Sfânta Maria Magdalena, cea întocmai cu apostolii - 22 iulie

Sfânta Maria Magdalena, învățătoarea tuturor celor care vor să se atingă nu de pământ, nu de cenușă, nu de lucruri muritoare, ci de cele nemuritoare și cerești, a celor care vor să-L atingă pe Dumnezeu. Sfânta care îți ia tristețea și îți încălzește inima Sfânta Maria Magdalena, cea întocmai cu apostolii - extras dintr-un cuvânt al Arhim. Emilianos Simonopetritul 

Fără îndoială trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru privegherea noastră. Am făcut-o urmând tradiția Bisericii noastre, care, imitând cetele îngerești, a rânduit săvârșirea privegherilor la pomenirea sfinților. Deși sărbătorim în fiecare an hramul mult-lăudatei Sfintei Maria Magdalena, totuși bucuria noastră nu este mai puțină. De-a lungul întregii nopți, bucuria inimilor noastre a fost foarte mare. Cred că provenea mai ales de la mireasma Sfintei Magdalena, dar, în același timp, și de la faptul că ne-a dat putința să avem comuniune duhovnicească, o desfătare obștească de tainele cerești, pe care ea însăși ni le-a descoperit.  Am cunoscut-o mai întâi pe Sfânta ca pe un vas al demonilor (cf. Mc. 16, 9; Lc. 8, 2), așa cum este aproape fiecare trup, fiecare muritor. Cu toate acestea, avea înlăuntrul ei semințele dumnezeieștii adunări, ale putinței de a cuprinde în sine iluminările cerești. Lucrul acesta se vede din recunoștința pe care a avut-o față de Învățătorul ei, prin faptul că, pe de-o parte, s-a schimbat și a devenit un vas dumnezeiesc, iar pe de altă parte, prin faptul că L-a urmat și că a propovăduit slava și măreția Lui. Am cinstit și ne-am închinat la acest vas, care este un rod al Sfântului Duh, o persoană plină de dumnezeieștile haruri ale cunoștinței duhovnicești și ale împărtășirii de Preasfânta Treime. Duhul Sfânt a umplut-o și a făcut din ea o fiica a Sionului, o prorociță, o sfântă; și așa ne însuflețește pe noi prin sfintele ei moaște. Prin sfintele lor moaște sfinții ne transmit harul și slava pe care le-au primit de la Dumnezeu.  [...] 

Sfânta Magdalena, prin neîntinarea trupului ei, plutește pe râul sfinților, care este trupul lui Hristos, iar când ne atingem de mâna ei cu buzele și cu inima sau când o privim, ne face să ne adâncim și noi în același râu. Atunci simțim că ne unește cu mintea tuturor sfinților, că ne atingem și noi de Domnul, că izvoram mir și că suntem părtași la puterile și la darurile ei. Este oare o minciuna? Cinstindu-i amintirea, ni se iartă păcatele, iar mijlocirea ei ne apropie și mai mult de Dumnezeu. [...] Este învățătoarea tuturor celor care vor să se atingă nu de pământ, nu de cenușă, nu de lucruri muritoare, ci de cele nemuritoare și cerești, a celor care vor să-L atingă pe Dumnezeu. Când numele ei este rostit, ne amintim întotdeauna de momentul în care și-a ridicat mâna și a vrut să-L atingă pe Hristos și, totodată, ne amintim de răspunsul Domnului: "Nu Mă atinge, pentru ca încă nu M-am suit la Tatăl Meu" (In. 20,17). Spunându-i: "Nu Mă atinge!", Hristos a vrut să-i arate atingerile imateriale cu care ar putea să-L prindă și să-L pipăie. În realitate, cuvântul "Nu Mă atinge!" a fost o expresie plina de tandrețe a Domnului față de neputința unei femei. S-a purtat cu ea cu atâta noblețe, ca să evite să-i spună: "Încă nu știi Cine sunt?". Așadar, i-a spus simplu: "Nu Mă atinge!", ca și cum i-ar fi spus: "Ce rost are să atingi ceea ce vezi? Trebuie să te împărtășești de ceea ce se ascunde dincolo de cele văzute!" Astfel vorbind foarte simplu, Domnul i-a arătat cum va trebui să-L simtă.

Când privim cortegiul unui rege, vedem cum îl înconjoară străjile, lăncierii, flamurile. Toate acestea aproape ca îl acoperă, dar cu toții știm că ele sunt niște indicii ale prezenței regelui. Tocmai acest lucru a vrut să i-l spună și Domnul, cu atâta subțirime, Sfintei: "Nu privi la cele din afară, ci privește la ceea ce însoțește trupul Meu!" "Nu Mă atinge!" înseamnă: "când Mă voi sui la Tatăl Meu, atunci vei putea să te atingi de trupul Meu cel preacurat, atunci vei putea să Mă ții în mâinile tale, atunci vei putea să-Mi pipăi și rănile, și trupul Meu îndumnezeit, și întreaga Mea dumnezeire". Lucrul acesta l-a realizat fecioara Magdalena, i l-a dăruit Hristos. Nu numai că a învrednicit-o să-L atingă, ci și să-L primească pe Hristos întreg, să-L îmbrățișeze, să-L sărute și să-L poarte în adâncul inimii ei, în timp ce mai înainte abia putea să-L vadă cu ochii trupești. În clipa în care s-a dus să-L atingă, L-a privit în mod exterior, și de aceea atingerea ar fi fost una exterioară, nu ar fi avut nicio urmare pentru cer, ar fi fost o simplă faptă omenească, s-ar fi stins în țărână. În schimb, atingerea duhovnicească pe care Hristos i-a dezvăluit-o în acel moment, ajutând-o pe Sfânta Magdalena să o realizeze, urma să rămână pe veci, să fie o atingere continuă, care unește ființa ei muritoare cu viața nemuritoare a Sfintei Treimi. Prin cuvintele "Nu Mă atinge!", Domnul i-a arătat că putea să-L pipăie cu dor și cu lepădare de sine pe Cel iubit.  Dacă iudeii nu ar fi înțeles că nourul luminos și că stâlpul de foc erau prezența și lucrarea lui Dumnezeu, nu s-ar fi folosit cu nimic. Lucrul acesta trebuia să-l înțeleagă și ea. Prin urmare, cuvântul Domnului era un acoperământ al realității, pentru ca Sfânta să nu fie rănită dacă i-ar fi spus în mod direct că nu-L cunoaște. Dar, în același timp, era și o dovadă că Cel văzut și pipăit era ceva mai mare decât stâlpul de foc și decât norul luminos. În El era cuprins Duhul, harul, lumina, întreaga Sfântă Treime.

Așa cum vor spune ulterior Părinții Bisericii, Domnul a învrednicit-o "să-i dezvăluie puțin Dumnezeirea", așa încât mintea ei de femeie să o poată cuprinde și, în cele din urmă, să o absoarbă. I-a deschis puțin ușa teologie, așa încât să poată simți și să se poată desfăta inteligibil de atingerea de Dumnezeul cel ascuns. Sfânta Magdalena L-a simțit, și la aceasta priveghere ni L-a descoperit și nouă, de-a lungul întregii nopți.  Am putea să spunem că pentru noi a fost rostit cuvântul "Nu Mă atinge!", că pentru noi a fost trimisă Sfânta Magdalena și că pentru noi aceasta noapte a fost deschiderea "pentru puțin" a ușii cerului, prin dezvăluirea învățăturilor și contemplării Domnului. Sfânta Magdalena ne-a înmiresmat și pe noi cu mirul Sfântului Duh și cu deschiderea porții cerurilor. Smerita Mironosiță, văzându-ne pe noi, netrebnicii ei fii, spune împreună cu Biserica: "Strălucit-a frumusețea mea!", ați făcut să-mi strălucească frumusețea și mai mult! [...]

Moaște calde

După cum știți, moaștele Sfintei Maria Magdalena au caracteristica de a fi calde. Este o căldură fizică care se manifestă și pe care o putem percepe. Unii resimt această căldură într-un mod foarte puternic, alții mai puțin. Într-o zi ne-am dus pe un vas pentru a duce moaștele la închinare, unui grup de pelerini. Acest grup a cerut să aducem, de asemenea, moaștele Sfintei Maria Magdalena. Am dus moaștele și o doamnă, dintre pelerini, ne-a spus: "Moaște calde? Ce mai e și asta? Ce tot spuneți? Astea sunt povești!" Dar voia totuși să le venereze - nu era o femeie necredincioasă, avea credință, dar pur și simplu spunea: "ce mai e și asta?". Deci, oamenii au început să treacă prin fata moaștelor pentru a se închina Sfintei. Vine și rândul acestei doamne sa sărute moaștele, dar de îndată ce gura ei a atins moaștele, a simțit o arsură intensă pe buze. A spus celor cu care era: "cu adevărat sunt calde, chiar m-au fript!". Si a cerut cremă pentru a-și calma durerea. Deci, iată, este important ca oamenii să înțeleagă, și pentru această doamnă, de asemenea. Ea spunea mai apoi: "Acum, nu doar că o venerez, dar voi spune peste tot greșeala mea, căci am refuzat să cred că Sfânta Maria Magdalena degajă căldură".

Un al doilea eveniment s-a petrecut recent în timpul unui voiaj în România. Acolo se întâmplă ca credincioșii să atingă moaștele cu mâinile lor. Era atâta lume încât ne era teamă să ne îmbrâncească și să ne ia moaștele. Le ating, pun veșminte deasupra și asta ar putea să pericliteze moaștele. Deci ne-am spus: să punem un geam de plexiglas pe deasupra moaștelor pentru a le proteja. De obicei mâna este accesibilă direct, printr-o deschizătură a raclei. Dar, punând un plexiglas, credincioșii nu vor putea resimți căldura. Să precizăm că monahii care erau însărcinați să vegheze la moaște erau în mod particular amabili, foarte politicoși. Dar acolo nu trebuie să fii politicos, trebuie să poți să-i trimiți pe oameni la plimbare când exagerează. Ei spuneau: "Vă rog"... încet. Dar, în acest caz, nu merge cu "vă rog". Oamenii se aruncă pe moaște și trebuie să fii sever, să spui: "plecați acum sau chem poliția". Deci, am pus un plexiglas pe moaște, și oamenii nu puteau să le sărute direct. Si, în consecință, nu au putut să simtă căldura. În ultima zi, în ajunul plecării noastre din România - nu-mi amintesc foarte bine ce zi era, cred că era o zi de vineri - începând de joi dimineața, am remarcat că moaștele Sfintei Maria Magdalena au început să răspândească bună mireasmă. Locul unde erau s-a umplut de o mireasmă minunată. Ne întrebăm ce se întâmplă. Sfânta Maria Magdalena n-a răspândit o astfel de mireasmă niciodată. Nu face parte din caracteristicile sale. Deci a început joi și vineri plecam la aeroport. Ne-am dus să vedem episcopul și i-am povestit ce s-a întâmplat:

"Înaltpreasfinția Voastră, Sfânta Maria Magdalena, aici, în România, degajă mireasmă! Nu știm dacă este din cauza râvnei poporului, sau pentru că ea este bucuroasă de a fi aici, dar, în orice caz, ea răspândește buna mireasmă!". Apoi, încetul cu încetul moaștele Sfintei au redevenit așa cum le cunoșteam. Putem să dăm un al treilea și ultim exemplu: Sfânta Maria Magdalena are un dar particular. Îl cunoaștem datorată experienței Părinților care s-au succedat la mănăstirea noastră. Sfânta Maria Magdalena este un remediu împotriva tristeții. Ești trist? Du-te să o vezi pe Maria Magdalena! Adică dacă te duci să o vezi cu o inimă bine dispusă și nu cu o inimă neîncrezătoare (dacă în inima ta te îndoiești, nu se întâmplă nimic) vei vedea, că venerând [sfintele ei moaște], te vor elibera de tristețe. Îți ia tristețea! Si, ce mai face încă? Dacă ai timp și zăbovești un pic cu ea, vei simți în sufletul tău că îți încălzește inima. Simți asta! Si asta e enorm! Ce să mai zicem de alte minuni?! E suficient!  Sursa: Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvantari mistagogice la sarbatori Arhim. Elisei de la Man. Simonos Petra povestind trei minuni recente  lucrate prin moaștele Sfintei Maria Magdalena

Traducere ROF după subtitrarea în franceza

Rugăciunea a doua către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

O, Sfântă Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena! Tu, cu căldura dragostei tale pentru Hristos Dumnezeu, ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrăjmaşului şi L-ai aflat pe Hristos, Mărgăritarul cel fără de preţ, şi ai dobândit Împărăţia cerurilor. Pentru aceasta cădem către tine şi cu suflet umilit şi cu inima înfrântă strigăm ţie noi, nevrednicii: Caută dintru înălţimea cerului spre noi, cei ce suntem în luptă cu ispitele păcatelor; vezi cu cât de multe păcate şi nevoi vrăjmaşul în toată ziua ne împiedică, căutând pieirea noastră. Slăvită şi întru tot lăudată ucenică a lui Hristos Maria Magdalena, roagă-L pe Cel iubit de tine, Cel ce şi El pe tine te-a iubit, pe Hristos Dumnezeu, ca să ne dăruiască lăsarea greşelilor noastre celor multe, să ne întărească cu darul Său, cu trezvie şi vitejeşte să umblăm pe calea sfintelor Lui porunci şi să ne facă pe noi lăcaş binemirositor al Sfântului Duh, ca aşa, în pace, neruşinaţi să sfârşim viaţa noastră cea cu multe osteneli pe pământ şi să ne sălăşluim în lăcaşurile raiului ceresc cele luminate şi fericite, unde cu toţi sfinţii totdeauna cu bucurie preamăreşti Treimea cea de o fiinţă, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

Condacul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena

Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, umblând în lume cu trup, Mironosiţă, cu adevărat următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ţi-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta şi tămăduiri foarte multe ai făcut şi după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.  Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste. 

Sursa: Român Ortodox în Franța 

Sursa foto: Doxologia