Derogări și pogorăminte cu privire la post

Canoanele referitoare la posturi nu sunt dogme, ci norme bisericești moral-disciplinare care țin cont de necesitățile timpurilor și de schimbările care au loc în viața credincioșilor.

Cum să postesc dacă sunt bolnav

 „Deci dacă sunt aici unii care, împiedicați de vreo boală trupească, nu pot sta nemișcați, pe aceștia îi sfătui să-și aline și boala trupului și să nu se lipească nici de această învățătură duhovnicească, ci acesteia să-i arate mai mare râvnă. Sunt, da, sunt căi cu mult mai bune decât calea postului, care ne pot deschide ușile îndrăznirii celei către Dumnezeu. Cel ce mănâncă și nu poate posti să facă milostenii mai bogate, să se roage cu mai multă stăruință, să fie cu mai multă râvnă la ascultarea cuvintelor dumnezeiești, la acestea boala trupului nu-i o piedică. Să se împace cu dușmanii, să alunge din sufletul său orice gând de răzbunare. De vrea să facă asta, a postit postul cel adevărat, acela care mai presus de toate îl cere de la noi Stăpânul. Că pentru aceasta poruncește și această abținere de la mâncăruri, ca înfrânându-ne săltările trupului, să-l facem plecat pentru împlinirea poruncilor. Dar dacă din pricina unei boli trupești nu vrem să avem ajutorul ce ni-l dă postul și arătăm și mai multă trândăvie pentru împlinirea faptelor bune, atunci fără să ne dăm seama ne păgubim cumplit. Dacă postul nu ne e de nici un folos de ne lipsesc faptele bune de care am vorbit mai sus, apoi vom fi și mai trândavi de nu putem folosi nici leacul postului. (...) Iar pe frații voștri, care din pricina unei slăbiciuni trupești nu pot să postească, îndemnați-i să nu lipsească de la această învățătură duhovnicească; învă­țați-i, spuneți-le cele grăite de mine, arătați-le că acela care mănâncă și bea cu măsură nu-i nevrednic să vină la biserică și să asculte predica; nevrednic e cel trândav, cel leneș. Spuneți-le cuvântul apostolic: Cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă; cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă; și mulțumește lui Dumnezeu (Romani 14, 6). Deci și cel ce postește mulțumește lui Dumnezeu, că a avut putere să ducă osteneala postului; și iarăși și cel ce mănâncă mulțumește lui Dumnezeu, pentru că aceasta cu nimic nu-i poate vătăma mântuirea sufletului, dacă vrea.” - Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia X, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 116-117;  -  Ziarul Lumina

Canonul 56 al Sinodului Trulan (692) interzicea, sub pedeapsa caterisirii şi excomunicării, consumarea de hrană provenită de la animale (carne, ouă, brânză), în timpul Postului Mare, condamnând în acest fel obiceiul armenilor şi al apusenilor de a mânca lapte, ouă şi brânză în sâmbetele şi duminicile acestui post.

Însă, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că, vechile canoane ale Bisericii, referitoare la durata, asprimea și obligativitatea posturilor au fost formulate pentru credincioșii care trăiau în vremurile respective și în condiții de viață diferite de cele de astăzi. Canoanele referitoare la posturi nu sunt dogme, ci norme bisericești moral-disciplinare care țin cont de necesitățile timpurilor și de schimbările care au loc în viața credincioșilor.

De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ținând cont de aceste principii, în ședința de lucru din ziua de 27 februarie 1956, a hotărât câteva derogări sau pogorăminte cu privire la regula respectării posturilor în vremurile de astăzi. Cele referitoare la Postul Paştelui sunt următoarele:

• Copiii care nu au împlinit vârsta de 7 ani să fie dezlegaţi de pravila postului, putând să mănânce orice fel de alimente în tot timpul anului şi, deci, şi în Postul Paştelui.
• Copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, credincioşii de orice vârstă care sunt în neputinţe, slăbiciuni şi suferinţe trupeşti și au un regim alimentar special, precum şi femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să postească miercurile  şi  vinerile de peste  an, precum și prima şi ultima săptămână din Postul Mare. Pentru celelalte zile ale Postului Mare ei sunt dezlegaţi să consume peşte, icre, ouă, lapte şi brânză.

Această hotărâre a Sfântului Sinod este pe deplin îndreptăţită, având în vedere că postul nu urmărește șubrezirea trupului, cum se afirmă uneori, ci el este un mijloc de îngrijire a lui prin anumite restricții alimentare, pentru curățarea de patimi. A nu-i permite unui credincios care suferă de o anumită afecțiune consumul de lactate în perioada postului, deși acesta îi este recomandat din punct de vedere medical, aceasta ar fi o dovadă de absurditate și ignoranță. De aceea, important este ca fiecare creștin să apeleze la duhovnic, iar duhovnicul să aibă înţelegerea necesară pentru a acorda dezlegare de la regula postului și în alte cazuri decât cele menționate mai sus, atunci când este nevoie, urmărind zidirea sufletească a tuturor credincioşilor şi, în același timp, înlăturarea suferinţei trupești. – Doxologia

Foto: Biserica Buna-Vestire Cristian, agapa frățească - hram 2019