Cookies de analiza a traficului sunt inactive, dar pot fi activate prin click pe Accept | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat)

Porunca Iubirii
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 1867

Poezii

Mihai Alexandru Andritoiu
Tags: religia;
 
Avva, iartă-mă!
 
 Mi-e dor... de tine, avva!
 Și dorul mi-e osândă...
 Fierbinte e ca lava
 Rana patimii și-i sângerândă...
 
 Și vărs șiroi de lacrimi gri
 Din ochii desfătați de trupuri.
 Vin avvo, vreau să mă învii!
 Vreau să te văd că mi te bucuri...
 
 Și-ți cad sub patrafirul auriu,
 Să îmi alini suspinele toate.
 Că sunt inchins ca-ntr-un sicriu,
 Acoperit sunt de păcate.
 
 Iartă-mă, avva, că ți-am greșit...
 Nu-ți întoarce privirea sfințită!
 Ascultă-mi, tu, plânsul smerit,
 Căci gura-mi spurcată e amuțită.
 
 Și fii milostiv cu a mea sentință,
 Cu toate că semăn leit cu un drac...
 Căci, uite, ți-am împlinit o dorință...
 În sfârșit am învățat să și tac.
 
 
Feciorie
 
 O, tu, înaltă ca un vultur măiastru,
 Curată ca Luna, cu lumină de astru!
 O, tu, ca un crin alb nemirosit,
 Cel mai de preț dar al celui afierosit!
 
 Taină angelică, coborâtă din Rai,
 Ești ca abisul de strâmtă și-adâncă...
 Înaltă și tare ca masivii de stâncă;
 De te contemplu rămân făr' de grai!
 
 Alergarea atletului învesmântat negru,
 Pierzarea și spaima celui tenebru,
 Străină-ntru totul celui robit de patimi;
 Cu tine-i smerenia și preaplinul de lacrimi.
 
 Feciorie... Feciorie... Străină minune!
 Cine poate oare taina a-ți spune? 
 
 
Gheron Iosif
 
 Îți mulțumesc, părinte, că m-ai găsit;
 Mărturia ta scrisă m-a înzdrăvenit.
 Pilda vieții tale mi-a animat un dor:
 Ca tine să trăiesc, ca tine să și mor...
 
 Dar greul vieții tale, îl pot eu oare duce?
 Opt ore priveghere - a ta grozavă cruce.
 Și mai e o primejdie, ce dorul mi-l reduce:
 Părinte, se pare, că Eva încă seduce.
 
 De-acest război cumplit, cândva m-ai liberat,
 Când am căzut sleit și ție m-am rugat...
 Ai mijlocit atunci la Tatăl Cel Ceresc;
 Tare mă tem, acum, că te dezamăgesc!
 
 Și nu am gând viclean, ci doar o frică;
 Încă e dorul vechi, ce toate mi le strică.
 Și de-ar veni ea înapoi, ce-aș face?
 La tine aș cădea, părinte, să-ți cer pace.
 
Ascultare
 
 Cine poate oare să te scape de viciu?
 Cine preschimbă scârba-n deliciu?
 Ce face greutatea să fie ușoară
 Și iarna întreagă ca pe primăvară?
 Cine sau ce te ridică-n virtute,
 Te scapă de lupta celor nevăzute,
 Te scoate din ai demonilor dinți,
 Cine te-azvârle în Cerul cu sfinți?
 Cine te ridică din groapa minciunilor
 Și cine-ți deschide visteria minunilor?
 
 Ce asemănare mai mare cu Domnul,
 Decât aceasta să mai fie-n lume?
 N-o biruie lenea, n-o biruie somnul...
 Este împărăteasă peste cutume.
 A vindecat patimi, a vindecat ciume;
 În ea nu e moarte, în veci ea nu moare!
 Atâta sfințenie poart-al ei nume:
 Nu-i putere mai mare ca în ascultare!
10-11-2012
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu