Folosim cookies de navigare (ce nu pot fi dezactivate) și de analiza a traficului (inactive, dar pot fi activate prin click pe butonul Accept) | Detalii

(oricand puteti renunta la acceptul dat prin click pe butonul Refuz)

Porunca Iubirii
ACTUALITATEA religioasăNr. vizualizari: 34

Hramul Sfântului Nectarie Taumaturgul - Eghina 2018

Tags: Sfantul Nectarie;
 

Mii de credincioși au participat pe 9 noiembrie la procesiunea cu moaștele Sfântului Nectarie pe străzile din Eghina. Procesiunea a fost condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Efrem, Mitropolitul de Ydra, Spetses și Eghina, alături de care s-au aflat mai mulţi ierarhi greci. În cursul dimineţii, în biserica Mănăstirii Sfânta Treime din Eghina a fost oficiată Sfânta Liturghie, iar cei prezenţi la slujba de hram au adus cinstire moaştelor Sfântului Nectarie.

Sfântul Ierarh Nectarie a fost canonizat în anul 1961, cu zi de prăznuire în 9 noiembrie. Fragmente din moaştele sale se află şi în Capitală, la Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti.

 

Sfaturi duhovnicești ale fericitului stareț Nectarie

Nimic nu este mai de preţ decât o inimă curată, pentru că o astfel de inimă devine tron al lui Dumnezeu. Şi ce este mai plin de slavă decât tronul lui Dumnezeu? Cu siguranţă că nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima curată: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”(II Corinteni 6,16).

Aşadar, cine este mai fericit decât aceşti oameni? Şi de ce bunuri pot să ră­mână lipsiţi? Nu se găsesc toate darurile şi harismele Sfântului Duh în fericitele lor suflete? De ce mai au nevoie? De nimic, cu adevărat, de nimic! Pentru că Îl au în inima lor pe Însuşi Dumnezeu!

Cât se înşeală oamenii care caută feri­cirea departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii, în bogăţie şi slavă, în averi mari şi în plăceri, în desfătări trupeşti, în lux şi în tot felul de deşertăciuni, care se sfâr­şesc în amărăciune! Ridicarea turnului fericirii în afara inimii noastre seamănă cu zidirea unei clădiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curând o astfel de construcţie se va prăbuşi la pământ.

Fraţii mei! Fericirea se află înlăuntrul vostru şi fericit este omul care înţelege aceasta. Cercetaţi‑vă inima şi vedeţi în ce stare duhovnicească vă aflaţi! Nu cumva inima voastră şi‑a pierdut îndrăzneala înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva con­ştiinţa vă mustră pentru călcarea porun­cilor Lui? Nu cumva vă învinuieşte pentru nedreptăţi, minciuni şi neglijarea îndatori­rilor faţă de Dumnezeu şi faţă de aproa­pele? Cercetaţi şi vedeţi dacă nu cumva inima voastră s-a umplut de răutăţi şi de patimi, dacă nu cumva s-a abătut pe căi nedrepte!

Din nefericire, cel care nu are grijă de inima sa, se lipseşte de tot lucrul bun şi cade într-o mulţime de răutăţi. Alungă bucuria şi se umple de amărăciune şi de frică. Alungă dragostea şi primeşte ura. Alungă toate harismele şi roadele Sfântului Duh pe care le‑a primit la Botez şi se face sălaşul tuturor acelor rele care îl fac pe om vrednic de plâns şi de trei ori ticălos.

Fraţii mei! Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toţi să fim fericiţi, atât în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă. Pentru aceasta a întemeiat Sfânta Sa Biserică, ca să ne curăţească de păcat, să ne sfinţească, să ne facă prieteni ai Săi, să ne dăruiască binecuvântările Cerului.

Biserica stă mereu cu braţele deschise, ca să ne primească. Să alergăm repede toţi cei care avem conştiinţa împovărată. Să alergăm la Biserică, căci ea este gata să ridice povara noastră cea grea, să ne dăruiască îndrăzneală către Dumnezeu, să ne umple inima de bucurie şi de feri­cire. - Fragment din cartea Sfântul Nectarie, Făcătorul de minuni – Viața, minuni și învățături, Editura Evanghelismos

 

Minune a Sfântului Nectarie

Părintele Nectarie Vitalis, foarte cunoscut în Lavrio pentru faptele lui şi pentru mila faţă de cei sărmani şi față de cei excluşi din lume în aceste vremuri grele, a mărturisit cele prin care a trecut atunci când era cât pe ce să moară de cancer... Ce se va spune în continuare a tot fost povestit de mai multe ori, inclusiv în cartea „Am vorbit cu Sfântul Nectarie” – Atena 1997, a celebrului scriitor M. Manolis Melons.

Iată ce spune părintele Nectarie:

Pătimeam de o formă gravă de cancer. Pieptul era o rană deschisă care supura continuu sânge şi puroi, îmi rupeam cămaşa de durere. Era o situaţie tragică, mă îndreptam direct spre moarte. Înţelegeţi, aşadar, că mi-am pregătit până şi veşmintele de îngropăciune..

În ziua de 26 martie 1980, dimineaţă, vorbeam în biroul de la subsolul bisericii cu Sofia Bourdoy, femeia care face curăţenie în biserică, şi cu iconograful Helen Kitraki. La un moment dat, uşa s-a deschis brusc şi un bătrân necunoscut a intrat. Avea o barbă albă ca neaua, era mic de statură şi cu puţină chelie. Era aidoma Sfântului Nectarie din fotografii. A luat trei lumânări fără să plătească şi a aprins numai două. S-a închinat la toate icoanele din biserică, însă a trecut de icoana Sfântului Nectarie fără să i se închine. Nu mă vedea de acolo de unde eram. Aveam dureri îngrozitoare. Interlocutorii mei au tras perdeaua din birou şi s-au dus spre bătrân. Era dinaintea Porţilor Împărăteşti şi, încrucişându-şi mâinile şi fără să privească în jur, a întrebat: „Gheronda este aici?”.

Îngrijitoarea bisericii, ştiindu-mi boala, voia să mă „protejeze”. „Nu, nu... este acasă, are gripă...”

El a răspuns: „Nu contează. Rugaţi-vă! Paşte fericit!”. Și s-a îndreptat spre ieșire.

Îngrijitoarea bisericii a venit alergând spre mine şi a zis: „Părinte Nectarie, bătrânul care a plecat semăna chiar cu Sfântul Nectarie! Ochii îi erau scânteietori. Eu cred că era Sfântul Nectarie care a venit să vă ajute!”. I-am mulţumit, crezând că mi-a spus aceasta ca să mă consoleze. Însă, în fond, ceva nu era în regulă. Am trimis-o dimpreună cu iconograful ca să-l caute pe necunoscut şi să-l aducă înapoi cât de repede. Am intrat în Sfântul Altar şi m-am închinat la Cel Răstignit, plângând şi cerându-I iarăşi lui Hristos să mă vindece.

Am auzit pași. „Părinte, Gheronda a venit!”. Am dat să-i sărut mâna, însă, din smerenie, nu m-a lăsat s-o fac. S-a aplecat şi mi-a sărutat el mâna! L-am întrebat: „Care-ţi este numele?”. „Anastasie, fiule” a spus, dându-şi numele de botez, nume de dinainte de a se călugări.

L-am dus ca să se închine la sfintele moaşte. A scos o pereche de ochelari cu un singur braţ şi, de îndată ce i-am văzut, am fost surprinşi! Erau aceiaşi ochelari cu ai Sfântului Nectarie pe care îi avem în cutia cu sfintele moaşte. Mi i-a dat bătrâna Nectaria, egumena Mănăstirii Eghina. „Credinţa este totul!”, a spus străinul, în timp ce-şi punea ochelarii.

A început, cu evlavie, să sărute toate sfintele moaşte pe care i le arăta îngrijitoarea, afară de moaştele Sfântului Nectarie, pe care le-a evitat... „Gheronda, iartă-mă”, i-am spus, „dar de ce nu te închini şi la făcătorul de minuni, Sfântul Nectarie?”.

El s-a întors şi m-a privit zâmbind. L-am întrebat: „Unde locuieşti, Gheronda?”. El mi-a arătat tavanul – unde construiam noua biserică închinată Sfântului Nectarie, zicând: „Casa mea încă nu e gata şi sunt neliniştit. Starea mea nu îmi îngăduie să trăiesc niciunde...”

„Gheronda, trebuie să mărturisesc, vi s-a spus o minciună mai devreme, am cancer! Însă vreau să mă fac bine, ca să fac Sfântul Altar, ca să termin biserica, în primul rând, după care voi putea muri...”

„Nu te tulbura”, îmi spune. „Plec acum. Mă duc în Paros [insulă din Grecia] ca să mă închin la Sfântul Arsenie şi să-l cercetez pe părintele Filoteos [Zervakos]”, a mai adăugat, în timp ce se îndepărta trecând fără tăgadă prin icoana cea mare.

L-am oprit şi i-am pus mâinile pe chip. „Gheronda, Gheronda, chipul îţi seamănă întocmai cu cel al Sfântului Nectarie care este cinstit aici, în biserica noastră...”. Atunci i-au curs lacrimile. M-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi m-a strâns în braţe. Prinzând curaj, mi-am deschis braţele ca să-l îmbrăţişez. Însă când mi-am deschis braţele şi în timp ce priveam dinainte, puteam vedea braţele-mi lipite de piept!

Tremuram şi-mi făceam cruce. Am mai spus o dată, „O, Gheronda, te rog, vreau să trăiesc ca să fac prima liturghie în biserica aceasta. Ajută-mă să trăiesc!”. S-a îndepărtat de mine, s-a oprit dinaintea icoanei lui şi a spus: „Fiul meu, Nektarios, nu te tulbura. Este o încercare care va trece, după care vei fi bine! Minunea pe care o ceri se va săvârşi şi va fi povestită lumii întregi. Nu te teme...”

Imediat după aceste cuvinte ne-a părăsit, trecând printr-o uşă închisă. Femeile au alergat după el. Ajunsese în staţia de autobuz. A urcat şi a dispărut înainte ca autobuzul să plece!

Această întâmplare a fost întotdeauna povestită în prezenţa martorilor de către părintele Vitalis, persoană respectată şi vrednică de încredere. În cele din urmă, părintele Nectarie  s-a vindecat. Pentru că deasupra tuturor este Hristos, Dumnezeul nostru Cel Viu şi mijlocitorii noştri dinaintea lui Dumnezeu, sfinţii şi Preasfânta noastră Maică! Căci „Acolo unde vrea Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii...” 

 

Fotografii de la hramul Sfântului Nectarie, Eghina, 9 noiembrie 2018 - Doxologia

Fotografii de la procesiunea cu moaștele Sfântului nectarie, Eghina, 8 noiembrie 2018 - Doxologia 

Surse web: basilica.ro; doxologia.ro

09-11-2018
Citeste si:


    Adaugati un comentariu:
    Nume
    Email
    (nu va fi afisat)
    Comentariu
    Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
    Antispam:
    Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu