Mesaj de Crăciun şi de Anul Nou

Mesaj de Crăciun, mesaj de iubire

 

     Naşterea Domnului... Chemarea la iubire a lui Dumnezeu, moment al renaşterii noastre spirituale... Când răutatea, indiferenţa şi uitarea se îmbină într-o schimonosire a vieţii, ca o magie ce ascunde pentru totdeauna ceea ce ţi-ai dorit să vezi, să simţi şi să trăieşti cu adevărat; când frumuseţea este ascunsă în spatele hidosului care îşi capătă, din păcate, tot mai mult o aură nedorită dar triumfătoare în clipele noastre de rătăcire, să ne întoarcem privirea spre Dumnezeu, să-i ascultăm şi să-i îndeplinim porunca, cea fără de care, nimic nu poate exista, nimic nu se poate închega, uni, desăvârşi: ,,Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit Eu" (Ioan- 15:12)

     Iubirea: legea, îndemnul şi porunca lui Dumnezeu, după care ar trebui să se călăuzească întreaga omenire, mult mai săracă în lipsa iubirii… Nimic mai durabil şi mai înălţător, decât iubirea… Căci dacă iubire nu e, nimic nu e, nimic nu suntem… Iubirea… Iubirea e totul… Eu am învăţat ce este iubirea, am învăţat să iubesc oamenii, chiar dacă, de multe ori, ea nu mi-a fost redată, înapoiată în aceeaşi măsură cu care am dăruit-o ... Dar am învăţat să şi iert...

     Iar o dată cu Naşterea Domnului, omenirea a fost învăluită de iubire, acest real şi aproape de necrezut miracol divin, hărăzit nouă pentru a trăi veşnic şi curat. Pentru că, aşa cum spunea părintele Stăniloaie, ,,ce poate justifica mai mult existenţa decât iubirea? Iubirea nu satură pe nimeni, niciodată. Deci poate fi fără sfârşit; Şi de aceea poate fi şi fără de început. Iubirea fără de început şi fără de sfârşit dă o mulţumire deplină existenţei, deci o lumină”. Iar cea mai atotcuprinzătoare definiţie a Iubirii, se află în Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, rămânând cel mai frumos imn creştin închinat virtuţii supreme a iubirii: ,,De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu piere niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea". (I Corinteni 13, 1-13) Dumnezeu să vă fericească întru iubire, cu iubire!

     Sărbtori fericite şi La Mulţi Ani! Romulus Dan Busnea, de Crăciun, 2012   

 

Mesaj de Anul Nou

 

     Cu fiecare zi ce trece, se mai scurge din clepsidră un pic din timpul ce ne-a fost dat să-l trăim pe acest pământ, într-o viaţă dăruită nouă de Dumnezeu întru frumuseţe, bucurie, înţelegere, iubire şi iertare… 

     ,,Viaţa este darul lui lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi il facem lui Dumnezeu”, spunea unul dintre cei mai mari artişti ai lumii, Michelangelo Buonarotti.

Am ajuns iarăşi la răscruce de ani, acum la vreme de bilanţ a unui an ce tocmai se încheie, un an care ne-a supus unor încercări parcă tot mai grele, un an în care forţele răului ne-au hărţuit parcă şi mai mult, încleştându-se în jurul nostru ca tentaculele unei caracatiţe. Trăim într-o lume tot mai încremenită în patimă şi deşertăciune, iar omul, care a făcut din sine rostul său ultim încredinţându-se puterii şi bogăţiei lumeşti, nu mai este el însuşi, nu mai trăieşte în comuniune cu divinitatea. Situaţia în care se găseşte omenirea în momentul de faţă, respectiv marea criză prin care trece şi care a cuprins toate palierele vieţii, de la cel economico-financiar până la cel moral-spiritual, devenind o criză globală, nu este altceva decât rezultanta fără tăgadă a creaţiei umane din care lipsesc cele mai importante repere ale existenţei sale invocate în Epistola Întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, despre care am amintit şi în mesajul meu de Crăciun, şi fără de care, nimic nu e, nimic nu suntem…

Era vorba despre Iubire, Nădejde şi Credinţă…

     Şi mai grav este faptul că omul zilelor noastre, nu numai că nu se mai iubeşte pe sine, dar nu îl mai iubeşte nici pe Dumnezeu şi nici pe aproapele său, învăţătura Sfântului Nicolae Velimirovici fiind una mai mult decât realistă, clară, umană: ,,Dacă izvoarele credinţei sunt tulburi, şi râurile sunt tulburi, pentru că aşa sunt izvoarele şi aşa sunt râurile vieţii multor, ale foarte multor oameni din vremile noastre. Chiar şi cei ce s-au spălat îndată după naştere în preacuratul izvor al lui Hristos, au tulburat izvorul de lacrimi al Botezului cu felurite scurgeri murdare şi otrăvitoare din spiţeria filosofiei moderne şi dintr-un astfel de izvor tulbure a plecat un râu tulbure. Izvor noroios, râu noroios; aşa sunt dogmele tulburi ale credinţei şi dogmele tulburi ale purtării. Omul a început să creadă mai mult în om decât în Dumnezeu, a început să se poarte mai mult după poruncile oamenilor decât după poruncile lui Dumnezeu. Copilul s-a îndepărtat de poala părintelui său şi s-a dus unde a văzut cu ochii - unde dacă nu în prăpastie? Aceasta s-a întâmplat şi încă se mai întâmplă”. Pentru că, atunci când se pustieşte iubirea, atunci dezbinarea, neputinţa şi nemernicia, împărăţesc în lume. După atâtea lucruri necurate întâmplate în vremurile din urmă, ne aflăm din păcate, într-o direcţie inversă sensului real al dezvoltării umane, avem de-a face cu regresul către o epocă a barbariei care evoluează spre multă violenţă şi ură, şi în care, tendinţa oricărei cunoaşteri echivalează cu tendinţa de a ne substitui lui Dumnezeu, de a-l exclude pe Dumnezeu din vieţile noastre, de a afirma pur şi simplu, identitatea noastră cu cea a lui Dumnezeu. ,,Este mai uşor pentru omul cel muritor să măsoare adâncimile mării şi înălţimile cerului înstelat, decât să măsoare adâncul şi înălţimea înţelepciunii Dumnezeieşti care vine din voia cerului pentru mântuirea omului. De aceea se află cu mult mai mulţi fii ai oamenilor care se dăruiesc mai degrabă celei dintâi decât celei de-a doua lucrări. Mai mulţi sunt aceia care fac iscodire cu ochii lor decât cu duhul lor. Ceea ce iscodesc ochii pare mai mare, dar, de fapt, ceea ce cercetează duhul este nespus mai larg şi mai adânc şi mai lung. Fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” (I Corinteni 2:10).

     Să încercăm aşadar, până nu e prea târziu, să săvârşim orice strădanie ce ne stă în putinţă pentru a ne ajuta şi pentru a-i ajuta pe toţi cei ce se găsesc încă în întuneric şi suferinţă. Dumnezeu ne-a arătat şi ne arată în fiecare zi care este Calea, Adevărul şi Viaţa, ne-a dat libertatea de a alege între bine şi rău, de a fi noi înşine aşa cum ne-a îndemnat El…

     Să păşim în Noul An cu încredere, privind spre lumina binecuvântării Lui Dumnezeu, care ne este mereu alături; să-L iubim şi să ne iubim unii pe alţii, întrucât avem cu toţii nevoie de mai multă Iubire…   Doar aşa vom reuşi, căci în final, totul depinde de noi, de purtarea noastră, de gândul şi sufletul nostru…

                                  Cu multă iubire, LA MULŢI ANI!

                                                    Romulus Dan Busnea, 3 ianuarie, 2013