Zâmbet răstignit - Colind din Muntele Athos

Când ne-ai atins cu mângâieri divine
Cu necredință noi Te-am alungat,
Ne-am încuiat în case fără Tine
Și Te-acuzăm că ești mereu plecat.

Ne-am lepădat bătrânii în aziluri,
Lăsându-i pustiiți și întristați,
Uitat-au și de aripi și de triluri
Și ne mirăm cât suntem de uitați.

Dar Tu ne-aștepți mereu cu bunătate
Să ne întoarcem, fiii rătăciți,
Lăsând în urmă orice răutate
Și să ne-mbrățișăm iar fericiți.

Purtând pe chipuri rănile de „mască”,
Ce zâmbetul ne-a răstignit din greu
Să fim iar toți o horă românească
Și să cântăm: „Cu noi e Dumnezeu”.

Ne-am încuiat copii-n „turnul școlii”
Să-i crească cine-o știi că „doar plătim”,
Le-am atârnat în spate portofolii
Și ne-ntrebăm „Când, Doamne, să-i iubim?!

Că timpul înseamnă bani și banii strigă:
La luptă! Dacă vrei să fii mai «sus»,
«Respectul» cu avere se câștigă,
Nu stând și ascultându-L pe Iisus!”.

Dar Tu ne-aștepți mereu cu bunătate
Să ne întoarcem, fiii rătăciți,
Lăsând în urmă orice răutate
Și să ne-mbrățișăm iar fericiți.

Purtând pe chipuri rănile de „mască”,
Ce zâmbetul ne-a răstignit din greu
Să fim iar toți o horă românească
Și să cântăm: „Cu noi e Dumnezeu”.

Ne-am implantat în ochi televizoare
Și-n loc să Te-ascultăm, Te-am repezit,
Ți-am pus pe răni petreceri și grătare
Și-acum strigăm „De ce ne-ai părăsit?!”

Acum când teama ne-a pătruns în piepturi
Răpindu-ne puterea de-a cânta,
Te acuzăm că ne-ai redus din drepturi
Atunci când ne-ai ținut în palma Ta.

Dar Tu ne-aștepți mereu cu bunătate
Să ne întoarcem, fiii rătăciți,
Lăsând în urmă orice răutate
Și să ne-mbrățișăm iar fericiți.

Purtând pe chipuri rănile de „mască”,
Ce zâmbetul ne-a răstignit din greu
Să fim iar toți o horă românească
Și să cântăm: „Cu noi e Dumnezeu”.

Versuri, muzică și interpretare Prof. Dr. Eugen Dan Drăgoi