Poziția noastră de creștini nu poate fi supusă negocierii
Vă prezentăm punctele de vedere a doi cercetători greci, care, alături de sute de colegi din Grecia È™i Cipru, dau mărturia credinÈ›ei, dar È™i a conÈ™tiinÈ›ei lor profesionale, prin declaraÈ›ii publice È™i petiÈ›ii în care, ca medici creÈ™tini, contestă poziÈ›iile antiecleziale ale autorităților. (T.P.)
Apostolos Hatzitόlios, profesor la Facultatea de Medicină a Universității Aristoteliene din Tesalonic, Director al Clinicii de Patologie din cadrul Spitalului Universitar din Tesalonic (AHEPA), vicepreședinte al Societății Elene de Patologie și vicepreședinte a Uniunii Patologilor din Grecia
– Domnule Profesor, în ultima vreme s-a vehiculat ideea că prin Dumnezeiasca Împărtășanie ne putem îmbolnăvi de coronavirus. În calitate de medic, care este poziÈ›ia dumneavoastră față de acest lucru?
– Cu adevărat, trăim vremuri nemaiîntâlnite. Nu È™tiu dacă ceea ce se întâmplă acum este un mesaj al lui Dumnezeu pentru ca societatea să se întoarcă spre bine. După cum vedem, în gestionarea situaÈ›iei de către factorii oficiali există eÈ™ecuri peste eÈ™ecuri, dintre care unele lezează Biserica, fără să existe din partea noastră reacÈ›ia care ar trebui să existe.
Cât priveÈ™te măsurile care s-au luat, ce pot să vă spun? Au închis bisericile, de parcă bisericile erau problema ‒ nu pieÈ›ele È™i supermarketurile, cărora li s-a acordat privilegiul de a rămâne deschise, respectându-se anumite reguli, în aÈ™a fel încât să nu existe îmbulzeală. AcelaÈ™i lucru se putea face È™i cu bisericile! Putea să existe o înÈ›elegere între preoÈ›i È™i enoriaÈ™i, să se stabilească o participare limitată, pe zile, să se distribuie lumea. Acest lucru trebuia făcut mai ales de PaÈ™te! De cea mai mare sărbătoare a creÈ™tinătății au închis bisericile, când foarte bine puteau să rămână deschise dacă erau bine aerisite, cu credincioÈ™ii aÈ™ezaÈ›i în aÈ™a fel încât să existe distanÈ›e de siguranță. Și nu numai că au fost închise, ci ni s-a interzis să stăm chiar È™i în afara bisericii!
Sunt lucruri inadmisibile, iar din punct de vedere medical nu au nici o bază, pentru că bolile contagioase pot fi È›inute în frâu prin anumite măsuri de siguranță. S-a ajuns din rău în mai rău, până la interzicerea DumnezeieÈ™tii Împărtășanii, a Sfintei Cuminecături ‒ care, aÈ™a cum o spune È™i cuvântul, este comuniune a omului cu Dumnezeu, cu ViaÈ›a. Noi am interzis Dumnezeiasca Împărtășanie ca să nu se răspândească virusul ‒ prin ce, prin Trupul È™i Sângele lui Hristos?… Atâta timp cât credem că ne împărtășim cu ÎnsuÈ™i Trupul È™i Sângele lui Hristos, este oare cu putință ca prin Trupul È™i Sângele lui Hristos să ni se transmită boli?
De altfel, chiar dacă l-am aborda strict È™tiinÈ›ific, un astfel de lucru nu s-a mai consemnat până acum. Ani de-a rândul nu s-a consemnat nici un caz de preot care să se fi molipsit de ceva, pentru că la sfârÈ™itul Liturghiei a consumat Sfântul Potir! Și, cu toate că spunem că ne împărtășim cu Trupul È™i Sângele lui Hristos „spre tămăduirea trupului È™i a sufletului”, am ajuns să contestăm lucrul acesta în logica probabilității molipsirii. Și vin È™i vă întreb: „Bun, dacă nu era coronavirus, nu există È™i alte boli?!”. În logica asta, o să se interzică de tot Dumnezeiasca Împărtășanie, pentru că există pericolul să se transmită È™i alte boli, nu? Știe cineva, când merge la biserică, dacă omul de lângă el nu-i transmite ceva? PoÈ›i să È™tii ce istoric medical are?
Acest demers lasă loc unor lucrări demonice. Nu este doar faptul că s-a interzis acum participarea la slujbele bisericii, dar se induce un anume mod de gândire, de răsturnare a ceea ce este cu adevărat Dumnezeiasca Împărtășanie. Este inadmisibil! Nu există nici un motiv pentru care să fie interzisă Dumnezeiasca Împărtășanie! Cel mai mare pericol este că pătrunde neliniÈ™tea în mintea credinciosului, care se apropie „spre tămăduirea sufletului È™i a trupului” ‒ i se creează suspiciunea că, în loc de tămăduire, va primi boală!1
Theologos Papadopoulos, cercetător în Biologie moleculară al Universității Aristoteliene din Tesalonic, co-fondator al Centrului Experimental de Diagnoză moleculară È™i biotehnologie din Tesalonic, care a avut bunăvoinÈ›a să acorde un interviu în exclusivitate pentru revista noastră.
– Cum apreciaÈ›i măsurile luate cu privire la slujbele Bisericii?
– Slujbele Bisericii sunt un capitol aparte, È™i biserica nu ar trebui comparată în mod superficial cu celelalte spaÈ›ii unde se adună oamenii, cum ar fi supermarketurile, cafenelele, teatrele etc. E greÈ™it! Pentru mulÈ›i oameni, Liturghia e centrul vieÈ›ii lor, piatra de temelie a existenÈ›ei lor È™i singurul lor reazem în greutățile vieÈ›ii. FraÈ›ii noÈ™tri ortodocÈ™i din Serbia, Bulgaria È™i Georgia nu au încetat să se roage în biserici È™i È™i-au continuat obiceiurile liturgice. Cu siguranță, au fost luate măsuri în ce priveÈ™te modul de slujire È™i de aÈ™ezare a lor în interiorul bisericilor. Era absurd să nu se respecte niÈ™te reguli, dar cu discernământ È™i credință au reuÈ™it să echilibreze totul în mod excepÈ›ional. Fie cazurile de îmbolnăviri au fost mult mai reduse față de restul Europei, încurajând continuarea vieÈ›ii liturgice, fie nu au întâmpinat obstacole administrative insurmontabile.
În orice caz, consider că nu există È™i nici nu vor exista date care să demonstreze că mersul la biserică ar putea fi marele responsabil pentru răspândirea CoViD-19.
– În situaÈ›ia stării de urgență datorată pandemiei, am fost nevoiÈ›i să rămânem acasă È™i să urmărim slujbele Bisericii la televizor sau prin internet, am fost îndemnaÈ›i „să facem din casele noastre biserici”, urmând modelul primilor creÈ™tini care îÈ™i aveau biserica acasă. Cum vedeÈ›i folosirea noÈ›iunii de „biserica de acasă” în actualele condiÈ›ii?
– Slujbele Bisericii nu reprezintă niÈ™te acte comemorative, pe care să le trăim de 2-3 ori pe an, nici niÈ™te exponate de muzeu, care pot fi reconstituite în faÈ›a echipelor de televiziune. Slujba ortodoxă de pe Youtube, Facebook sau de la televizor nu are un caracter religios, cu atât mai puÈ›in bisericesc. Se difuzează pentru a se suplini o lipsă ‒ lucru acceptabil până într-un punct, dar există pericolul să devină regulă, nu excepÈ›ie. ViaÈ›a Bisericii e mistagogică, tainică, euharistică, este o viață liturgică de aducere a Jertfei È™i presupune prezenÈ›a È™i participarea noastră. Este o comuniune a persoanelor reale, nu prin subscribe sau login de pe conturile de Google.
Pentru primii creÈ™tini, „biserica de acasă” făcea referire la casele unde se adunau È™i se săvârÈ™ea Taina DumnezeieÈ™tii Euharistii, în lipsa lăcaÈ™elor de cult È™i a libertății religioase. Consider că ne situăm la limitele acceptabile ale povățuirii pastorale dacă tot continuăm să vorbim despre „bisericile de acasă”. Ne aflăm în pericolul de a contribui la formarea unui ethos străin de tradiÈ›ia ortodoxă È™i în afara învățăturii patristice. Mai ales în Grecia se foloseÈ™te abuziv acest termen, la fel ca È™i cel de „cult individual”, care din 4 mai a fost permis în biserici. Nu există „cult individual”. Din punct de vedere teologic, conceptul nu se susÈ›ine.
– Ce ne puteÈ›i spune despre revenirea la normalitatea vieÈ›ii liturgice, având în vedere pericolul unui al doilea val de Co-ViD19?
– E nevoie de realism È™i de credință, mai ales de credință în atotputernicia lui Dumnezeu. Am depus o propunere amănunÈ›ită despre cum se poate realiza acest lucru2. Însă poziÈ›ia noastră de creÈ™tini ortodocÈ™i nu poate fi supusă negocierii, iar această poziÈ›ie se regăseÈ™te în comunicatele oficiale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, având în frunte Biserica noastră Mamă, Patriarhia Ecumenică, apoi Biserica Greciei, potrivit cărora Taina DumnezeieÈ™tii Euharistii este o Taină a VieÈ›ii, SfinÈ›irii È™i Mântuirii, iar Dumnezeiasca Împărtășanie este Trupul È™i Sângele lui Hristos, pe care o primim „spre iertarea păcatelor È™i viaÈ›a de veci”. Împărtășania nu transmite boli virale sau de altă natură infecÈ›ioasă, nu transmite nici boală, nici moarte! Orice speculaÈ›ie sau modificare a modului de împărtășire constituie o blasfemie împotriva acestei Sfinte Taine. Dacă avem cuget ortodox È™i bisericesc, putem înfrunta orice ispită, orice atac absurd È™i nefondat, orice contrafacere pătimașă a Adevărului.
Am mai spus È™i cu alte prilejuri: dacă Dumnezeiasca Împărtășanie ar fi o cale de transmitere a bolilor, atunci noi, creÈ™tinii, am fi dispărut de mult! Spre necazul multora însă, iată, trăim. Pentru că Dumnezeiasca Euharistie este Viață, SfinÈ›ire È™i Mântuire, nu moarte È™i boală. Nu poate fi explicat prin termeni È™tiinÈ›ifici ceea ce e mai presus de raÈ›iune, mai presus de fire, mai presus de înÈ›elegere. Istoria de două ori milenară a Bisericii noastre ne-a demonstrat că nimeni niciodată nu s-a îmbolnăvit împărtășindu-se cu Trupul È™i Sângele lui Hristos. Dacă ajunge să fie incriminată participarea noastră la Preacuratele Taine, fie! Dar închisorile È™i prigoanele niciodată nu au speriat Biserica È™i credincioÈ™ii. În cele din urmă, adevărul va ieÈ™i la lumină.
Cred, dimpotrivă, că cea mai bună protejare a noastră în aceste vremuri grele este tocmai deasa împărtășire cu DumnezeieÈ™tile Taine, nu lipsirea de ele! Desigur, acest lucru este cu neputință să-l înÈ›eleagă cineva care nu participă la viaÈ›a Bisericii, căruia i se pare ceva fără noimă È™i nebunesc. Va trebui însă să ne respecte, aÈ™a cum È™i noi respectăm orice om, chiar dacă nu suntem de acord cu modul lui de viață.
– Există o amplă discuÈ›ie în mass-media despre o eventuală vaccinare a populaÈ›iei împotriva coronavirusului. Cât de eficientă consideraÈ›i că este această măsură în viitorul apropiat?
– Am afirmat È™i public faptul că un vaccin sigur presupune 10-15 ani de testare, ca să fie trecut prin fiecare procedură de verificare de către organismele competente, înainte de a fi pus în circulaÈ›ie. Singurul caz în care acest interval de timp a fost diminuat a fost cel al virusului Ebola, când specialiÈ™tii au reuÈ™it ca în patru ani È™i jumătate să producă un vaccin sigur, care totuÈ™i este în permanență evaluat.
Mă neliniÈ™teÈ™te mult această presiune pusă asupra procesului de cercetare, care fără doar È™i poate îi afectează pe cercetători. Mă întreb cum pot avea certitudinea că un asemenea vaccin este sigur în astfel de condiÈ›ii. Personal, am rezerve.
– În România se propune ca imperativ legiferarea obligativității vaccinării. Ca om de È™tiință, cercetător în biologie moleculară, dar È™i ca cetățean, cum vedeÈ›i acest proiect?
– În condiÈ›iile mai sus-amintite, este anti-deontologică È™i, din punct de vedere bioetic, lipsită de etică orice obligativitate È™i impunere, care va aduce după sine È™i sancÈ›iuni penale împotriva celor care nu se vaccinează. Este necesară o informare corectă a opiniei publice ‒ È™i aici intervine È™i datoria noastră, a oamenilor de È™tiință, a medicilor, să spunem lucrurilor pe nume. Trebuie să se supună în dezbatere publică toÈ›i parametrii implicaÈ›i. Desigur, nimeni ‒ nici măcar statul ‒ nu poate obliga pe nimeni să accepte nici un fel de terapie sau medicament sau vaccin fără consimțământul expres al bolnavului.
Material realizat de Tatiana Petrache
1 orthodoxianewsagency.gr.
2 www.romfea.gr/katigories/10-apopseis/36759-orthodoji-latreia-sta-xronia-tou-covid19
Adaugati un comentariu:
Euharistia, Sfanta Impartasanie, Marturisire, Crestini,
/Euharistia - Taina unitatii Bisericii33/Fbas33.jpg)
