Un poet de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus: Alexandru Mihail Niță

Lansare de carte

      Până a nu  citi cele două volume de poezii : ”Cerurile deschise” și ”Hristosfera” , ambele apărute în 2018, îl cunoșteam pe autor ca un monah erudit (publicase două volume de eseuri și două romane), un om cu o biografie spectaculoasă. Are o pregătire muzicală universitară, la care a adăugat la anii maturității o pregătire teologică, cu un doctorat în domeniu, obținut în SUA la Los Angeles.

            În asemenea condiții mi se părea riscantă abordarea poeziei, preocupare ce se asocia mai natural la vârsta tinereții. De aceea, am fost curios să descopăr universul creației sale poetice și reflectarea spiritualității monahale.

            Cele două volume mi se par două cărți gemene, fără a fi identice. Cuprind ambele o poezie de inspirație religioasă, creștin – ortodoxă și aparțin unui practician al cultului, ce-și dezvăluie fidelitatea ”cred și mărturisesc”. Se resimte în versuri sursa livrescă de inspirație, cărțile biblice, altitudinea teologică, de la care emană și mesajul etic și intențiile pedagogice ale mesajului. Cele de până aici ar da impresia că autorul a realizat un compendiu teologic, dacă nu și-ar concretiza ideile într-o comunicare de vocație estetică, imagini sensibile declanșatoare de emoții.

            Volumele lansate astăzi au trăsături unificatoare, dar diferă în același timp prin mesaj și destinație lirică. Le mai apropie ca aspect tipografic asocierea dintre vers și icoană, o icoană de patrimoniu a cărei revelație picturală se așază ca un ecou la versurile de alături.

            ”Cerurile deschise” conține poezii cu destinație școlărească, ce aduc o anume solemnitate în jurul evenimentelor creștine și se pretează a fi recitate la clasă, în ora de religie sau la serbările școlare. În acest cadru revelația împărăției cerești, mesajul educativ și tema timpului alcătuiesc motive de meditație. Remarcăm din acest volum pastelul ”Vecernie atonită”, un sonet în care peisajul de la Athos ne apare sacralizat, precum lucirile unei icoane.

            Volumul ”Hristosfera”, pe lângă titlul original, acaparator, ne întâmpină cu imagini mai complexe, generatoare de atitudini. Întreaga structură poetică construiește o amplă antiteză între două lumi : lumea ce venează și năzuiește spre sacru, având drept călăuză valorile moralei creștine, în contrast cu lumea care s-a înstrăinat de sacru și se degradează sub apăsarea păcatului. Ca urmare, tonul psalmic cu care jubilează împlinirile voinței divine se transformă în satiră și diatribă la acuzarea celor nevrednice de măreția celestă. Poetul se alarmează când proliferează minciunea, rătăcirea întro ”Ec-lipsă totală”, când se deschide Cutia Pandorei, încât omul constată ”mă sluțesc și mă afund” .

            Bancherii, lacomi de puteri și averi, ajung ”Stăpânii lumii, bufonii minciunii”, iar diversitatea, în loc de armonie devine adversitate. Aroganța, intriga, unelte ale diavolului, devin nenorociri, refăcând acum un ” Babel de la Bruxell” .

            O asemenea panoramă răzbate convingător în poezii precum ”Tremur”, ”Orbitori”, ”Avânt”, aceasta din urmă transmițând un optimism întemeiat pe credință. În asemenea creații mesajul ideatic se sprijină pe imagini estetice, sugestive, expresivitate, mister, deschideri în interpretare, elemente ce asigură convingător, valoarea scrierilor lui Alexandru Mihail Niță, un veritabil poet.