Da-Mi, fiule, inima ta!

Două semnale recente - un grup de colindători și o petrecere high-class - mi-au adus aminte de o tehnică de manipulare a opiniei publice prin care sunt desființate tabuurile unei societăți și sunt implementate idei contrare: Fereastra Overton. Am fost uluită să aud copiii care de regulă ne colindau de Crăciun, întrebând la poartă: „Primiți cu Haloweenul?” De­sigur, au fost dezamăgiți de refuz și de expli­cații, dar cine știe, poate că în altă parte au avut succes, iar aceasta nu va face decât să creeze un precedent.

Apoi, petrecerea de Haloween a miliardarilor americani de la castelul Bran, mediatizată și comentată îndelung, probabil ar fi fost respinsă de stăpâna castelului dacă ar mai fi trăit. Regina Maria avea un respect deosebit pentru valorile poporului român, față de care și-a arătat constant prețuirea, inclusiv în condiții de război. Am înțeles astfel în ce moment suntem. Fereastra de oportunitate pentru Haloween, sărbătoarea străină de Ortodoxie, a trecut de la inacceptabilă la populară. Până la generalizarea ei (politică) mai e doar un pas. O scurtă privire în presă evidențiază promovarea interna­țională a acesteia. Pentru că Hristos este incomod pentru societatea occidentală, industriile ce se sprijină pe deturnarea consumeristă a sărbătorii Nașterii Domnului caută un nou făgaș pentru dezvoltare, prin promovarea unei alte sărbători ce aduce o dublă lovitură în spațiul ortodox: duhovnicească și economică. Totuși cum e posibil?

În școli se pregătesc în această perioadă serbările dedicate Nașterii Domnului. Elevii învață colinde, se pregătesc pachete pentru cei mai puțin avuți, se repetă scenete care descriu evenimentele de acum 2.000 de ani. Dar în fața provocărilor de mai sus nu este suficient. Colindele nu sunt numai veșmântul frumos al sărbătorii, menite să creeze o atmosferă caldă, de bucurie și veselie, nici un prilej de a oferi daruri colindătorilor. Așa cum Înaintemergătorul, Sfântul Ioan, a pregătit calea Domnului, născând în sufletele ucenicilor săi pocăința, tot astfel colindele aprind în inimile noastre dragostea pentru Hristos, ca astfel să intrăm în duhul sărbătorii Nașterii Domnului. Pentru că nu este o naștere oarecare, ci evenimentul care a împărțit istoria lumii în două: îna­inte de Hristos și după Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care a venit în lume în chip văzut, pentru a o mântui.

Revin la întrebarea acelor copii: „Primiți cu Haloweenul?” Ea arată o realitate dureroasă. Ce înseamnă pentru ei colindul? Pe cine vestesc, cu cine se aseamănă prin costumație și comportament? Pentru că la vârsta lor trăiesc din toată inima rolurile pe care le interpretează, până la identificare cu acele personaje. Elevii trebuie ajutați, cu răbdare și dragoste, să înțeleagă faptul că una este să caute asemănarea cu îngerii, Maica Domnului, Pruncul Iisus, magii sau păstorii și alta să se adapteze costumului de vrăjitor, demon, mumie etc., pentru că „ce faci te face!”, după cuvântul părintelui Teofil Părăian. Sunt lucruri care trebuie clarificate, altfel, furați de aspecte exterioare atractive și de ideea că este un simplu joc, vor trăi într-o mare confuzie duhovnicească. Iar, în lumea duhurilor, confuzia are consecințe grave. Pentru că, dacă nu se unesc cu Hristos cu toată puterea și dragostea lor, se vor oferi lucrării unor duhuri străine și nu vor putea ajunge de la chip la asemănarea cu Dumnezeu.

Pe lista invitaților de la castelul Bran s-au aflat, alături de cei din lumea afacerilor, o seamă de actori de la Hollywood. Privit la rece, evenimentul de la Bran ar putea părea ridicol: oameni maturi care se distrează, se costumează, se joacă de-a fantomele și demonii și participă la ritualuri diverse. „Praf în ochi”, după regulile de manipulare ale lui Noam Chomschi. Este clar că există o miză, chiar foarte serioasă, în altă parte. Și nu mă refer aici la război și afaceri, ci la ceva ce le ține pe toate. Pentru că nu te poți costuma ca dracul fără să fii într-un duh cu el, cu tot ce presupune aceasta. Despre o asemenea costumare avem mărturia din viața maicii Ecaterina, fosta actriță Monica Fermo, de curând trecută la Domnul, a cărei pocăință adevărată Dumnezeu să o dăruiască tuturor.

Revin la Hristos, Care este cu adevărat incomod pentru mulți, după cuvântul părintelui Arsenie Papacioc: „Hristos în iesle a fost Împărat și Cerșetor”. Dintre miliardarii de la Bran supuși duhurilor ce bântuie de Haloween, unii se declară creștini, fiind chiar implicați în acțiuni de binefacere, dar rezultă că au, poate fără să știe, un alt dumnezeu. Despre acela, Cuviosul Seraphim Rose spunea: „De ce vor dori toţi cei din lumea întreagă să se închine lui? Evident, fiindcă este ceva în el ce corespunde cu ceva din noi. Iar acest ceva este lipsa lui Hristos din noi înşine... vom simţi o atracţie către un lucru exterior care s-ar putea să semene a creştinism, de vreme ce antihrist înseamnă cel ce este în loc de Hristos, sau seamănă cu Hristos”.

Evanghelia vorbește despre hristoși minci­noși, aceia ai unui creștinism lax în care poți fi și cu Dumnezeu, și cu Mamona. Ori modul de raportare la Hristos este criteriul ultim. Părintele Spiridon Bailey atrage atenția asupra culturii de la Hollywood, care introduce în unele filme cuvinte blasfemiatoare la adresa lui Iisus Hristos „și promovează acest mod de vorbire ca și cum este ceva cool sau acceptabil”. Pentru generațiile ecranului, influența acestei culturi este covârșitoare, vedem și auzim zilnic efectele ei. Acum este momentul să folosim mai des rugăciunea Sfântului Patrick, apostolul Irlandei, a cărui experiență în lumea păgână de secol al V-lea se dovedește atât de actuală. Hristos este totul. Pe El să ne pregătim să Îl întâmpinăm, nu numai la Nașterea Sa, ci în orice zi a vieții noastre.

Acum peste 25 de ani, în ajun de Moș Nicolae, nepoțica mea punea pe pervaz două mere. Știa că sfântul aduce daruri copiilor cuminți și se gândea cu drag și speranță la el. În sufletul ei frumos s-a înfiripat ideea că o fi obosit și înfometat, de atâta drum pe la copii, și s-a gândit să îi dăruiască și ea ceva. Seara târziu, când a intrat în cameră să vadă dacă Moșul a trecut și pe la ea, în loc să își caute darurile în ghetuțe, a dat fuga la geam. Merele dispăruseră. Cine îi poate spune bucuria, când a văzut că micul ei dar a fost primit? Pusese acolo toată inima ei și acum o primea înapoi de parcă îi crescuse deodată cât să cuprindă lumea întreagă. Așa să ne învățăm elevii să întâmpine Nașterea Domnului! Nu căutând la darurile primite, bune și acestea, dar cu limitele lor, ci dăruind Celui ce ne-a iubit într-atât, încât a venit în lume pentru noi, ceea ce Își dorește: „Dă-Mi, fiule, inima ta!” (Pildele lui Solomon 23, 26).

Sunt multe moduri în care i-o putem da. Fericitul Ieronim, în vedenia de la peștera Nașterii din Betleem, a primit răspuns de la Pruncul Sfânt să Îi dea păcatele sale. Putem și noi, prin spovedanie, să ne curățim inima și pentru a fi bună de dăruit. Apoi, iertând din inimă pe cei ce ne-au greșit, după cum a făcut părintele Gherasim Iscu cu torționarul său, în ajunul Crăciunului, cu o seară înainte de a trece la Domnul: „Te iert din toată inima și la fel cu mine și ceilalți creștini. Iar dacă noi iertăm, cu siguranță că Hristos, Care-I mai bun decât noi, va ierta și El. Se va găsi și pentru tine un loc în cer”.

Maica stareță Ambrozia, de la Mănăstirea Arnota, și-a închinat întreaga viață Domnului, gândind că o va întreba „Ce ai făcut tu pentru Mine?” Nu ni se cere să ne călugărim, dar putem să închinăm fiecare zi lui Hristos, fie și punând două mere pe un pervaz, pentru un trecător obosit, în care Îl întâlnim tot pe El... Abia când Îl vom prețui mai presus de orice pe Domnul Iisus Hristos nu ne vom mai teme de nici o sărbătoare străină de duhul ortodox, pentru că vom avea ochi numai pentru El, „căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 21).