Tema luniiACTUALITATEA religioasăORTODOXIA (dreapta credinţă)Sfânta ScripturăSfânta Tradiţie şi ereziilePredici. Cateheze. PastoraţieORTOPRAXIA (dreapta trăire)Viaţa duhovnicească. MilosteniaMisiune. Mărturii. Vieţile SfinţilorRUGĂCIUNI. Icoane. MoaşteBISERICA si lumeaFamilia. Copiii. Educaţia. VocaţiaBiserica. Neamul. Politica. LumeaRenasterea satului, a scolii si a comunitatii crestineStiinţă. Medicină. Cultură. ArtăCĂLĂTOR prin ţara meaEvenimente. Apeluri. PetitiiCĂRŢI NOI / Produse noi. PROMOTIIArhiva REVISTE (articole) 1998-2011Calendar
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 3000
Adaugati un comentariu:
Poezii
Mihai Alexandru Andritoiu
Avva, iartă-mă!
Mi-e dor... de tine, avva!
Și dorul mi-e osândă...
Fierbinte e ca lava
Rana patimii și-i sângerândă...
Și vărs șiroi de lacrimi gri
Din ochii desfătați de trupuri.
Vin avvo, vreau să mă învii!
Vreau să te văd că mi te bucuri...
Și-ți cad sub patrafirul auriu,
Să îmi alini suspinele toate.
Că sunt inchins ca-ntr-un sicriu,
Acoperit sunt de păcate.
Iartă-mă, avva, că ți-am greșit...
Nu-ți întoarce privirea sfințită!
Ascultă-mi, tu, plânsul smerit,
Căci gura-mi spurcată e amuțită.
Și fii milostiv cu a mea sentință,
Cu toate că semăn leit cu un drac...
Căci, uite, ți-am împlinit o dorință...
În sfârșit am învățat să și tac.
Feciorie
O, tu, înaltă ca un vultur măiastru,
Curată ca Luna, cu lumină de astru!
O, tu, ca un crin alb nemirosit,
Cel mai de preț dar al celui afierosit!
Taină angelică, coborâtă din Rai,
Ești ca abisul de strâmtă și-adâncă...
Înaltă și tare ca masivii de stâncă;
De te contemplu rămân făr' de grai!
Alergarea atletului învesmântat negru,
Pierzarea și spaima celui tenebru,
Străină-ntru totul celui robit de patimi;
Cu tine-i smerenia și preaplinul de lacrimi.
Feciorie... Feciorie... Străină minune!
Cine poate oare taina a-ți spune?
Gheron Iosif
Îți mulțumesc, părinte, că m-ai găsit;
Mărturia ta scrisă m-a înzdrăvenit.
Pilda vieții tale mi-a animat un dor:
Ca tine să trăiesc, ca tine să și mor...
Dar greul vieții tale, îl pot eu oare duce?
Opt ore priveghere - a ta grozavă cruce.
Și mai e o primejdie, ce dorul mi-l reduce:
Părinte, se pare, că Eva încă seduce.
De-acest război cumplit, cândva m-ai liberat,
Când am căzut sleit și ție m-am rugat...
Ai mijlocit atunci la Tatăl Cel Ceresc;
Tare mă tem, acum, că te dezamăgesc!
Și nu am gând viclean, ci doar o frică;
Încă e dorul vechi, ce toate mi le strică.
Și de-ar veni ea înapoi, ce-aș face?
La tine aș cădea, părinte, să-ți cer pace.
Ascultare
Cine poate oare să te scape de viciu?
Cine preschimbă scârba-n deliciu?
Ce face greutatea să fie ușoară
Și iarna întreagă ca pe primăvară?
Cine sau ce te ridică-n virtute,
Te scapă de lupta celor nevăzute,
Te scoate din ai demonilor dinți,
Cine te-azvârle în Cerul cu sfinți?
Cine te ridică din groapa minciunilor
Și cine-ți deschide visteria minunilor?
Ce asemănare mai mare cu Domnul,
Decât aceasta să mai fie-n lume?
N-o biruie lenea, n-o biruie somnul...
Este împărăteasă peste cutume.
A vindecat patimi, a vindecat ciume;
În ea nu e moarte, în veci ea nu moare!
Atâta sfințenie poart-al ei nume:
Nu-i putere mai mare ca în ascultare!
10-11-2012Adaugati un comentariu:
CARTI/produse despre:
Religia,
Religia,
