Porunca Iubirii
RUGĂCIUNI. Icoane. MoaşteNr. vizualizari: 564

Rugăciuni către Duhul Sfânt

Tags: Duhul Sfant; rugaciuni;

Rugăciunea întâi către Dumnezeu – Duhul Sfânt, a Sfântului Simeon Noul Teolog

Vino, viața cea veselă și veșnică și puterea cea atotțiitoare, întru tot Sfinte, făcătorule de viață și ziditorule Duh, Cel ce ești de aceeași cinste și stăpânire cu Tatăl și cu Fiul. A căror Dumnezeire este una în trei Fețe, de aceeași vrednicie, de aceeași voință și de aceeași putere. Vino, Doamne al meu, pe care Te-a dorit și Te dorește sufletul meu cel ticălos. Vino, Cel ce Te-ai făcut însuți dorire întru mine și m-ai făcut să te doresc pe Tine, Cel cu totul neapropiat. Vino, bucuria mea ce neîncetată, desfătarea și slava mea. Vino, suflarea mea, viața mea și mângâierea sufletului meu. Fă-Te cu mine un duh, Stăpâne preabunule, fără de amestecare, fără mutare și fără de schimbare, Dumnezeule a toate. Fă -Te mie toate întru toate, hrană negrăită și neîmpuținată care să verse de-a pururea în sufletul meu și să curgă în inima mea; îmbrăcăminte care strălucește și arde pe diavoli; curăție, pe care o dăruiești celor ce se spală cu lacrimi sfinte și nestricăcioase. Fă -Te mie, Doamne, lumină neînserată și soare neapus, strălucindu-mă pe mine, Cel ce nu Te întorci de la nimeni din cei ce Te doresc pe Tine, ca să fiu acoperit de întunericul păcatelor. Depărtează de la mine, Doamne, toată înălțarea cea pierzătoare și dă ochilor mei întreagă înțelepciune, pune frâu limbii mele și supune auzul meu poruncilor Tale cele sfinte. Dă-mi răbdare întru scârbe. Înțelepțește și întărește inima mea întru îndelungă răbdare, întru nerăutate, întru înfrânare, întru împreună-pătimire, întru milostivire; întru dragoste, întru smerita cugetare și în pace cu sine și cu toți mă întoarce de la lenevie și trândăvie, întru care m-am desfătat. Dă-mi mie deslușirea lămurită a gândurilor, ca să știu pe care se cuvine a le alege. Dă-mi să cunosc meșteșugirile diavolilor, și pe acestea împreună cu gândul a le lepăda. Dă-mi ca să-mi tai voia mea întru toate și atârnă toate ale mele de purtarea Ta de grijă și de acolo a nădăjdui folosul. Că la Tine este viața mea, lumina mea și mântuirea mea. Și pe Tine Te binecuvântez și Te slăvesc și Ție mă închin, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Purcezător și Fiului Celui împreună vecuitor și deoființă cu Tine, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua către Dumnezeu – Duhul Sfânt, a lui Ioan Diaconul, nomofilaxul Bisericii celei mari, fratele lui Marcu, mitropolitul Efesului

Mângâietorule bune, Duhule Sfinte, Duhule al adevărului, Cel ce purcezi negrăit și neînțeles din Tatăl, Cel ce ești împlinitorul Treimii celei sfinte și începătoare de viață, Dumnezeul nostru, Cel ce ești închinat și slăvit împreună cu Tatăl și cu Fiul; Dumnezeul cel adevărat și îndumnezeitor, Cel ce sfințești și luminezi și-Ți faci locașuri vii din cei vrednici de a primi darul Tău, Cel ce ești ziditor a toată făptura gândită și simțită, împreună cu Mintea cea dintâi și cu Cuvântul, Cel ce împreună ai voit ca să vină către noi și să se întrupeze Cuvântul cel împreună cu Tine veșnic și Ați sfințit firea noastră, Cel ce te-ai pogorât mai din belșug pe pământ, după slăvita înălțare la cer a Mântuitorului nostru, Cel ce pretutindenea ești și toate le plinești, Cel ce în chip de limbi de foc Te-ai arătat peste Sfinții Apostoli și i-ai umplut de darul și puterea Ta cea negrăită și, prin ei, toată lumea ai povățuit-o la cunoștința adevărului, însuți Împărate ceresc, iubitorule de oameni, dăruitorule de daruri mari, lesne îndurate și mult milostive, vistieria bunătăților și dătătorule de viață, caută cu blândețe din înălțimea cea sfântă a slavei Tale spre ticăloșia și smerenia mea în ziua și ceasul acesta, în toată vremea și în tot locul în care, cu nevrednicie, voi chema numele Tău cel preasfânt și închinat. Și să nu te îngrețoșezi de mine, Iubitorule de bunătate, pentru faptele mele cele necuvioase, pentru gândurile cele rele și păcatele pe care le-am săvârșit din pruncie și până acum. Ci precum ai ajutat de demult lui Manase și lui David spre pocăință, tâlharului celui necunoscător pe cruce, desfrânatei spre întoarcere, precum ai insuflat pe Sfinții Prooroci și cuvântătorii de Dumnezeu și ai grăit prin ei, precum și acum și până la sfârșitul veacului vei ajuta, spre săvârșirea faptelor bune, tuturor ce voiesc, așa ajută-mi și mie, păcătosului, celui ce alerg la blândețea și darul Tău. Scoate-mă din adâncul deșertăciunii, al neștiinței și al orbirii, Cel ce ai izbăvit lumea din înșelăciunea vrăjmașului. Sfințește-mă cu puterea Ta cea făcătoare de viață, cel ce ești firea cea sfințitoare, Lumina cea mai înainte de veci, de la care izvorăște toată darea bunătăților către toată zidirea. Arde-mi mulțimea cea nemăsurată a greșelilor mele, Cel ce ai ars cu focul cel nematerialnic al dumnezeirii Tale meșteșugurile balaurului celui potrivnic. Zdrobește capul lui sub picioarele mele. Îmbracă-mă cu armele luminii, apără-mă cu pavăza credinței și mă îngrădește cu platoșa dreptății. Sfințește-mi gura cu cuvântul lui Dumnezeu. Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele și cu duh stăpânitor întărește alunecarea cugetului meu. Încununează-mă cu cununa cea veșnică a slavei Tale. Împodobește-mă cu podoaba cea sfințită a faptelor bune, Cel ce ții toată puterea cerurilor. Proslăvește-mă, Mângâietorule bunule cu darurile Tale cele multe. Dăruiește-mi duhul înțelepciunii, al priceperii, al sfatului, al tăriei, al cunoștinței, al dreptei credințe și al temerii de Dumnezeu. Hrănește-mă cu roadele Tale cele sfinte Cel ce umpli toată vietatea de bună voință și de dar. Pecetluiește-mi viața cu înfrânarea și nepătimirea. Îmbunează-mi inima cu bunătatea blândeții, zidește-mi casa sufletului cu credința cea tare. Păzește-mi gândurile cu liniștea Ta. Înmoaie-mi sufletul cu milostivirea îndurărilor Tale. Scoate-mă din lenevire cu îndelunga Ta răbdare. Dăruiește puterilor sufletului meu pacea Ta cea dulce. Pierde mâhnirea mea cea pricinuită de păcat cu bucuria cea desăvârșită și prin dragostea cea curată către aproapele, desăvârșește-mă întru dragostea Ta.

Luminează-mi, Mângâietorule bune, mintea mea cea întunecată de ceața patimilor, cu strălucirea luminii Tale celei mântuitoare. Înțelepțește-mi partea cea cuvântătoare a sufletului meu, care s-a supus necuvântării, întărește-o să stăpânească poftele cele necuvântătoare și povățuiește-o la calea cea dreaptă a voii Tale celei sfinte. Duhul meu cel sfârșit de răceala lenevirii și omorât de gerul păcatului, încălzește-l cu darul Tău cel de viață făcător. Mânia întoarce-o numai asupra păcatului și asupra șarpelui celui pierzător și pofta mea numai către Tine, Cel ce ești vârful doririi. Cuvântarea să-mi ocârmuiască toate și să le îndrepteze după voia Ta cea sfântă. Și mă învrednicește ca, în duh și adevăr să mă închin Ție, Mângîietorul Dumnezeu, Ție să-Ți slujesc, pe Tine să Te măresc, pe Tine să Te laud și Ție să-Ți mulțumesc întru toate, Cel ce totdeauna ești slăvit în veci întru cele înalte, de puterile cele sfinte și fără de trupuri.

Tu, Mângâietorule preabune, Dumnezeule, ești săvârșitorul Sfintelor Taine ale Bisericii. Prin Tine m-am născut a doua oară, m-am înnoit și m-am apropiat de Dumnezeu. Prin Tine m-am pecetluit cu ungere împărătească, sălășluindu-mă de partea lui Dumnezeu, prin dăruirea darului Tău. Prin Tine m-am învrednicit de masa cea fără de moarte a tainelor celor făcătoare de viață, făcându-mă în chipul lui Hristos și Dumnezeu după dar. Tu ești lucrătorul preoției, Ajutătorul spre înfrânare al celor însoțiți, Dătătorul curăției celor feciorelnici și Povățuitorul către pocăință al celor ce se întorc. Tu ajută-mi și mie, celui ce mă primejduiesc, sprijinește neputința mea cu puterea Ta cea negrăită și mă slobozește de lenevia și trândăvia mea. Nu mă lăsa de ocară diavolilor celor vătămători de suflet și nu mă lăsa în robia patimilor celor de rușine, ci dă-mi lesne îndurare, ca, în curăție, în luare aminte și în frică de Dumnezeu să-mi petrec rămășița vieții mele și încredințându-mă de aici de câștigarea vieții veșnice, să dobândesc bunătățile cele cerești. Iar pe Tine, Mângâietorule, Dumnezeule Cel preaslăvit să Te slăvesc, să-Ți mulțumesc și să mă închin, împreună și tatălui și Fiului în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a treia către Dumnezeu-Duhul Sfânt

La Tine, Duhul cel singur bun, cu totul sfânt și făcător de viață, cad eu cel vinovat de toată osânda și vrednic de toată pedeapsa. Și pe Tine, Doamne al meu și Dumnezeu, Viața cea de-a pururea vecuitoare, Lumina cea adevărată și neînserată, Te rog ca să nu lași să mă surpe până la sfârșit potrivnicul, ci împărățește întru mine, Puterea cea peste toate și nepovestită, Stăpânirea cea deplină, necuprinsă și neajunsă, Bunătatea cea desăvârșită și pricină a tot lucrul bun și de folos. Cel ce înnoiești toată zidirea, făcându-i tari pe cei neputincioși, înțelepți pe cei neînțelepți, luminați pe cei întunecați, ca să vadă, prin Tine, Domnul, Izbăvitorul și Mântuitorul nostru, Cel prin care toate viază și dăinuiesc, înțelepciunea cea negrăită, Cunoștința cea mai presus de minte, Strălucirea cea neajunsă, Viața , Puterea, Slava, Dumnezeul cel milostiv și purtător de grijă al tuturor. Binevoiește ca să mă fac cu totul al Tău și să viețuiesc după voia Ta. Întărește mădularele mele slăbănogite de păcate. Luminează inima mea pe care a întunecat-o pofta cea rea. Înviază-mi sufletul cel omorât cu păcate. Încetează valurile cele întreite ale patimilor mele. Miluiește sărăcia mea și dă pricepere nesimțirii mele. Izbăvește-mă de tot vrăjmașul care se scoală asupra mea dinăuntru sau din afară și de tot lucrul rău. Iartă-mi toate greșelile și nelegiuirile mele și sădește întru mine dragostea Ta cea desăvârșită. Scrie numele robului Tău în cartea vieții și-mi dăruiește sfârșit bun, ca biruind pe diavolul, să mă închin fără de rușine înaintea scaunului împărăției Tale. Inima mea să se facă mântuitoare și rourează darul Tău întru ea, rouă de viață veșnică, ca să seceri din ea snopul de fapte bune: închinăciune, umilință, înfrânare, priveghere și lacrimi. Întoarce sufletul meu la odihna Ta prin post și-l du în staulul raiului prin pătimirea cea rea și prin scârbă, și-l sălășluiește, Doamne, întru Lumina Ta cea negrăită împreună cu ceata sfinților Tăi. Așa, Stăpâne al tuturor, necuprins și neînțeles, ascultă-mă pe mine și netrebnicul și nevrednicul robul Tău și mă ajută să trec și să săvârșesc calea cea strâmtă și necăjită, ca astfel să mă învrednicesc a dobândi făgăduințele Tale, și să strig întru desfătarea raiului: slavă Tatălui celui fără de moarte și Fiului celui fără de moarte și Duhului Sfânt celui fără de moarte, in vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra către Dumnezeu – Duhul Sfânt

Vino, Duhule întru tot cinstite, atotfăcătorule, atotțiitorule, atotcercetătorule, preaînțelepte, preaputernice, neschimbat, nemutat, nescris împrejur, neînțeles, neurmat, mult dăruitorule, bunul cel nemărginit, desăvârșitorule a toată lumea, viața și izvorul vieții, înțelepciunea și izvorul înțelepciunii, puterea și izvorul puterii, preabunule și întru tot îndurate Doamne. Vino înțelepciunea cea adevărată a tuturor celor ce vor să se mântuiască. Vino și te sălășluiește întru mine și mă păzește de toată bântuiala și năvălirea potrivnicului.

Bine Te cuvântăm pe Tine, Împărate a toate preabunule, că de la Tine avem ființa, prin Tine suflăm, cugetăm și cunoaștem pe Dumnezeu, pe Tatăl cel fără de început, pe Unul Născut Fiul Lui și pe Tine, Duhule Sfinte. Bine Te cuvântam pe Tine, că de la Tine am înțeles schimbarea ceasurilor, prefacerile vremurilor, primenirea vânturilor și înconjurările anilor. Mulțumim Ție, că Tu ne-ai dat nouă a nădăjdui spre împărăția cerurilor, cinstea cea întocmai cu îngerii și contemplarea slavei, pe care acum le privim ca în oglindă și închipuire, iar nu după multă vreme, nădăjduim, mai curat și desăvârșit. Mulțumim Ție că ne-ai dat lucrări de pământ, hrană, meșteșuguri, legi, deprinderi și fapte bune.

Ce limbă va grăi măririle Tale, stăpâne, care sunt mai presus de cuvânt și de înțelegere, mari și minunate? Că Tu ești izvorul cel de-a pururea curgător și nedeșertat al curăției și sfințeniei; adâncul cel neajuns al înțelepciunii și al puterii; noianul cel nemăsurat și necuprins al vieții și al nemuririi; comoara cea nedeșertată și neîmpuținată a cunoștinței și a priceperii; vistieria cea necheltuită de bunătate și de milostivire a întregii lumi. Tu ai insuflat pe prooroci, ai vestit de mai înainte cele ce vor fi și întruparea Cuvântului Unuia-Născut ai propovăduit. Tu, venind către Maria cea cu daruri dăruită, cea hotărâtă mai înainte de veci de a fi Maică a lui Dumnezeu, cea aleasă din toate neamurile ca fără prihană și Preacurată, pântecele ei cel preasfințit l-ai făcut locaș al Cuvântului lui Dumnezeu și împreună cu ea ai lucrat întruparea Lui cea preasfântă. Tu ai fost împreună cu Hristos Cuvântul, ca cel deoființă cu el, și împreună ați lucrat semnele cele dumnezeiești și minunate. Iar după ce s-a suit la ceruri și a șezut de-a dreapta Tatălui, de care niciodată nu s-a despărțit ca un Dumnezeu, ai venit la sfinții Săi ucenici și apostoli în chip de limbi de foc și, umplându-i de cuvânt, de înțelepciune și de îndrăzneală, i-ai făcut puternici întru semne. Deci Ție mă rog, la Tine cad și Ție-Ți cer să te pleci mie, robului Tău, să mă cercetezi pe mine cu bunătate și să mă scoți din adâncul greșelilor celor de voie și celor fără de voie. Curățește-mă de toată întinăciunea trupului și a duhului. Sfințește-mă, înțelepțește-mă, dă-mi pricepere, povățuiește-mă spre toată cunoștința cea mântuitoare, arată-mă viteaz și neînduplecat spre patimi și mai tare decât toată puterea cea potrivnică. Insuflă întru mine blândețe, îndelungă răbdare, adevăr, dreptate, tăcere și temelia tuturor faptelor bune, fii întru mine stăpânitor, păzitor și dătător de toate darurile Tale cele bogate, că Tu ești lucrarea cea desăvârșită a tuturor bunătăților. Și Ție împreună și Tatălui și Fiului, după datorie laudă îți aducem, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea către Dumnezeu Duhul – Sfânt

Stăpâne Doamne cel necuprins, Duhule cel întru tot sfânt, atotputernic și făcător de viață, care din tatăl Te purcezi și în Fiul Te odihnești, Lumina cea gândită, neînserată și mai presus de înțelegere, Puterea cea neasemănată și vie, Cel ce risipești munții, Cel ce faci pe cele ce nu sunt, Cel ce ții toată zidirea întru a fi, Cel ce ai făcut podoabele cele cerești, Cel ce dai tuturor, după stăpânire, să se îndulcească de-a pururea de suflarea Ta cea sfințitoare. De la Tine s-au despărțit limbile. De la Tine se înnoiește toată zidirea, alergând iarăși la starea cea dintâi. De la Tine tot sufletul înviază și cu curăția se înalță. De la Tine se însuflețește toată vietatea. Cel ce miști toată zidirea și o însuflețești, cel ce toate le cuprinzi și tuturor le stai de față, Cel ce tuturor celor vrednici le dai sfințenia după măsura faptei bune, slava cea minunată, bucuria cea negrăită, veselia cea mai presus de minte, vistieria cea cu totul neînțeleasă a vieții celei veșnice, adâncul darului, Cel ce luminezi cugetele noastre spre înțelegerea minunilor Tale, Cel ce toate le împlinești și nu te împuținezi, Cel ce primești rugăciunile tuturor, Cel ce toate le ții, le înțelepțești, le luminezi și le arăți, dovedind că ești deoființă cu tatăl și cu Fiul, Cel ce povățuiești mintea spre privirea celor nevăzute prin Scripturile cele dumnezeiești, Cel ce lucrezi toate întru toți spre folos, după măsura fiecăruia, și celor lucrători, și celor văzători, înălțimea cea neajunsă și adâncul cel nemăsurat de care se poartă toate, Cel ce duci de mână la ceruri, Cel ce sfințești, Cel ce de-a doua zi zidești, deși ești mâniat și întărâtat de noi de-a pururea, însuți, dar, Mângâietorule bune, să nu mă părăsești pe mine, cel ce în fiecare zi îți greșesc și Te întărât. Să nu Te depărtezi de la mine, ci "ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele". Și mă rog bunătății Tale, Stăpâne, dă dar și pricepere ticăloșiei mele, ca să lucrez și să înțeleg cele bineplăcute Ție și de folos mie. Întărește-mă, ca să nu fiu răpit și dus împreună cu cei deșerți. Și dăruiește-mi ca să mă smeresc, să pătimesc împreună cu cei ce pătimesc, să sufăr ispitele și să lucrez voile Tale fără fățărnicie. Așa Stăpâne al tuturor, Preabunule, Curățește-mă de păcatele mele și păzește-mă de ispitele ce vin asupra mea. Izbăvește sufletul meu și la umbra aripilor Tale voi alerga. Doamne, înaintea Ta sunt, fă cu mine milă și ajută sărăciei mele, bătând război cu vrăjmașii mei, care-și varsă răutatea lor cea meșteșugită asupra mea. Ție se cuvine să mă izbăvești, Doamne, că Tu cunoști și mai înainte le vezi pe toate. Și-mi dăruiește ca cealaltă rămășită a vieții mele să o săvârșesc în curățenie și neprihănire, ca să aflu har înaintea Ta. Și mă dăruiește întru fericirea Ta cea cerească, pentru bunătatea Ta cea covârșitoare și milostivirea Ta cea negrăită. Că întru Tine și de la Tine este viața mea, cunoștința și toată înțelegerea cea bună. Și Ție slavă, laudă, mulțumire și închinăciune înalț eu păcătosul și nevrednicul robul Tău, cu buze nevrednice, împreună și Părintelui și Priciuinitorului Tău cel fără de început și Fiului Său cel deoființă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șasea către Dumnezeu Duhul-Sfânt

Împărate ceresc, Preasfinte, Preabunule, Duhul adevărului, care ești unit într-o ființă cu ipostasurile tatălui și al Fiului, Cel ce împreună cu tatăl și cu Fiul ești închinat și slăvit, care ai grăit prin prooroci, Cel ce ai umplut pe sfinții apostoli de darul Tău și de sfințenie; Cel ce împarți tuturor ca un stăpân darurile și dăruirile, Cel ce binemiresmezi credincioșilor cunoștința, Cel ce sufli întru mine viață și-mi dăruiești înțelepciune, Cel ce dai sufletului meu bărbăție, răbdare și înțelepciune; Cel ce ești desăvârșit și umpli toate duhurile cele cerești ale puterilor cerești; cel ce împlinești pe cele de sus și pe cele de jos, și pe toate împreună le ocârmuiești, Cel ce lămurești cele nelămurite, Cel ce luminezi spre înțelegere pe tot cel ce se mișcă; Cel ce faci să se vadă cele ce vor să fie, ca cele ce sunt de față, Cel ce dai celor de pe pământ a contempla cele din cer, cel din care înțelepciunea, puterea, veselia, mângâierea, bărbăția și toată lucrarea cea bună se revarsă ca dintr-un izvor, mulțumesc Ție că m-ai învredncit pe mine, păcătosul, a trece lungimea zilei și a ajunge neîmpiedicat până în acest ceas de acum. Și primește-mă, Doamne, pe mine nevrednicul Tău rob, cel ce mă apropii de Tine și mă rog să dobândesc ajutorul Tău, ca să mă curățesc prin pocăință de spurcăciunile mele cele urâte și cu chipurile înțelepciunii Tale celei necercetate iconomisește mântuirea mea. Alungă de la mine lenevia și trândăvia care s-au sălășluit în trupul și sufletul meu. Risipește și pierde gândurile mele cele viclene și necinstite de la inima mea. Domolește pornirile cele fără de rânduială ale trupului meu și încetează mișcările cele pătimașe ale sufletului meu. Ridică și depărtează de la cugetul meu cugetările cele rele și grijile cele deșarte, învățându-l să se îndeletnicească numai întru cele cuviincioase. Înțelepțește-mă să grăiesc cele de trebuință și să fac cele de folos. Oprește robirile minții mele cele din vremea rugăciunii și îndreptează toate abaterile ei, povațuind-o la calea Ta, ca să nu rătăcească aiurea, ci să contemple necontenit slava ta. Risipește toate năvălirile cele cu multe măiestrii ale vicleanului, ce le uneltește asupra vieții mele. Că Ție mă dăruiesc și pe Tine Te laud, Te binecuvintez și Ție mă închin împreună cu Părintele Tău cel fără de început și Fiului celui deoființă, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Rugăciunea a șaptea către Dumnezeu Duhul - Sfânt

Doamne, Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhule adevărate, milostivește-Te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi arată mie, nevrednicului, toate câte a greșit Ție astăzi ca un om și nu numai ca un om, ci mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene; ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau m-am trufit, sau m-am mâniat, sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cuvine am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate și mai mari decât acestea am făcut. Miluiește-mă, Stăpâne și Făcătorul meu, pe mine leneșul și netrebnicul robul Tău, și mă ușurează și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și iubitor de oameni. Ca să mă închin și să binecuvintez numele Tău cel întru tot cinstit în veci. Amin.

 

Sursa: Sursa: Sfântul Nicodim Aghioritul, Apanthisma, Rugăciunile Sfinților Părinți, Ed. Sophia.

06-03-2018
Citeste si:


Adaugati un comentariu:
Nume
Email
(nu va fi afisat)
Comentariu
Comentariile in afara subiectului si cele necuviincioase vor fi sterse
Antispam:
Scrieti, va rog, prenumele lui Eminescu