Porunca Iubirii
Misiune.Mărturii. Vieţile SfinţilorNr. vizualizari: 33

Sfinții care ocrotesc Europa creștină

Tags: sfinti; Europa;
 

Majoritatea statelor Europei au unul sau mai mulți ocrotitori spirituali cărora le acordă un loc important în istoria, cultura și simbolurile naționale. În contextul Zilei Europei, 9 mai 2018, vă prezentăm Sfinții care ocrotesc Europa creștină:

Europa, ocrotită de Sfântul Benedict

Ocrotitorul principal al Europei este considerat Sfântul Benedict de Nursia, al cărui nume în limba latină înseamnă „ cel binecuvântat”. El s-a născut în jurul anului 480 în provincia romană Nursia. Părinţii lui l-au trimis la şcolile din Roma în vremea când o stăpâneau herulii regelui barbar Odoacru. Roma trecea atunci printr-o decădere din punct de vedere moral. Contextul l-a făcut pe tânărul Benedict să se retragă în munţii Subiaco unde a rămas trei ani. Acolo l-a găsit monahul Roman care l-a şi tuns în monahism. Datorită vieții sale virtuoase Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni şi vindecări. După un timp, a revenit în Subiaco. Viaţa Sfântului a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după încredinţările celor patru ucenici ai acestuia: Constantin, Valentin, Simplicius şi Onorat. Cu şase zile înainte de sfârşitul vieţii pe pământ Sfântul Benedict şi-a săpat mormântul. În ziua a şasea a cerut să fie dus în Biserică. S-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi după ce a dat îndemnuri ucenicilor a trecut la cele veşnice în aceeaşi zi de 14 martie 543. Sfântul Benedict a trăit până la vârsta de 63 de ani. O parte din moaştele Sfântului Benedict se află la Mănăstirea Casino. O altă parte au fost duse pe la sfârşitul veacului al VII-lea la Mănăstirea Fleury din Franţa. Sfântul Benedict este considerat patronul spiritual al Europei prin prisma faptului că viața și activitatea sa misionară a exercitat o influență fundamentală asupra dezvoltării civilizației și culturii europene.

Sfinți ocrotitori ai altor țări europene creștine:

Sfântul Rupert de Salzburg – Austria 

Sfântul Rupert de Salzburg s-a născut la sfârşitul secolului al VII-lea. A condus Eparhia de Worms apoi cea de Salzburg. Chemat în ţinuturile bavareze de ducele bavarez Theodo, Sfântul Rupert a desfăşurat o bogată activitate misionară, reorganizând oraşul Salzburg şi înfiinţând mai multe biserici, mănăstiri şi schituri. Sfântul Rupert a trecut la cele veșnice în ziua de Paşti din anul 716/718, după oficierea Sfintei Liturghii. El este cinstit de credincioşii ortodocşi în data de 27 martie. Sfântul Rupert a fost unul dintre cei mai mari sfinţi care au strălucit în pământurile germane, el fiind considerat Apostolul Bavariei și Austriei. Astfel, datorită misiunii desfășurate în aceste locuri, el este numit patronul spiritual al Austriei.


Sfântul şi dreptul Iosif – Belgia și Croația

Sfântul şi dreptul Iosif provine din seminția lui Iuda, din neamul și casa lui David. Iosif a fost logodit cu Fecioara Maria, care zămislit de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul Hristos. Iosif îşi vădeşte bunătatea din atitudinea lui faţă de sarcina Fecioarei Maria. Nu numai că nu face un denunţ legal, ceea ce ar fi dus la pedepsirea cu moartea a Mariei, potrivit Legii lui Moise (Deuteronom 22,23-24), ci se gândeşte să nu facă cunoscut faptul că ea era însărcinată, fugind pe ascuns. El vrea, astfel, să evite s-o facă de ruşine căci, în astfel de cazuri, femeia, chiar dacă nu era reclamată, rămânea cu reputaţia pătată în ochii oamenilor (Matei 1,18-19). Sfântul și Dreptul Iosif a fost ales ca ocrotitor al acestor două state, dar și a multor orașe de pe glob, datorită rolului important avut în istoria mântuirii.


Sf. Ioan de la Rila – Bulgaria

Sf. Ioan de la Rila (cca. 867 – 946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar și unul dintre cei mai reprezentativi sfinți ai acestui neam. Sfântul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinți canonizați după încreștinarea bulgarilor. Este întemeietorul monahismului bulgar și al primului așezământ monahal din Bulgaria, Mănăstirea Rila. Sfântul Ioan de Rila este patronul spiritual al Bulgariei datorită rolului important pe care l-a avut în Ortodoxia bulgară, fiind un nume de referință pentru poporul din sudul Dunării.


Sfinți Chiril și Metodie – Slovacia și Slovenia

Sfinți Chiril și Metodie au fost doi frați care au dus credința ortodoxă popoarelor slave din centrul Europei în secolul al IX-lea, acesta fiind și motivul pentru care mai multe state din această zonă îi au ca patroni spirituali. Pregătindu-și propovăduirea printre slavi, ei au inventat alfabetul glagoliticpentru a putea traduce Sfânta Scriptură și alte lucrări creștine în ceea ce în prezent se numește slavona veche. Mai târziu, alfabetul glagolitic s-a dezvoltat în alfabetul chirilic care este folosit și în prezent în unele limbi slave. Cei doi frați au fost canonizați și li s-a recunoscut cinstea de Întocmai cu Apostolii pentru activitatea lor misionară.


Sfântul Apostol Barnaba – Cipru 

Sfântul Apostol Barnaba sau Varnava (gr. Barnabas) a fost unul dintre Cei Șaptezeci de Apostoli și însoțitorul Sfântului Apostol Pavel în unele din călătoriile sale misionare. Este pomenit în mai multe rânduri în Faptele Apostolilor și în două dintre epistolele Sfântului Apostol Pavel, Galateni și II Corinteni. Prăznuirea lui se face în 11 iunie. El a fost ales ocrotitor al Ciprului pentru faptul că a propovăduit creștinismul pe aceste meleaguri unde a primit și moarte martirică în anul 57.


Sfântul Venceslav – Cehia

Venceslau I, Venceslav, sau Wenceslas cunoscut drept „Venceslav cel Bun” a fost ducele Boemiei din anul 921 și până la asasinarea sa în anul 935, în urma unui complot pus la cale de fratele său, Boleslau cel Crud. Martiriul său și popularizarea sa de către mai mulți biografi i-au creat rapid o reputație de bunătate și eroism, ce a determinat ridicarea sa la cinstea de sfânt și declararea post-mortem ca rege. El este considerat patronul spiritual al Cehiei mai ales pentru modul în care a condus țara în timpul domniei sale, fiind considerat un conducător dedicat poporului ceh.


Sfântul Ansgar (Oscar) – Danemarca

Între sfinţii care au marcat istoria Europei de Nord se numără Sfântul Ansgar (Oscar), pomenit în fiecare an în data de 3 februarie şi numit „Apostolul Nordului”. Prin activitatea sa misionară, Sfântul Ansgar a contribuit la convertirea parţială a danezilor şi suedezilor la creştinism, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care a fost ales ocrotitor al Danemarcei. El a fost primul arhiepiscop de Hamburg, eparhie înfiinţată în anul 831 ca centru al misiunii pentru ţările nordice.


Sfânta Fecioară Maria – Polonia

În Biserica Ortodoxă, Sfânta Fecioară Maria este numită  Maica Domnului, iar în cult Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, Slăvita Stăpâna Noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria. Toate aceste numiri ale Sfintei Fecioare Maria îşi au fundament dogmatic în hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic desfăşurat la Efes în anul 431 (Asia Mică, Turcia de astăzi). La acest sinod s-a hotărât că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) şi s-a mărturisit că ea este Maica Domnului. Fecioara Maria a fost aleasă ocrotitoarea Poloniei, dar și a altor state, datorită rolului important avut în istoria mântuirii, ea fiind Maica Domnului, începutul mântuirii noastre. 


Sfinții Serghie și Gherman – Finlanda

Sfinții Serghie și Gherman – acești Sfinți făcători de minuni au fost întemeietorii Mănăstirii „Muntele Athos de Nord“ sau „Marea și Cinstita Lavră“ de la Vallam. Potrivit tradiției, mănăstirea a fost întemeiată în anul 992, cei doi Sfinți fiind atrași de solitudinea locului și împinși de dorința lor de a duce o viață ascetică. Datorită faptului că au pus bazele monahismului și au contribuit la răspândirea creștinismului pe aceste meleaguri ei au devenit ocrotitorii Finlandei.


Sf. Dionisie (Denis) – Franța

Sfântul Dionisie a fost unul dintre cei şapte episcopi trimişi în Galia de către episcopul Romei în timpul domniei lui Decius (în jurul anului 250), pentru a continua evanghelizarea care până în acel moment se făcuse doar sporadic, acesta fiind și motivul pentru care a fost ales ca ocrotitor spiritual al Franței. Sfântului Dionisie i s-a încredinţat oraşul Luteţia (Paris). Pentru credința sa, Sfântul a fost supus unor chinuri feroce și decapitat împreună cu mulţi alţi mucenici, pe colina care astăzi poartă numele Montmartre. Se spune că după ce i s-a tăiat capul, sfântul a rămas în picioare, şi-a luat capul în mâini şi a mers aşa mai mulţi kilometri, până în locul în care a fost mai apoi biserica şi apoi oraşul Saint-Denis.


Sfântul Bonifatie – Germania

Sfântul Bonifatie este supranumit Apostolul Germaniei, fiind cel care a desfășurat o amplă misiune de evanghelizare în ținuturile germanice aflată la răsărit de Rin. El a înfiinţat patru eparhii: la Regensburg, la Freising, la Salzburg şi la Passau. În anul 741 a înfiinţat Mănăstirea Altaich, dar şi Episcopia de Eichstät. După această organizare a Bisericii din Bavaria, Bonifatie se va îndrepta din nou spre Thuringia şi Hesse. Acolo a mai înfiinţat încă trei episcopii: la Buraburg, în apropiere de Mănăstirea Fritzlar, iar în Thuringia la Erfurt şi Würzburg. A suferit martiriul la Dokkum în ziua de Rusalii a anului 754 (sau 755), când a fost ucis împreună cu alți 52 de creștini.


Sfântul Apostol Andrei – Grecia și România

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, fiind fiul lui Iona şi fratele lui Simon-Petru. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Andrei a fost văzător al minunilor făcute de Hristos, al patimilor şi răstignirii Sale, morţii, învierii, apoi înălţării Lui la cer. Apostolul Andrei i-a urmat lui Hristos înaintea celorlalţi apostoli, pentru care s-a şi numit „întâi chemat”, el fiind încredinţat că acesta era Hristos, cel pe care proorocii L-au proorocit mai înainte şi L-au propovăduit. Sinaxarele bizantine amintesc că Apostolul cel întâi chemat a propovăduit în Bitinia şi Pont, precum şi în alte ţinuturi ce se află lângă Marea Neagră. Ajungând în Sciţia, la Dunăre, el a propovăduit geto-dacilor, romanilor şi grecilor aflaţi în acele teritorii, motiv pentru care a fost ales ocrotitor al acestor state.


Sfântul Patriciu – Irlanda

Sfântul Patriciu s-a născut în Britania, în jurul anului 385. La vârsta de 16 ani a fost capturat de pirați și vândut rob în Irlanda, unde a fost trimis să pască oile. Recâștigându-și libertatea după 6 ani, s-a întors în Britania. A intrat în rândul clericilor, iar în 432 s-a întors în Irlanda, devenind marele apostol al acestei țări. Sfințit episcop al Irlandei, a evanghelizat cu râvnă poporul din acea insulă, i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală, în ciuda unor mari dificultăți, fapt pentru care este ocrotitor al Irlandei. În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh, în apropiere de Belfast. A murit lângă orașul Down în anul 461, în Irlanda de Nord.


Sf. Apostol Petru – Italia

Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileei, şi se chema Simon înainte de a se întâlni cu Domnul. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat” la slujirea credinţei. Era cel mai vârstnic dintre cei doisprezece Ucenici şi deseori vorbea în numele Apostolilor, rugând pe Învăţătorul să le tâlcuiască înţelesul tainelor credinţei. Apostolii Petru și Pavel sunt ocrotitorii Romei, oraș unde au primit moarte martirică, fiind și patronii spirituali ai Italiei.


Sf. Ioan de Riga (Janis Pommer) – Letonia

Janis Pommer s-a născut în 1876, într-o familie de țărani în Letonia. A absolvit Seminarul Teologic din Riga și apoi Academia duhovnicească de la Kiev. În 1912 a fost hirotonit în treapta de episcop iar în 1918 a fost numit arhiepiscop. Din 1921 până la martirajul său el a fost conducătorul Bisericii Ortodoxe din Letonia. Ca arhiepiscop, Janis Pommer a ajutat foarte mult la restabilirea Bisericii Ortodoxe din Letonia, întărirea bazei sale financiare și creșterea numărului de credincioși, devenind patron spiritual al țării după trecerea sa la cele veșnice și trecerea în rândul sfinților.


Sfântul Nicolae – Lituania și Italia

Sfântul Nicolae s-a născut pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) în cetatea Patara din Asia Mică. Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit în timpul unei molime, pe când Sfântul era mic de ani, şi, de aceea, a fost crescut de un unchi, care purta tot numele de Nicolae şi era episcop al acelei cetăţi. Acesta l-a învăţat bunele deprinderi creştine şi dreapta credinţă, iar la vârsta potrivită l-a rânduit între clericii Bisericii, apoi l-a hirotonit preot. Pentru nespusele lui virtuţi a fost ales şi hirotonit episcop al cetăţii Mira, din Lichia. Sf. Nicolae s-a arătat mult-milostiv către cei săraci şi apărător al celor nedreptăţiţi. Când s-a întrunit cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325, a luat parte şi Sfântul Nicolae, care l-a mustrat pe Arie pentru rătăcirea sa.


Sfântul Willibrord – Luxemburg și Olanda

Sfântul Willibrord s-a născut în Northumbria. El a propovăduit în Irlanda, apoi în Frisia, Olanda (c. 690) împreună cu alţi unsprezece călugări englezi, fiind numit Apostolul frizilor (popor germanic din zona Olandei de astăzi). Şase ani mai târziu, a fost hirotonit episcop cu numele de „Clement”. Și-a stabilit sediul în Utrecht. Timp de 40 de ani Willibrord a activat în teritoriul frizilor, motiv pentru care este socotit patronul spiritual al Luxemburgului și al Olanei. Misiunea sa a fost întreruptă între 714 şi 719 pentru că noul rege al frizilor Radbod a dorit să revină la păgânism. Munca lui printre frisieni a adus multe roade, dar nu numai acolo ci şi în Heligoland şi Danemarca. El a înfiinţat mănăstirea din Echternach în Luxemburg în 698 unde se află şi moaştele sale.


Sfântul Apostol Pavel – Italia și Malta

Sfântul Pavel a fost bărbat învăţat, fariseu şi rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător al întregii învăţături din vremea sa. Se numea Saul înainte de a veni la credinţă şi era de origine din Tarsul Ciliciei. Împuternicit de sinedriul din Ierusalim, Pavel a prigonit cumplit pe cei ce mărturiseau credinţa în Hristos şi propovăduiau Învierea Lui. Pe când călătorea spre cetatea Damascului, pentru a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat, şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci. Din clipa aceea, Saul s-a dovedit un neînfricat propovăduitor al credinţei creştine şi, sub noul nume de Pavel, a fost unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.


Sfântul Gheorghe – Estonia, Portugalia și Anglia

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (+ 303), supranumit „purtătorul de biruință” (grec. tropeophoros), prăznuit în fiecare an la 23 aprilie, este unul dintre cei mai cunoscuți și venerați apărători ai creștinismului, numeroase biserici având hramul său, iar numele său fiind îmbrățișat de mulți creștini. A trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). S-a născut ca fiu al unor părinţi creştini, Gherontie Stratilatul şi Polihronia, care aveau să-şi sfârşească viaţa muceniceşte. A fost ostaș în garda imperială. Sfântul a mărturisit deschis că este creştin şi că înţelege să slujească în oastea împăratului numai ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire, Diocleţian a dat poruncă să fie dus în temniţă şi pus la chinuri, ca să se lepede de credinţă. Nu a renunțat la credința sa și a suferit martirul prin decapitare. Numeroase state l-au adoptat ca ocrotitor, recunoscut fiind pentru curajul său în mărturisirea lui Hristos.


Sfântul Apostol Iacob – Spania

Sfântul Apostol Iacob, originar din Betsaida a fost pescar, devenind prin chemarea Mântuitorului unul dintre cei doisprezece Apostoli. A fost fiu al lui Zevedeu şi al Salomeii, frate al Sfântului Ioan Evanghelistul. I se mai spune Iacov cel Mare sau fiul lui Zevedeu pentru a fi deosebit de Iacov cel Mic sau Iacov al Lui Alfeu. După ce Mântuitorul i-a chemat la apostolat pe Sfântul Petru şi Andrei, i-a chemat la slujirea apostolatului şi pe fiii lui Zevedeu, Ioan şi Iacob. Sfântul Iacob a predicat Evanghelia lui Hristos și pe teritoriul actual al Spaniei, fapt pentru care este socotit ocrotitor al acestui stat.


Sfântul Ierarh Sigfrid – Suedia

Sfântul Ierarh Sigfrid este cel care a adus lumina Evangheliei lui Hristos în Suedia de astăzi, tocmai de aceea este supranumit şi Luminătorul Suediei. El l-a botezat în anul 1008 la Husaby, în estul provinciei Gothland, pe Regele Olof Skötkonung, Regina Estrida, copiii şi curtea lor. Astfel, Sfântul Sigfrid este protectorul catedralei, al oraşului său de reşedinţă Växjö şi al Suediei.


Sfântul Ștefan I al Ungariei – Ungaria

Sf. Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „Sfântul Rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Având în vedere rolul deosebit de important ocupat în istoria poporului maghiar, el este considerat ocrotitorul Ungariei.


Ţările Regatului Unit al Marii Britanii au ocrotitori pe următorii sfinţi: Sfântul Gheorghe (Marea Britanie), Sfântul Patriciu (Irlanda), Sfântul Andrei (Scoția), Sfântul David (Ţara Galilor).

 

Sursa: Basilica.ro

 

10-05-2018
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu