Document al Sfântului Sinod al BORu despre ameninţarea îndosarierii electronice

Atitudinea BORu în legătură cu dezvoltarea tehnologiilor de evidenţă şi prelucrare a datelor personale – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse (2-5 februarie 2013). 

1. În ultimii ani, din ce în ce mai multe persoane, chiar şi dintre fiii Bisericii Ortodoxe Ruse, se arată tot mai îngrijoraţi de introducerea în raporturile dintre cetăţean şi instituţiile statului, cetăţean şi societăţile commercial-bancare, a noilor tehnologii electronice. Dezacordul, privind acestă îngrijorare, se manifestă prin diverse forme. Pentru prima dată, o astfel de îngrijorare a apărut în legătură cu o problemă particulară, privind introducerea unui număr personal de identificare fiscală a contribuabilului, problemă, ce a fost dezbătută în data de 19-20 februarie 2001, în cadrul celei de a VII-a Plenare a comisiei Teologice Sinodale, a Bisericii Ortodoxe Ruse. Menţionăm că un an mai devreme, în declaraţia din 7 martie 2000, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, sublinia: «Niciun fel de semn exterior nu poate afecta sănătatea duhovnicească a omului, dacă aceasta nu este o consecinţă directă a lepădării conştiente de Hristos şi a profanării credinţei». Iar, odată cu apariţia noilor tehnologii şi introducerea lor în diverse sfere ale vieţii omului, se cerea şi o dezvoltare pe măsură a atitudinii bisericeşti faţă de noile tehnologii. Această atitudine se reflectă în următoarele documente: apelul Soborului Arhieresc din 2004 către Preşedintele Rusiei şi al Ucrainei, Declaraţia Sfântului Sinod din 6 octombrie 2005, Definiţiile Soborului Arhieresc din 2008 «Despre problemele vieţii interne şi activitatea externă a Bisericii Ortodoxe Ruse», Noţiunile de bază ale învăţăturii Bisericii Ortodoxe Ruse despre demnitate, libertate şi drepturile omului, apelul Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril, din 28 iulie 2009, către Comisarul pentru Drepturile Omului în Federaţia Rusă, Definiţiile Soborului Arhieresc din 2011 «Despre problemele vieţii interne şi activitatea externă a Bisericii Ortodoxe Ruse». Oricare slujitor bisericesc sau mirean, în activităţile sale, trebuie să ia în consideraţie poziţia exprimată în aceste documente.

2. Biserica Ortodoxă nu neagă necesitatea evidenţei populaţiei. Preacurata Fecioară Maria şi Sfântul Iosif Logodnicul, ascultând de porunca cezarului ca «să meargă toţi să se scrie, fieşte-care în cetatea sa» (Lc. 2:3), au mers în Betleem, unde s-a născut Mântuitorul lumii. Iar stăpânirile, din vremurile cele mai străvechi aveau obiceiul de a efectua recensământul populaţiei şi a elibera acte de identitate. Aceste măsuri sunt necesare pentru aplicarea legii, ocrotirea ordinii şi a siguranţei publice, de asemenea şi pentru facilitatea funcţionării relaţiilor social-economice. Deşi Biserica participă la discuţiile despre metodologia evidenţei, nu poate să-i îndreptăţească pe aceia care se eschivează de la obligaţiunile cetăţeneşti, sau [pe] cei care au scopuri criminale, însă poate apăra dreptul cetăţenilor de a trăi în societate conform convingerilor şi principiilor personale ale fiecăruia. Între timp, problemele legate de identificarea electronică a persoanei, evidenţa şi prelucrarea datelor cu caracter personal se acumulează şi se complică. Astăzi, este necesar să se continuie aprofundarea înţelesului teologic, moral şi cetăţenesc al acestor probleme.

3. În ultima vreme, în societate a început să ia amploare o legitimă preocupare cu privire la faptul că folosirea codului numeric personal de identificare, atribuit omului pe viaţă, sub formă unui card, cip sau alte asemenea forme, poate deveni o condiţie obligatorie pentru accesul la toate bunurile materiale şi sociale de primă necesitate. Folosirea codului numeric personal de identificare, în combinaţie cu mijloacele tehnice moderne, permite un control total asupra persoanei fără consimţământul său — [se] poate urmări toate mişcările persoanei, cumpărăturile, plăţile, controlul medical şi felul tratamentului, beneficierea de asistenţă socială, precum şi alte acţiuni relevante în plan juridic şi social, până chiar şi viaţa sa personală. Societatea este deja alarmată de acţiunile întreprinse pentru colectarea şi prelucarea datelor cu caracter personal ale copiilor din instituţiile de învăţământ preuniversitar, dat fiind faptul că această colectare a datelor, în cele mai multe cazuri, se face într-o manieră necontrolată şi în mod evident excesivă pentru necesarul unei bune asigurărări a procesului educaţional. Iar mulţi dintre credincioşi îşi exprimă dezacordul principial faţă de obligativitatea atribuirii codului numeric personal de identificare pe viaţă, prin transformarea acestui cod într-un atribut inamovibil şi postum. Pe lângă toate acestea, un alt motiv serios pentru îngrijorare este şi tendinţa către o mai amplă colectare a datelor biometrice despre om şi, nu în ultimul rând, apariţia unor dispozitive electronice implantabile de identificare. Toată această informaţie despre persoană nu numai că poate fi utilizată, dar se şi analizează automat, în scopul de a se întreprinde măsuri de control asupra unei persoane concrete. Introducerea codului numeric personal de identificare pe viaţă permite crearea unei baze de date unice, care în timp real poate colecta, stoca şi analiza, în mod automat, o uriaşă cantitate de informaţie din diverse domenii ale vieţii omului.

4. Mii de oameni, inclusiv creştini ortodocşi, bazându-se pe drepturile lor constituţionale, din diverse motive, inclusiv din motive religioase, refuză să accepte noul sistem electronic de identificare, să folosească acte ce conţin codul numeric personal de identificare, codul de bare şi orice alte tipuri de numere folosite pentru identificarea persoanei. Multe dintre aceste persoane ne informează despre încălcarea gravă a drepturilor lor constituţionale. De multe ori, aceşti oameni sunt lipsiţi de ajutorul medical, de pensia pentru limita de vârstă sau invaliditate, precum şi de alte beneficii sociale. Sunt cazuri când aceste persoane nu pot să-şi vândă proprietăţile, nu sunt admişi în instituţiile de învăţământ, nu sunt angajaţi la un serviciu, nu pot face afaceri, nu-şi pot achita serviciile comunale sau procura abonamente pentru transportul în comun. Drept consecinţă, se formează o întreagă pătură socială alcătuită din oameni ce pur şi simplu sunt aruncaţi din toate sferele vieţii publice.

5. Biserica nu şi-a propus drept scop să facă o analiză minuţioasă a motivelor pentru care fiecare dintre aceste grupuri concrete de oameni refuză o anumită nouate tehnologică sau alta ori de ce acceptă anumite tehnologii. Însă, Biserica este ferm convinsă că aceste tehnologii nu trebuie să fie impuse în mod forţat sau să fie fără alternativă. Acei oameni care refuză tehnologiile mai sus menţionate, ar trebui să aibă o alternativă — adică folosirea metodelor tradiţionale de identificare a persoanei ce astăzi sunt utilizate în majoritatea ţărilor aflate sub răspunderea canonică a Patriarhiei Moscovei. Biserica consideră inacceptabilă orice formă de constrângere a cetăţenilor pentru a utiliza diverse dispozitive electronice de identificare a persoanei, mijloace automatizate de colectare şi prelucrare a datelor, evidenţa datelor cu caracter personal sau a datelor ce ţin de viaţa privată a fiecărei persoane. Persoanei trebuie să i se garanteze dreptul de a avea acces la toate bunurile sociale fără a prezenta oarecare documente electronice, trebuie să i se asigure toate garanţiile materiale, tehnice şi organizatorice şi, dacă este necesar, chiar garanţii juridice. Biserica consideră inacceptabilă aplicarea forţată pe corpul unei persoane a oricăror însemne de identificare, vizibile sau invizibile, implantarea microcipurilor sau/şi a dispozitivelor nanoelectronice. Din cauza faptului că deţinerea informaţiei cu caracter personal face posibil controlul şi dirijarea persoanei in diferite domenii ale vieţii sociale (finanţe, medicină, familie, asigurare, proprietate, etc), există o ameninţare reală, nu numai în ce priveşte amestecul în viaţa sa de zi cu zi, ci chiar în a aduce ispita în sufletului omului. Biserica împărtăşeşte deplin temerea cetăţenilor şi consideră inadmisibilă îngrădirea drepturilor lor, în cazul în care omul refuză să-şi dea acordul pentru prelucrarea electronică a datelor sale personale. Acordul cetăţenilor pentru utilizarea mijloacelor de evidenţă electronice, în ce îi priveşte, trebuie obligatoriu să fie însoţit de o explicare amănunţită a tuturor consecinţelor ce pot apărea în urma unei asemenea decizii. Iar cetăţenilor ce doresc să se folosească de aceste tehnologii este necesar să li se asigure accesul la toată informaţia stocată în bazele de date electronice, de asemenea şi posibilitatea de a şterge acele informaţii ce nu sunt cuprinse în cerinţele pentru siguranţa publică, prevăzute de legile în vigoare. De asemenea, urmează să fie garantată integritatea şi confidenţialitatea datelor personale, iar, dacă este necesar, şi creşterea responsabilitatăţii pentru pierderea sau utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal. Actele, eliberate de către autorităţile statului, nu trebuie să conţină vreo înformaţie, natura şi scopul lor să nu fie neclare sau să fie ascunse de către posesorul documentului respectiv şi nici vreun simbol, ce ar avea un caracter îndoielnic din punct de vedere moral, blasfemiator sau care poate ofensa sentimentul religios al credincioilor.

În privinţa acestor probleme, Biserica poartă un dialog activ cu autorităţile din Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, Kazahstan, cu statele Asiei Mijlocii, dar şi cu alte state, cu scopul de a obţine din partea autorităţilor acestor ţări o mai bună înţelegere a poziţiei credincioşilor faţă de problemele mai sus arătate. Soborul consideră deosebit de importantă respectarea principiului libertăţii de alegere în ceea ce priveşte acceptarea sistemului electronic sau a metodelor tradiţionale de identificare a persoanei. De asemenea, Soborul face apel către autorităţile tuturor statelor ce aparţin spaţiului canonic al Bisericii noastre să adere la acest principiu. În acelaşi timp, să dea dovadă de respect faţă de libertăţile şi drepturile constituţionale ale acelor cetăţeni care refuză să accepte mijloacele electronice de identificare.În cazul în care autorităţile vor forţa cetăţenii să accepte astfel de mijloace şi îi va discrimina pe motivul refuzului lor, Soborul propune acestor oameni să se adreseze în instanţa de judecată, de asemenea, să informeze ierarhia eparhială şi, dacă este necesar, Departamentul Sinodal pentru relaţiile Bisericii cu societatea civilă.

6. În sfârşit, multe sunt lucrurile ce deja ne avertizează de faptul că ne putem confrunta cu noi provocări. Iar dacă restrângerea limitelor libertăţii personale, efectuată inclusiv prin mijloacele electronice de control, va duce la imposibilitatea liberei mărturisiri a credinţei în Hristos, iar actele legislative, politice sau ideologice, obligatorii, vor deveni incompatibile cu modul creştin de viaţă, – atunci înseamnă că a sosit vremea mărturisirii, despre care ne vorbeşte Cartea Apocalipsei (cap.13-14). În acelaşi timp, Preasfinţitul Sobor Arhieresc reamineşte despre anumite cazuri inacceptabile când anumiţi mireni, iar uneori şi clerici, se pronunţă în numele Bisericii cu privire la compatibilitatea sau incompatibilitatea vreunui sau altui fenomen, cu credinţa lui Hristos şi cu modul de viaţă creştin. Acest drept aparţine Soborului sau Sinodului ce se bazează pe Sfânta Scriptură şi pe Tradiţia Bisericii, şi care acţionează în acelaşi duh şi cuget cu toţi clericii şi păstoriţii.

 Facem apel către cler şi către toţi cei din viaţa monahală, precum şi către toţi ceilalţi fii credincioşi ai Sfintei Biserici, să dea dovadă de o deosebită atenţie duhovnicească şi de trezvie creştină în tratarea acestor chestiuni dificile, să aibă o permanentă grijă de liberă mărturisire a credinţei şi de menţinerea modului creştin de viaţă, ştiind, că numai acel om poate aduce roade bune lui Dumnezeu, care îşi petrece viaţa în Hristos şi păzeşte credinţa sa faţă de unitatea Bisericii.  (Traducere de Dumitru Lăpuşneanu – Preluare cu acordul Război întru Cuvânt, Sursa originală: patriarchia.ru)