Tema luniiACTUALITATEA religioasăORTODOXIA (dreapta credinţă)Sfânta ScripturăSfânta Tradiţie şi ereziilePredici. Cateheze. PastoraţieORTOPRAXIA (dreapta trăire)Viaţa duhovnicească. MilosteniaMisiune. Mărturii. Vieţile SfinţilorRUGĂCIUNI. Icoane. MoaşteBISERICA si lumeaFamilia. Copiii. Educaţia. VocaţiaBiserica. Neamul. Politica. LumeaRenasterea satului, a scolii si a comunitatii crestineStiinţă. Medicină. Cultură. ArtăCĂLĂTOR prin ţara meaEvenimente. Apeluri. PetitiiCĂRŢI NOI / Produse noi. PROMOTIIArhiva REVISTE (articole) 1998-2011Calendar
Stiinţă. Medicină. Cultură. ArtăNr. vizualizari: 2824
01-04-2018
Adaugati un comentariu:
Pe dealul Golgotei a biruit Iubirea
Iosif Badiu (Huedin)Săptămâna Patimilor, împreună-călătorie cu Domnul
Iubite frate întru Hritos, te rog să fii alături de mine, ba chiar înaintea mea, pentru a fi sigur că nu sunt singur în scurtul „pelerinaj” prin Sfânta Scriptură, prilejuit de Săptămâna Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos.
Ochii noştri, plini de lacrimi de căinţă adusă Mântuiorului, să ne amintească de „litra cu mir de nard curat” cu care Maria „a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei” (In.12,3), şi de lacrimile lui Petru, după întreita-i lepădare de Învăţătorul său (Mt,26,75). Primească Domnul de la noi lacrimile părerilor de rău, precum a primit de la Maria curatul mir.
Să grăim şi noi asemenea mulţimii ce-L urma pe Hristos în drumul Său spre Ierusalim: „Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (In.12,13)
Urechile noastre să audă şi să priceapă cuvintele Domnului: „A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului” (In.12,23). Să-I înţelegem şi aluzia cu privire la moartea Sa şi la rodul acesteia, adică la mântuirea noastră. Iar înălţarea Lui de pe pământ va trage pe toţi la El , căci ne spune: „Bobul de grâu, când cade pe pământ, de nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, multă roadă aduce” (In. 12,24).
Praznicul Azimelor, care se cheamă Paşti, se apropia. Arhiereii şi cărturarii aveau de împlinit un plan bazat pe convingerea arhiereului Caiafa, că „este de folos să moară un om pentru popor” (In.18,14). Da, mare adevăr a grăit şi a proorocit! Dar nu numai pentru poporul ales era de folos să moară Hristosul lumii, ci pentru întreaga omenire.
Mai-marii zilei, contemporani cu Domnul Iisus în trup, se credeau pricepuţi şi drepţi în justiţia umană şi buni păzitori ai Legii, uitând cu totul de justiţia divină care îi aştepta, spre a face dreptate.
Prea de multe ori „învăţaţii” vremii s-au văzut ruşinaţi în neputinţa lor de a-I răspunde Celui despre Care ei nu ştiau unde a învăţat atâta carte. „Profesorii” nu au avut replică pentru cuvintele grăite „cu putere multă” de Cel nebăgat în seamă de ei. Doreau cu orice preţ să scape de El.
La timpul potrivit a apărut şi omul care să-L dea în mâna lor pe Cel „din capul unghiului”. Lăcomia de bani a grăbit ruşinosul târg. Iuda Iscarioteanul şi-a deschis inima pentru a-l primi pe amăgitorul din Eden, dar şi-a deschis şi punga în care cumpărătorii i-au pus preţul Celui Nepreţuit.
Dar să intrăm în foişorul de taină, pregătit anume pentru ultima Cină, aici pe pământ, a Domnului Iisus, însoţit de cei doisprezece ucenici ai Săi. Mari lucruri a făcut Domnul acum! A spălat picioarele ucenicilor; i-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Său; i-a anunţat că unul dintre ei este vânzătorul Lui. I-a mai spus şi lui Petru că se va lepăda de El de trei ori, în noaptea aceea. Dar I-a fost milă de ei, şi nu i-a lăsat în tensiunea unei potenţiale vinovăţii, şi le-a dezvăluit lor pe cel iubitor de arginţi şi de trădare, pe „cel căruia Iisus, întingând bucăţica de pâine, i-o va da” (In.13,26).
Bucuria cotinuării pelerinajului nu ne părăseşte, căci sfârşitul lui ne rezervă marea surpriză, parcă ascunsă până atunci: aceea a omorârii morţii, prin Învierea cea de a treia zi a Fiului Omului. Ajungem astfel în grădina Ghetsimani, de unde, de fapt, a început urcuşul Golgotei, adeverit de cuvintele lui Iisus: „Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta” (Mt. 26,42). Ascultarea Noului Adam de Tatăl Său, în grădina Ghetsimani, a „graţiat” pedeapsa neascultării Vechiului Adam, în grădina Edenului. Dar aici este şi locul de întâlnire a ucenicului care L-a vândut pe Hristos, cu Cel ce s-a lăsat vândut, spre a „cumpăra”, prin Jertfa Crucii, de la satana moartea agonisită nu cu puţină viclenie, pentru protopărinţii noştri, şi a o da pe ea nimicirii.
Cuvintele lui Iuda Iscarioteanul: „Bucură-Te, Învăţătorule!” (Mt.26,49) sunt pline de adevărul ascuns în moartea pe Cruce a Celui vândut.. Lutul mai avea ceva de făcut pentru arginţii primiţi - să dea un sărut (de recunoaştere) Focului, Foc ce îl va arde cu remuşcări prea târzii, căzând în deznădeje şi alegând să-şi pună capăt vieţii.
Ziditorul omului Se lasă prins şi legat de urmaşii celui pe care l-a zidit din iubirea-I neînţeleasă nici de acela şi nici de aceştia. Să ne continum pelerinajul spre curtea arhiereului Caiafa. Aici, Domnul Iisus a fost supus unui interogatoriu „condimentat” cu minciuni plătite şi cu batjocuriri necăite. Tăcerea Lui, urmată de răspunsuri „hulitoare”, îl „ajută” pe Caiafa să-şi facă haina zdrenţe, iar cu gura să rostească santinţa de moarte a lui Iisus, silindu-l, astfel, şi pe dregătorul Pilat să-l urmeze. Cuvintele arhiereşti au fost un bun prilej pentru prigonitorii „de serviciu” să-L scuipe şi să-L pălmuiască pe Cel Nevinovat şi necunoscut de ei, în dumnezeirea Lui.
Dar trecând noaptea multor întrebări, unele rămase fără răspuns, şi lăsând în urmă întunericul, începem ziua cea fără pereche din calendarul vremelniciei noastre, adică Vinerea Mare, zi în care Pilat a fost pus în mare încurcătură. Căci şi femeia lui a timis la el, zicând: „Nimic să nu-I faci Dreptului Aceluia, că mult am pătimit azi, în vis, pentru El” (Mt.27,19). Pilat nu I-a găsit Domnului nici o vină, dar mulţimea înfuriată i-a cerut, insistent, să-L răstignească. Ba încă i-a mai cerut să-l lase liber pe Baraba, cel întemniţat pentru răscoală şi omor, şi să-L dea morţii pe Iisus. Cel vinovat e liber, din partea oamenilor, iar Cel nevinovat e cu adevărat liber, din partea lui Dumnezeu.
Colo pe Golgota sus, sta tristă Crucea lui Iisus...
Să urcăm către dealul Golgotei, acolo unde Hristos, însoţit de mulţimea curioasă, a fost aşteptat.de păgînii plătiţi să împlinească sentinţa dată de Pilat. Păcatele noastre au fost şi sunt grele. Crucea, pe umerii Săi, era şi mai grea. Căderile au fost multe, ridicările, la fel. Dumnezeu a rânduit ca şi omul să-şi aducă partea lui de contribuţie la purtarea Crucii spre Golgota. Simon din Cirene a fost ales să obosească şi pentru noi. De aceea, avem datoria să suferim şi noi pentru fraţii noştri mai puţin putincioşi. Aşa putem arăta Domnului că suntem de folos celor cărora „le ajunge greutatea zilei”.
Iată-ne, ajunşi pe Golgota.Memoria ne ajută să nu uităm unele cuvinte dumnezeieşi şi chiar profeţii biblice: „... aceasta (Maica Domnului, prin Fiul ei,) îţi va zdrobi capul, iar tu (amăgitorul Evei) ţi vei înţepa călcâiul” (Fc.3,16) ; „Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oi” (In.10,11). Iar dreptul Simeon zice: „Şi prin însuşi sufletul tău va trece sabie” ( Lc.2,35).
Emoţiile creştine sporesc pe măsură ce ne aducem aminte de cele întâmplate aici. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să pricepem predica hristică a Domnului nostru, rostită de pe Amvonul Crucii Sale. Şi s-o tâlcuim spre folosul mântuirii noastre.
Hristos Domnul a avut doi destinatari pentru cuvintele Sale, pe Cruce: Cerul şi Pământul. A grăit cu Tatăl din ceruri, rugându-L să-i ierte pe prigonitorii Săi, „că nu ştiu ce fac” (Lc.23,34).A vorbit, apoi, cu tâlharul de pe cruce, cu cel de-a drepta Sa, zicându-i: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai” (Lc. 23, 43). A săvârşit şi taina înfierii divine, dându-Şi Maica drept Mamă lumii întregi, zicând: „Femeie, iată, fiul tău” iar ucenicului drag Lui: „Iată mama ta” (In.19,26-27). Astfel, a unit Pământul cu Cerul, prigonirea cu convertirea, căinţa cu iertarea, şi a schimbat căderea cu ridicarea.
Ultimul cuvânt al predicii Sale pe dealul Golgotei a fost: „Săvârşitu-s-a” (In.19,30). De-acum, grija mare a celor ce L-au dat morţii pe Hristos, era să păzească cu stricteţe Un Om mort, după ce Iosif din Arimateea, bărbat bun şi drept, L-a pus în mormântul său. Dar nici păzirea mormântului nu a fost lipsită de minciuni plătite tot cu arginţi (cf.Mt.28,12-15).
Voi pune într-un catren bucuria Învierii Domnului Iisus.
Adevărul şi Iubirea / Au stricat pecetluirea, / Iar după zorii dimineţii / Văzut-am Soarele vieţii!
Hristos a Înviat!
Iosif Badiu - mireanul
Huedin, aprilie, 2018
Foto credit: Elena Raduta, 2017
.
| Citeste si: | De acelasi autor: |
Adaugati un comentariu:
CARTI/produse despre:
Iubirea, Golgota, Saptamana Patimilor,
Iubirea, Golgota, Saptamana Patimilor,
