruni în 2017. Membrii comisiei și-au exprimat de asemenea, solidaritatea cu creștinii prigoniți în Orientul Mijlociu, țări din Europa și din lume. Documentul amintește și îngrijorarea privindu-i pe cei doi Mitropoliti, Pavel de Alep (Patriarhia Antiohiei), membru al Comisiei Mixte, și Grigorie Ioan Ibrahim (Biserica Siriana Iacobita), răpiți de teroriști.
Ședinta plenară a Comisiei mixte, la care au participat reprezentanții tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale recunoscute, în afara Patriarhiei Bulgare, a debutat prin discursurile copreședintilor Comisiei, Cardinalul Kurt Koch din partea catolicilor, Președinte al Comitetului pontifical pentru promovarea unității creștinilor, și Arhiepiscopul Iov de Telmissos, din partea ortodocșilor, precum și cu cuvântul Arhiepiscopului de Chieti, Mgr Bruno Forte. În cadrul sesiunii de deschidere cei doi copreședinți au subliniat că misiunea comisiei de dialog este și de a exprima disponibilitatea pentru mărturisirea valorilor comune, într-o lume din ce în ce mai îndepărtată de fundamentele vieții creștine.
După deschidere, membrii Comisiei au ales să discute, nu despre Uniatism, ci despre documentul privind catolicitatea și primatul în Biserica primului mileniu, aprobat la ședința Comitetului de Coordonare al Comisiei Mixte din Roma în octombrie 2015.
Tensiuni între ortodocși, la alegerea noului președinte al Comisiei Mixte de Dialog
Conform publicației grecești Romfea, citate de Agenția de știri Lăcașuri Ortodoxe, în cadrul întrunirii s-a iscat o discuție animată vizavi de alegerea co-președintelui ortodox al Comisiei Mixte. Conform Regulamentului Comisiei, care a fost adoptat înca din anul 1980, fiecare parte la dialog are dreptul să aleaga un co-președinte dintre membrii săi. Patriarhul Bartolomeu a transmis în prealabil mai multe scrisori, în care a comunicat propunerea de numire în aceasta functie a Arhiepiscopului Iov de Telmessos (Getcha), în calitate de membru al delegației Patriarhiei Ecumenice, în locul Mitropolitului Ioan de Pergam Ioan (Zizioulas). Cu toate acestea, propunerea de alegere a Arhiepiscopului, în calitate de co-președinte al Comisiei, nu a primit sprijinul majorității membrilor ortodocși ai acesteia. Motivul probabil, potrivit Romfea, ar fi fost reputația ambiguă a Arhiepiscopului de Telmessos, care a fost depus din funcția de Arhiepiscop al parohiilor ortodoxe de tradiție rusă din Europa de Vest, din cauza unor conflicte între acesta, clerici, Consiliul Arhiepiscopiei și renumitul Institut Teologic Sfântul Serghie, cunoscut în întreaga lume ortodoxă. Informația a fost amintitaă și de publicația frantuzească Orthodoxie. Conform rapoartelor pe aceasta tema, Arhiepiscopul Iov nu ar fi fost niciodată implicat în dialogul dintre ortodocși și romano-catolici. Acesta se pare ca ar fi fost motivul pentru care majoritatea membrilor ortodocși ai Comisiei a ajuns sa propună alegerea Mitropolitului Ghenadie de Sasima pentru funcția de co-președinte. Bisericile din România și Polonia au fost singurele Biserici care au votat în favoarea Arhiepiscopului Iov de Telmessos. Din cauza blocajului ivit, s-a decis ca ședința să se suspende pentru o oră, timp în care Patriarhului Ecumenic i s-a solicitat să își schimbe decizia, dar acesta și-a menținut-o, invocând faptul că Mitropolitul Ghenadie nu este membru al delegației Patriarhiei Ecumenice, ci doar secretar al ei, membrii delegației rămânând doar Mitropolitul Calistos de Diokleia și Arhiepiscopul Iov, "dintre care unul trebuie să fie ales". Mitropolitul Calistos s-a retras în mod voluntar, invocând vârsta și starea lui de sănătate. Acest lucru a avut ca rezultat, în absența altei opțiuni, acceptarea numirii Arhiepiscopului Iov în calitatea de co-președinte, de către membrii Comisiei.
Uniația, măr al discordiei între ortodocși și catolici
Înaintea sesiunii plenare, reprezentanții Bisericilor Ortodoxe locale s-au reunit pentru a se pune de acord asupra luărilor de poziție la lucrări. Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse. Mitropolitul Ilarion Alfeyev a reamintit că ar trebui să se revină asupra temei uniatismului, despre care discuții au început a fi purtate în anii 90, dar au fost întrerupte în anii 2000: "Actiunile greco-catolicilor în Ucraina, și retorica lor agresivă la adresa Bisericii Ortodoxe dau mărturie că uniatismul rămâne o plagă sângeroasă pe corpul creștinismului mondial, și principala piatră de poticnire în dialogul ortodoxo-catolic".
"Atunci când activitatea Comisiei mixte a fost reluată, după o pauză de șase ani, s-a propus și reluarea discuției pe marginea chestiunii Primatului și a Sinodalității în Biserică. Biserica Ortodoxă Rusă a aprobat această propunere, cu condiția ca, alături de aceste teme, sa fie luate în discuție și consecințele ecleziologice și canonice ale Uniatismului. Cu toate acestea, în 10 ani, din 2006 până în 2016, Comisia nu a revenit pe această temă. Logica dialogului nostru cere ca, pentru a finaliza lucrările la documentul privind supremația și sinodalitatea în Biserică în timpul primului mileniu, trebuie să procedam la examinarea problemei sinodalității și primatului în Bisericile din Est și Vest, în al doilea mileniu. Va trebui să studiem schisma din 1054, precum și problema Uniatismului care rămâne un element central al celui de-al doilea mileniu. Credeam că problemele care ne despart vor fi discutate, și ca vom ajunge la un acord pe fiecare dintre aceste puncte. Obiectivul dialogului nostru nu este acela de a ajunge la un acord cu privire la aspectele asupra cărora suntem deja de acord, ci să discutăm problemele care ne separă. Tema Uniației este una dintre aceste probleme, și de mare actualitate".
A fost emis și un comunicat pe acest subiect din partea Biroului de presă al Serviciului de Comunicare al Departamentului Sinodal pentru Relațiile Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse:"Mitropolitul Ilarion își exprimă profunda îngrijorare, vizavi de atacurile agresive și ofensive continue ale Bisericii Greco-Catolice Ucrainene împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse și a Primatului sau [Patriarhul Kirill]". De asemenea, comunicatul mai menționează că, în urma criticilor dure, semnalate prin declarația comună făcută de către Patriarhul Kirill și Papa Francisc al Romei, în luna februarie, în cadrul întâlnirii lor istorice din Havana, "liderii Bisericii Greco-Catolice Ucrainene nu au renunțat la declarațiile lor ostile și la acțiunile împotriva Patriarhiei Moscovei și a Bisericii Ortodoxe Ucrainene". În același timp, liderii greco-catolici continuă să dezvolte relații strânse cu schismaticii ortodocsi, încălcând astfel principiul de bază al respectarii normelor canonice, acceptate în relațiile ortodoxo-catolice", mai precizează Departamentul sinodal.
Între altele, comunicatul rezumă și rezultatele întâlnirii între Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, șef al Departamentului Sinodal pentru Relațiile Externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, și prefectul Congregației pentru Bisericile Răsăritene, Cardinalul catolic Leonardo Sandri, care a avut loc în Chieti, Italia.
Cu prilejul lucrărilor Comisiei mixte de dialog, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, a fost primit de Papa Francisc pe 15 septembrie 2016 la Palatul apostolic de la Vatican. [...] El a înmânat conducătorului Bisercii Romano-Catolice, din partea Patriarhului Chiril, o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov aflate într-o raclă în formă de ou de Paște. Papa a fost profund impresionat de acest prețios dar și a cerut să-i fie transmise Preafericirii Sale, Patrairhul, mulțumirile și salutarile sale fraterne. În timpul întâlnirii cele două părți au subliniat necesitatea urmăririi coordonării acțiunilor în regiunea Orientului Apropiat. [...] Interlocutorii s-au declarat satisfăcuți de dezvoltarea rodnică a colaborarii Bisericii Ortodoxe Ruse și a Bisericii Romano-Catolice în domeniul cultural. (a consemnat Pr. Dr. Adrian Roman; surse: basilica.ro, lonews.ro, cuvantulortodox.ro)
TEXTUL INTEGRAL ALDOCUMENTULUI
Comisia Internațională Mixtă pentru Dialogul Teologic între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă
Sinodalitate și primat în timpul primului mileniu: spre o înțelegere comună în slujba unității Bisericii
Chieti, 21 Septembrie 2016
„Ceea ce am văzut și am auzit vă vestim vouă ca să aveți și voi împărtășire cu noi; și împărtășirea noastră este cu Tatăl și cu Fiul Lui, Iisus Hristos. Și acestea vi le scriem ca bucuria noastră să fie deplină” (1Ioan 1,3-4)
Biserica Locală
Comuniunea regională a Bisericilor
Biserica la nivel universal
Concluzie
Traducere din limba engleză de la: https://www.scribd.com/document/325028259/Chieti-Document-sept-21-2016#from_embed
[1] Sf. Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (PG 91, 663D).
[2] Sf. Ciprian, Despre rugăciunea domnească, 23 (PL 4, 536).
[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Comentarii la Ps 149 (PG 55, 493).
[4] Sf. Ignatie Teoforul, Scrisoare către smirneni, 8.
[5] Sf. Ciprian al Cartaginei, Epistola 55, XXIV, 2, cf., de asemenea, „episcopatus unus este cuius a singulis in soldium pars tenetur” (De unitate, 5).
[6] Canonul 4 al primului Sinod Ecumenic (Niceea 325): „Este de preferat ca un episcop să fie înscăunat de toți episcopii unei provincii; dar, dacă asta pare a fi dificil din cauza unei nevoi stringente, sau din cauza distanței călătoriei, cel puțin trei episcopi să vină laolaltă și, având consimțământul scris al episcopilor absenți, pot trece la hirotonire. Validarea a ceea ce are loc cade în sarcina episcopului mitropolit al fiecărei provincii”. Cf., de asemenea, Canoanelor apostolice, 1: „Un episcop trebuie hirotonit de doi sau trei episcopi”.
[7] Canonul4 al primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), de asemenea, canonul6: „Dacă cineva devine episcop fără acceptul mitropolitului, marele Sinod hotărăște ca o asemenea persoană nici nu este episcop”.
[8] Canonul 12 al celui de-al patrulea Sinod Ecumenic (Calcedon, 451):„Cât privește orașele care au fost deja onorate cu titlul de mitropolie prin scrisori imperiale, să aibă aceste orașe și episcopi care le cârmuiesc cu bucurie numai cinstea titlului; adică, drepturile cuvenite (kata aletheian) ale mitropoliei să fie păstrate”.
[9] Canonul 11 al celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic conferă mitropoliților dreptul de a desemna vistiernici ai diocezelor lor sufragane dacă episcopii nu-i oferă episcopii.
[10] Cf. canonul 9 al Sinodului din Antiohia (327): „Se cuvine ca episcopii din fiecare provincie (eparchia) să se supună episcopului care conduce mitropolia”.
[11] Cf. canonul 6 al primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325): „Obiceiurile vechi din Egipt, Libia și Pentapole vor fi păstrate, potrivit cărora episcopul Alexandriei are autoritate peste toate aceste ținuturi, de vreme ce există un obicei corespunzător cu referire la episcopul Romei. În mod analog, în Antiohia și în alte provincii, prerogativele (presbeia) Bisericilor trebuie păstrate”. Canonul 3 al celui de-al Doilea Sinod Ecumenic: „Episcopul Constantinopolului… să aibă primatul de onoare (presbeia tes times) după Episcopul Romei datorită faptului că este Noua Romă”. Canonul 28 al Sinodului al patrulea Ecumenic: „Părinții au acordat pe drept prerogative (presbeia) scaunului vechii Rome, de vreme ce este o cetate imperială; și, mișcați de același scop, cei o sută cincizeci dintre cei mai devotați episcopi au împărțit prerogative egale pentru cel mai sfânt scaun al Noii Rome, judecând corect că orașul care este cinstit de puterea imperială și de senat și se bucură de privilegii egale cu mai vechea Romă ar trebui să fie ridicat, de asemenea, la nivelul ei în probleme bisericești și să primească al doilea loc după el” (acest canon nu a fost acceptat niciodată în Apus). Canonul 36 al Sinodului trulan (692): „Înnoind hotărârile celor o sută cincizeci de Părinți adunați în cetatea împărătească de Dumnezeu păzită și ale celor 630 care s-au întrunit la Calcedon, decretăm că scaunul Constantinopolului va avea privilegii egale (presbeia) cu scaunul vechii Rome și va fi cu precădere privit în chestiuni bisericești precum este scaunul acela și va fi al doilea după el. După Constantinopol va fi plasat scaunul de Alexandria, apoi cel al Antiohiei și după aceea scaunul de Ierusalim”.
[12] Cf. Ieronim, In Isaia 14, 53; Leon, Sermo 96, 2-3.
[13] Cf. Sinodul al șaptelea Ecumenic (Niceea II, 787): J.D. MANSI, Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio, XII, 208D-209C.
[14] Cf. canoanelor 3 și 5 ale Sinodului din Sardica (343).
[15] Canonul 2 al Sinodului trulan. În mod similar, Sinodul din 861 a primit canoanele din Sardica ce recunosc faptul că episcopul Romei are dreptul de casare în cazuri deja judecate la Constantinopol.
[16] Cf. canoanele 9 și 17 de la Sinodul al patrulea Ecumenic (Calcedon, 451).
23-09-2016
Are Hristos mai multe trupuri de sunt mai multe Biserici?